Mărturiile cumplite de la cel mai mare masacru antisemit din România. Cum au fost omorâţi mii de evrei la Iaşi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
pogrom

La sfârşitul lunii iunie a anului 1940, aproape o treime din populaţia evreiască a oraşului Iaşi a fost masacrată. O parte a celor ucişi au fost plimbaţi cu ”trenurile morţii” şi lăsaţi să moară în chinuri. Cunoscut drept ”Pogromul de la Iaşi”, acest masacru îndreptat împotriva evreilor a fost una dintre cele mai negre pagini ale Holocaustului în România.

În anul 1930, conform datelor de recensământ, Iaşiul avea o populaţie de peste 102.000 persoane, dintre care 34.0000 de evrei. Minoritatea evreiască era cea mai importantă din oraş, atât ca număr, dar şi ca aport economic. Era o comunitate care prosperase în acest oraş cultural şi multietnic din nordul Moldovei. Liniştea comunităţii evreieşti din Iaşi avea să fie curmată tragic în anii celui de-al doilea război mondial. 

Mai precis, în anul 1941, odată cu intrarea României în marele conflict global de partea Germaniei Naziste, clipele evreilor ieşeni aveau să fie numărate. După ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, în urma războiului contra URSS, alături de nazişti, mareşalul Ion Antonescu a declanşat un ”program” de ”curăţire a terenului”. Pe scurt, de epurare etnică în Basarabia şi Bucovina. Iaşiul având o populaţie evreiască numeroasă a fost inclusă în proiect. Pe 5 septembrie 1941 promitea ferm că va face ”o operă de curăţire totală şi de evrei şi de ucrainieni, greci şi găgăuţi, care, rând pe rând, trebuie să fie evacuaţi din ţară”.

Totodată, Antonescu punea problema evacuării totale a evreilor din regiunile ocupate împreună cu armata germană, adică din Basarabia şi Bucovina, precizând că ”Basarabia nu va avea niciun picior de evrei”.Antonescu anunţă şi măsuri concrete împotriva evreilor, măsuri prezentate în stenogramele Consiliului de Miniştrii din acel an. ”Evreii care au fost scoşi din viaţa economică au fost puşi la muncă. Dacă nu pot să o facă, plătesc. Acela care n-are posibilitatea să plătească, plăteşte comunitatea, dacă nu este expediat din ţară, pentru că noi nu ţinem paraziţi în ţară. La început este ţinut în lagăr şi apoi expulzat dacă nu plăteşte comunitatea pentru el”, se arată în documente.

Iaşiul a servit drept model sângeros al acţiunilor de epurare etnică a lui Antonescu. Opera de ”curăţire” promisă de Antonescu împotriva evreilor începuse de fapt de la sfârşitul lui iunie 1941, când Iaşiul a fost scena unui masacru fără precedent îndreptat împotriva comunităţii evreieşti. Mărturiile supravieţuitorilor furiei dezlănţuite împotriva acestei minorităţi, doar pe criterii etnice, sunt cutremurătoare. 

Preludiul măcelului. Oameni şicanaţi, bătuţi şi umiliţi 

Pogromul de la Iaşi a fost o acţiune planificată, nu ceva spontan. Cel puţin asta ne arată pregătirile făcute de autorităţi, cu câteva zile înainte. Pe 25 iunie, jandarmii au sfătuit pe etnicii români şi creştini să-şi deseneze pe case semul crucii pentru a nu fi confundaţi şi pentru a se diferenţia. La toate acestea se adăugau şicane la adresa evreilor din Iaşi plus aplicarea de măsuri anti-semite, precum concedierea sau marginalizarea unor membri ai comunităţii evreieşti. ”Am fost concediată după 16 ani de lucru şi mi s-au stricat casele din ordinul Consiliului Naţional al Românizării”, spunea Freida Schwartz, o evreică din Iaşi. Pe 26 iunie, presa instiga deja populaţia la pogrom. Pe data de 27 iunie a venit deja ordinul explicit de masacrare a evreilor. Antonescu a dat telefon la Iaşi şi a cerut ”curăţarea Iaşiului de evrei”, ordin care s-ar fi încadrat de fapt în deportarea evreilor din oraş, interpretat greşit ca însemnând de fapt uciderea acestora.

Antonescu anunţa, de altfel, că existau suspiciuni privind existenţa la unii evrei a unor depozite de arme şi muniţii folosite pentru înarmarea comunităţii. Prefectul colonel Dumitru Captaru ordonă precheziţii la casele evreilor din Iaşi. În aceeaşi zi, soldaţii români au omorât 400 de evrei lângă Sculeni, iar prin oraş au început masacre împotriva evreilor acuzaţi că „pactizau cu bolşevicii”. Mulţi evrei au fost bătuţi şi omorâţi în case şi pe stradă. Alţii duşi la poliţie. ”Legionarii au aruncat o grenadă după mine şi soţie. Pe ea au nimerit-o drept în cap şi i-a retezat capul. Eu am înmormântat-o fără cap”, mărturisea David Smil Leib la Congresul Mondeial evreiesc, citat de pogromuldelaiasi.ro, pagina oficială dedicată masacrului din 1941. Era începutul unor atrocităţi fără margini. De altfel, aşa cum mărturisea Avram Bercu, un alt evreu ieşean, supravieţuitor al masacrului, starea de nesiguranţă şi umilinţele începuseră cu câţiva ani mai devreme, odată cu escaladarea antisemitismului şi a politicii de extremă dreaptă în România. „Din anul 1938, am început să simt teroarea regimului din România, care începuse să se apropie de Germania Hitleristă.(...). Mi-au concediat copiii de la serviciu, iar eu nu mai lucram meseria, eram sărac de tot. Ca să nu pierim de foame, copiii au intrat să lucreze clandestin cu jumătate de salariu, iar eu m-am ocupat cu vinderea laptelui tot clandestin”, mărturisea acesta. Mii de evrei au fost arestaţi în urma percheziţiilor domiciliare din 28 iunie 1941 şi duşi la sediul Chesturii. De operaţiune se ocupau soldaţii şi jandarmii români.   

Masacrul de la Chestură

Pe 29 iunie 1941 s-a declanşat iadul. În aşa numita ”Duminica neagră”, mii de evrei din arest au fost împuşcaţi de soldaţi. Se presupune că aproape 8.000 de evrei au fost omorâţi în arest şi încă 5.000 în ziua precedentă pe străzi, înjunghiaţi, împuşcaţi şi bătuţi. S-a ajuns la concluzia că şi o parte a populaţiei a participat la masacru, extinzând în mod neaşteptat amploarea băii de sânge. Propriu-zis. masacrul a început în noaptea de 28 spre 29 iunie atunci când printr-o alarmă aeriană falsă. Au fost, de fapt, două zone de masacru, la Chestură şi pe străzi. La Chestură masacrul a fost realizat, după spusele martorilor, de jandarmi şi soldaţi români, din Iaşi şi din Basarabia, după unii. Alte mărturii dau de înţeles că au tras şi soldaţi germani, veniţi special pentru pogrom.

„În noaptea de 28 spre 29 iunie, în noaptea neagră, când a început masacrarea populaţiei evreieşti, eram alungaţi în adăposturi prin alarme aeriene false, aceasta pentru a fi mai uşor bandelor de criminali a-şi găsi victimele”, spunea un supravieţuitor al masacrului. În timpul nopţii, arestările au continuat constant, aproape 5,000 de oameni ajungând pe la Chestură. Pe 29 iunie, erau deja înfiinţate câteva staţii de concentrare ale evreilor din Iaşi, în special la Poliţie şi Armată. De acolo plecau către curtea Chesturii unde erau masacraţi.

În câteva ore, 5.000 de evrei au fost măcelăriţi în curtea Chesturii. Mărturiile arată fapte greu de crezut. Se trăgea în lumea înghesuită în curte cu mitraliera. Se adunau mormane de cadavre. ”În ziua de 29 iunie, am fost scos din casă soţul meu şi dus la Chestură, pus în trenul fantomă şi mort la Târgul Frumos. În aceeaşi zi soacra şi două cumnate au fost scoase din casă, sub motiv că ar fi comuniste, din cauza unei plăpumi roşii găsite în casă, duse la Chestură. În drum au fost bătute şi maltrate, murind toate trei în curtea Chesturii din Iaşi”, mărturisea Leiba Scherman. Rozen Lazăr, mărturisea că oamenii erau bătuţi cu pare de soldaţi români şi germani şi lăsaţi fără bunuri la intrarea în Chestură. „La Chestură ne aştepta priveliştea îngrozitoare a unui strat de oameni morţi, ce zăceau pe pietrele din curte. Două rânduri de soldaţi români şi germani primeau cu lovituri de lemne de 1 metru pe nefericiţii ce erau întâi jefuiţi de obiectele de valoare”,mărturisea acesta. Pe străzi alte mii de evrei au căzut pradă furiei publice. Un căpitan din armata română mărturisea că a văzut numai leşuri pe strada Ştefan cel Mare. ”La orele 6.00 şi 7.00 dimineaţa am plecat spre casă şi am trecut pe strada Ştefan cel Mare pe unde îmi era drumul şi am văzut pe tot parcursul numai cadavre şi băltoace de sânge” , preciza capitanul Grigoriu. 

Trenurile morţii

A treia etapă a pogromului de la Iaşi a fost pusă în practică imediat după masacrul de la Chestură. Mai precis, evreii care au supravieţuit masacrelor de pe străzi şi din curtea Chesturii au fost mânaţi de soldaţi şi jandarmi către trenurile staţionate în gara Iaşi. De aici au fost îmbarcaţi în aşa numitele ”bou-vagon„, adică trenuri pentru transportul vitelor. Au fost lăsaţi fără apă şi mâncare, într-o căldură sufocantă şi transportaţi dintr-un loc în altul. Se presupune că peste 7000 de evrei au fost băgaţi în aceste vagoane. Nimeni nu avea voie să se apropie şi să-i ajute pe muribunzii din trenuri. O bună parte a acestora au murit din cauza condiţiilor inumane.

Primul tren a plecat la două noaptea, pe 30 iunie 1941 din gara Iaşi. S-a întors înapoi după ce i-a plimbat pe oameni câţiva kilometri. Apoi trebuia să plece către lagărul din Târgu Jiu, unde urmau să fie duşi evreii. Alte trenuri s-au plimbat către Podul Iloaei şi Târgu Frumos. ”Nelegiuiţii au ticsit vagoanele cu câte 120 de persoane într-o căldură insportabilă. Vagoanele au fost bătute la geamuri cu scânduri ca să nu pătrundă niciun pic de aer. Ne-au plimbat patru zile şi patru nopţi fără aer şi apă. La Roman au rămas în vagonul meu 6 inşi în loc de 120 la urcare”, mărturisea David Moritz, care avea la acea dată 17 ani. În urma pogromului de la Iaşi se presupune că ar fi murit 14.000 de evrei în numai două zile.

Cine au fost vinovaţii ?

Punerea în practică şi desfăşurarea pogromului de la Iaşi a suscitat numeroase dezbateri şi controverse. Prin prisma documentelor implicaţi au fost mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, alţi miniştrii dar şi angajaţi ai CFR, militari, jandarmi,poliţişti. Cei care încearcă să atenueze implicarea lui Antonescu arată că, de fapt, acesta ar fi dorit ca evreii doar să fie deportaţi din Iaşi în lagărul de la Târgu Jiu şi nu neapărat masacraţi. Alţii arată însă că pregătirile intense făcute încă de la începutul lunii arată că, de fapt, totul a fost planificat sistematic.

Într-adevăr, nimeni nu se aştepta ca Iaşiul să se transforme într-un adevărat abator, lucrurile scăpând masiv de sub control mai ales pe străzi. S-a bănuit că pogromul de la Iaşi a făcut parte şi dintr-un plan mai amplu al naziştilor de a scăpa de evreii din Europa şi pe care autorităţile române l-au executat. Discuţia este, de altfel, deschisă privind culpa în cazul pogromului de la Iaşi. Cu toate acestea, conform documentelor şi a studiilor realizate în ultimele decade reiese că pogromul de la Iaşi a fost executat după un plan bine stabilit anterior de autorităţile din România, cu ştirea unui corp de armată german aflat la Iaşi. La masacru au luat parte soldaţi, jandarmi şi reprezentanţi ai Siguranţei din România. Totodată, au participat şi oameni simpli, dar şi unii soldaţi germani din garnizoana de la Iaşi. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Supravieţuitoare a Holocaustului ajunsă la vârsta de 94 de ani. A fost ridicată în timpul examenului de Bacalaureat şi dusă în lagărul de la Auschwitz

Drama evreilor aduşi la Călăraşi cu „trenul morţii“ pe 8 iulie 1941. „Trotuarele din Iaşi erau pline cu cadavre, iar deportaţii treceau peste ele“

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite