Masonii de la „Junimea“ şi secretele unei societăţi literare-mamut. Cine au fost „farmazonii junimişti“ şi de ce nu i-au acceptat pe Creangă şi pe Eminescu
0
Societatea literară „Junimea“ a fost populată cu „farmazonii“ Iaşului din secolul al XIX-lea. Erau acceptaţi doar cei cu inclinaţii literare şi ştiinţifice. Însă în spatele întrunirilor oficiale ale „Junimii“ se aflau ritualuri secrete la care participau aproape toţi membrii cenaclului. Mai puţin cei care nu erau consideraţi suficient de „rasaţi” pentru a face parte din acest cerc elitist. Creangă şi Eminescu făceau parte din ultima categorie.
Francmasoneria, o societate secretă apărută în forma ei actuală în Anglia secolului al XVIII lea şi bazată pe principii bine stabilite, ritualuri, jurăminte şi o organizare concretă, a prins rădăcini în Ţările Române încă din secolul al XVIII-lea, spun istoricii Radu Şerbănescu şi Jaques Pierre. Simbolurile sale bine cunoscute, „echerul“, „compasul“ şi „volumul Legii Sacre“, dar şi organizarea în loji au fost întâlnite şi în Iaşul din „Belle Epoque” sau, mai precis, „Ieşii“ secolului al XIX-lea.
De altfel, dintre membrii societăţii secrete au făcut parte mulţi intelectuali care au scris pagini importante în istoria literaturii române, dar şi a filosofie sau ştiinţelor. Practic, cenaclul literar ”Junimea”, cel care a strâns laolaltă marile genii ale României în secolul al XIX lea, era o asociaţie dominată de masoni. Mai mult decât atât, mare parte din evoluţia ştiinţifică şi explozia de capodopere literare din acel secol, spun istoricii, se datorează principiilor progresiste, purtate şi puse în practică de masonii junimişti.
Iaşiul, locul de naştere al francmasoneriei româneşti
În Principatele Române, francmasoneria, conform datelor oferite de istoricii Radu Şerbănescu şi Jaques Pierre în lucrarea ”Dicţionarul francmasoneriei” din 1991, a luat naştere la Iaşi în 1748, când prima lojă a fost întemeiată de italianul Antonio Maria del Chiaro, venit în Ţările Române ca şi secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Fenomenul a prins în lumea elitistă a Principatelor. Boierii şi oamenii cu stare au aderat la lojele masonice. Până în 1830, în diferite colţuri ale ţării apăruseră deja şase loje masonice.
Cea mai renumită a fost însă „Steaua Dunării”, întemeiată de paşoptiştii plecaţi în exil. A luat naştere la Bruxelles şi a aduat toată ”crema” culturii româneşti de la mijlocul secolului al XIX lea. În jurul anului 1850, loja masonică ieşeană „Steaua României” a reuşit să adune mare parte din notabilii ieşeni. ”Inaugurată solemn la 21 august 1868, în prezenţa plenipotenţiarului Marelui Orient, negustorul francez stabilit în România, Auguste Carence, intrată la puţin timp în adormire, loja ieşeană s-a redeschis la 14 mai 1875”, scrie în revista ”Cultura” istoricul şi criticul literar Constantin Coroiu. Din lojă făcea parte boieri autohtoni, burghezi bogaţi, patroni şi bancherii care finanţau întreaga societate.
„Deşi secretă, Loja ieşeană ţinea porţile deschise pentru cei ce doreau să intre în ea, având un puternic caracter internaţionalist“, adaugă în aceeaşi publicaţie Constantin Coroiu. De altfel, un alt specialist în literatură, Liviu Papuc, în lucrarea ”Marginalii junimiste”, spune că erau primiţi membrii din ţări precum Franţa, Germania, Polonia, Italia, Cehia,Rusia sau Grecia şi chiar mulţi evrei ca un simbol al toleranţei şi al umanismului.
O parte dintre membrii impozanţi ai societăţii literare „Junimea” au fost francmasoni
Totodată masonii ieşeni au întemeiat şi un cenaclu literar, o asociaţie care a ocrotit marile genii ale literaturii române, precum Creangă, Eminescu, Slavici, Caragiale. Este vorba bineînţeles de ”Junimea”, după cum spun specialiştii, o creaţie 100% a masonilor ieşeni, printre care pot fi enumeraţi Titu Maiorescu şi Iacob Negruzi. Din această perspectivă era o ”Junimea” cunoscută şi o alta secretă, la şedinţele căreia luau parte doar iniţiaţii şi unde nu se discutau doar chestiuni ştiinţifice.
Prin membrii ei, masoni de frunte ai Iaşiului, numiţi „farmazoni”, societatea literară „Junimea”, în spiritul principiilor societăţii secrete, dorea să-şi impună ideile progresiste. Istoricii şi specialiştii în literatură spun că nu există nicio îndoială privind caracterul masonic al „Junimii”.
În „Junimea” erau aproximativ 150 de masoni. Bineînţeles, era latura ştiinţifică şi artistică a masoneriei ieşene”, spune Dan Jumară, cercetător la Muzeul Literaturii Române din Iaşi.
Pe lângă Titulescu şi Negruzzi, printre cei care au pus bazele Junimii la 26 martie 1863 s-au mai numărat Petru P. Carp, Vasile Pogor şi Theodor Rosetti. Iacob Negruzzi a devenit Maestru al lojei masonice ieşene în 1867, la doar câţiva ani de la întemeierea ”Junimii”, după cum reiese din diploma conferită de Marele Orient al Franţei, păstrată astăzi la Muzeul Literaturii Române din Iaşi.
„Farmazonii“ junimişti şi ritualurile lor ascunse
Dacă bancherii şi boierii foarte bogaţi erau finanţatorii, junimiştii erau teoreticienii şi cei care încercau să pună în practică principiile masonice. „Am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Iaşi: Rosetti, Carp, Pogor, acum şi Negruzzi”, se arăta într-o scrisoare din 1863 a lui Titu Maiorescu către sora sa.
Liviu Papuc în lucrarea sa ”Marginalii junimiste”, spune că junimiştii au văzut în francmasonerie o modalitate de ”a facilita progresul şi prosperitatea, de a-şi impune ideile sociale şi politice – care nu erau decât benefice pentru ţară“. Specialiştii în literatură spun că erau urmate tot felul de ritualuri masonice, inclusiv la banchetele junimiste. Acestea erau recunoscute doar de membrii masoni. ”Avea loc întâlniri secrete între masonii din Junimea, asta este clar. Convorbirile de la cenaclu era una şi ritualurile masonice erau altceva, la care participau doar iniţiaţii. Bineînţeles, ritualurile, ca şi jurămintele, erau secrete. În aceea perioadă, masoneria era secretă, nu doar discretă”, spune Dan Jumară.
Iacob Negruzzi a fost un maestru al lojei masonice ieşene
Anul trecut, un document descoperit în arhivele Muzeului Literaturii Române de la Iaşi s-a dovedit a fi un act misterios despre care unii au spus că era jurământul masonic al junimiştilor. ”Jur pe onoare şi conştiinţă/ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care fac parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi Sfânta Cruce“, se arată în acel document, semnat de 12 junimişti, printre care Neculai Culianu, un mason recunoscut, Nicolae Gane, un alt membru al lojei masonice, şi Ion Creangă. Unii specialişti spun că este un jurământ masonic.
”Acest document arată, fără îndoială, ca un jurământ de tip masonic. Eu sunt convins de acest aspect în proporţie de 99,95%. Important este, mai ales, prin faptul că ne arată că ceea ce ştiam noi, la suprafaţă, despre Junimea era dublat de o activitate dacă nu secretă, atunci cel puţin discretă”, declara scriitorul Liviu Antonesei, anul trecut, pentru „Adevărul“. Specialiştii de la Muzeul Literaturii Române din Iaşi, inclusiv Dan Jumară, spun însă că nu este vorba despre un jurământ masonic al junimiştilor, din cauză că Ion Creangă nu era în mod sigur membru al lojei. Ritualurile masonice la care participau junimiştii se pare că includeau formule speciale de salut, forme de purificare, dar şi jurăminte specifice. Acesteau aveau loc de obicei în casa lui Titu Maiorescu sau Iacob Negruzzi.
De ce nu au fost masoni Eminescu şi Creangă
În „Junimea” au fost primiţi şi membri care nu erau masoni. Condiţia era ca aceştia să dea dovadă de progresism şi capacitate intelectuală deosebită. Culmea, în masoneria ieşeană nu au fost primite marile genii ale literaturii româneşti. Nici dacă şi-ar fi dorit nu avea acces.
Eminescu şi Creangă nu au fost acceptaţi de masonerie
Este vorba în principal de Ion Creangă şi de Mihai Eminescu. Explicaţia era simplă, făceau parte din rândul plebei şi erau prea vicioşi. ”Masoneria era o societate elitistă. Nu era primiţi decât oameni cu o anumită origine sau stare materială. Ion Creangă era fiu de răzeş, iar Eminescu, fiul unui căminar. Erau de condiţie joasă. Nu erau primiţi”, spune Dan Jumară. De altfel cercetătorul ieşean spune că Eminescu nici măcar nu avea habar de existenţa lojei masonice ieşene, secretul fiind foarte bine păstrat. ”Îmi este greu să cred că Eminescu ştia de existenţa lojei la Iaşi dar şi de membrii ei”, adaugă acesta.
Specialiştii mai spun că, fără masonerie şi influenţa masonilor, ”Junimea” nu ar fi reuşit să se constituie întrun cuib de genii şi, mai ales, ”Convorbiri literare” nu ar fi avut susţinere materială. Prin influenţa care o aveau şi faţă de alţi ”fraţi” ”farmazoni”, fie politicieni, fie bancheri, ”Junimea” nu controla doar ceea se se întâmpla pe plan literar şi ştiinţific dar şi în sfera guvernării. În perioada sa de vârf, Junimea, prin unii membri, a deţinut frâiele puterii, atât la Guvern, în Parlament, cât şi pe plan local.
Titu Maiorescu, „părintele” cenaclului „Junimea”
Altfel spus, a avut „o dominaţie pe toate planurile, care desigur că a favorizat şi inflorirea revistei «Convorbiri literare» şi a mişcării culturale junimiste în ansamblu“, scrie, în revista Cultura, Constantin Coroiu. Cu alte cuvinte, ideile vechiculate, apărute şi înflorite în cenaclul de la ”Junimea”, erau adaptate şi transmise în practică pe canalele masoneriei, către factorii de decizie ai Principatelor Române.
Pentru mulţi specialişti apare întrebarea: câte decizii de stat au fost luate sub influenţa ideilor junimiste? De altfe,l este vehiculată ideea că junimiştii ieşeni au vrut să facă şi un partid politic, în 1875, de sorginte liberală, fiind cunoscută şi apartenenţa liderilor liberali din secolul al XIX-lea la lojele masonice din România.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Francmasoneria şi cultele religioase
Lansare de carte cu subiect incitant: relaţia dintre Francmasonerie şi Biserică
Se încarcă comentariile...
