Lucruri mai puţin ştiute despre Răscoala de la 1907. Cum a arătat revolta antisemită a orăşenilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Răsculaţi arestaţi FOTO wikimedia commons
Răsculaţi arestaţi FOTO wikimedia commons

Răscoala de la 1907 este cunoscută drept o revoltă eminamente ţărănească îndreptată împotriva abuzurilor arendaşilor. Dincolo de faţa cunoscută a răscoalei, există şi realităţi despre care s-a vorbit puţin. Printre acestea, revolta antisemită din târgul Botoşaniului şi luptele de stradă cu evreii şi armata.

În primăvara anului 1907, pe moşiile ţinute în arendă de fraţii Fischer, la Flămânzi, judeţul Botoşani, izbucnea ultima mare răscoală ţărănească din Europa. În doar câteva luni, focul răscoalei s-a întins în toată ţara, fiind înregistrate izbucniri violente la adresa moşierilor, distrugeri şi atacuri. În cele din urmă, Guvernul de la acea vreme a trimis armata pentru potolirea răscoalei, înăbuşind-o sângeros în câteva locuri, inclusiv cu folosirea artileriei. Dincolo de lucrurile bine ştiute despre răscoala de la 1907, prezentate inclusiv în manualele de istorie, există şi episoade puţin cunoscute, dar bine scoase în evidenţă de documentele vremii. Printre altele, publicului larg îi este puţin cunoscut faptul că în timpul evenimentelor de la sate, din primăvara lui 1907, a avut loc şi o revoltă antisemită în târgul Botoşaniului, adică municipiul Botoşani de astăzi. A fost practic o revoltă urbană, în plină răscoală ţărănească. Aşa cum arată documentele, a avut o amploare considerabilă, sfârşind cu lupte de stradă.

Ura împotriva arendaşilor

Cu un an înainte de izbucnirea răscoalei, în nordul Moldovei arendaşii îşi disputau şi ultimele moşii  ale boierilor. Majoritatea celor cu ”sânge albastru” prefera viaţa la oraş, lăsând moşiile din mediul rural pe mâna arendaşilor, majoritatea evrei, în zona Moldovei. Mihalachi Studza avea, de exemplu, o întinsă moşie la Flămânzi. Ca toţi ceilalţi boieri s-a mutat la oraş. Pe terenurile sale se băteau evreii Mochi Fischer şi cumnatul său, Berman Juster. Pentru a obţine sprijinul ţăranilor şi a-l convinge pe boier, Mochi Fischer împreună cu omul tocmit de acesta drept viitor administrator, Gheorghe Constantinescu, promite oamenilor învoieli avantajoase. Mochi Fischer a câştigat sprijinul ţăranilor, dar nu şi-a ţinut cuvântul. Din contră, a refuzat să încheie înţelegerile convenite cu ţăranii. Oamenii pământului, spun istoricii, erau dependenţi de aceste contracte. „În funcţie de ele ştiau câte zile trebuie să lucreze la arendaş, câte le mai rămânea pentru ogoarele lor. În funcţie de asta, îşi planificau lucrările agricole. Era vital pentru ei, iar arendaşul amâna semnarea“, spunea regretatul istoric Ştefan Cervatiuc. 

Când amânarea învoielilor s-a transformat într-o crasă bătaie de joc, iar ţăranii riscau să rămână muritori de foame, s-a aprins scânteia răscoalei. Grupuri de ţărani din jurul Flămânziului s-au dus să ceară socoteală arendaşului, ba chiar i-ar fi bătut şi funcţionarii. În scurt timp de la Flămânzi, răscoala s-a întins în tot judeţul, nemulţumirile ţăranilor fiind asemănătoare, iar ura împotriva arendaşilor, comună. Arendaşii trebuiau să-şi scoată cheltuielile cu arenda, dar şi profit pe deasupra. Ţăranii foloseau pământul moşiilor în baza unor învoieli agricole cu arendaşii. În principal, era vorba de zile de muncă pe care ţăranul trebuia să le presteze pe pământurile arendaşului. Acestea puteau fi răscumpărate cu bani, însă sumele practicate de arendaşi erau exorbitante. Din dorinţa de a scoate profit de pe aceste pământuri, arendaşii şi administratorii exploatau crunt ţărănimea şi o păcăleau la învoieli. Iar cei mai puternici arendaşi din zonă erau evreii din Cernăuţi, mai ales Mochi Fischer, care avea în arendă 11 moşii cu sute de mii de hectare. 

„Au spart uşile şi geamurile de la prăvăliile evreilor”

De răscoala ţăranilor au profitat însă şi orăşenii, un lucru puţin cunoscut publicului larg despre istoria răscoalei de la 1907. Mai precis, ţăranii din comunele apropiate de târgul Botoşaniului, un important centru urban din nordul Moldovei la începutul secolului al XX-lea, au intrat şi în oraş, aţâţaţi, spuneau autorităţile de la acea vreme, de agitatori de la oraş. Ţăranilor li s-au alăturat imediat mahalagii şi o mulţime de orăşeni care au devastat cumplit oraşul. Motivul principal a fost jaful, iar apucăturile, antisemite, fiind vizaţi în principal evreii, foarte numeroşi în Botoşani pe vremea aceea şi, totodată, consideraţi în mare parte avuţi, mai ales că se îndeletniceau cu activităţi economice. 

Rapoartele Prefecturii arată prăpădul făcut de gloate în Botoşani şi jaful îndreptat împotriva evreilor. Evenimentele au avut loc pe 4-6 martie 1907 la scurt timp după revolta de la Flămânzi. „Oamenii satelor vecine, cu lipovenii din oraşul Botoşani, la care s-au alipit si băieţii de prin mahalale, s-au revoltat şi au spart geamurile şi uşile de pe la prăvăliile evreilor, devastând“, preciza într-un raport asupra evenimentelor prefectul de Botoşani, Văsescu. Autorităţile au remarcat faptul că, de fapt, ţăranii erau cei mai puţin numeroşi şi cel mai puţin violenţi. ”Capii” distrugerilor de la Botoşani ar fi fost, spun autorităţile, lipovenii şi orăşenii din mahalalele oraşului care au năvălit asupra centrului oraşului, unde se aflau cele mai multe prăvălii şi proprietăţi evreieşti. 

„Răzvrătiţii au tras cu focuri de revolver asupra armatei”

Distrugerile din centrul oraşului au degenerat rapid în lupte de stradă, în adevăratul sens al cuvântului, iar trupele de jandarmi au fost atacate de mulţime. A fost rapid mobilizată armata, soldaţii din garnizoana Botoşani ieşind pe străzi pentru a restabili ordinea. Târgul erau efectiv devastat, mai ales că mahalagiii au început să dea foc prăvăliilor. „Orăşeni şi săteni au năvălit asupra oraşului cu pietre şi ciomege. Au fost întîmpinaţi de două companii. Locuitorii, cu aruncături de pietre şi de cărtături făcute anume, au tăbărât asupra soldaţilor, rănind mai mulţi“, raporta procurorul. Lucrurile s-au complicat în momentul în care evreii au început să riposteze atacurilor pentru a-şi apăra proprietăţile. Un român ar fi fost omorât cu un foc de armă de un evreu. 

 „La bariera Agafton se adună vreo patru sute locuitori care vor să intre în oraş. Evreii din mahala se apără singuri şi ne comunică fapul că ar fi omorît un român“, arată raportul procurorului Levaditti. Autorităţile au fost la un pas să scape lucrurile de sub control, iar târgul Botoşaniului a fost trecut sub stare de asediu. Orăşenii au făcut rost de pistoale şi au început să tragă în soldaţi. . „Revolta din oraş a fost mare. Un număr de vreo câteva mii de locuitori din satele vecine, conduşi de mahalagiii din oraş şi mai ales de lipoveni, au năvălit în oraş pe toate barierele. Forţele de care se dispunea, 350 de oameni, au fost impotente de a împiedica devastările. Armata fiind înconjurată din toate părţile, a fost obligată a se retrage cu încetul spre centrul oraşului. Pe la 11 ore, înarmaţi cu revolvere si bâte, au năvălit asupra unei companii de soldaţi conduşi de domnul maior Boureanu. Domnul maior Boureanu a fost strivit de loviturile primite, mai mulţi soldaţi au fost răniţi“, se arată într-un raport din 5 martie către primul- ministru. 

Pentru a potoli revolta, soldaţii au fost nevoiţi să tragă în plin, omorând mai mulţi răsculaţi. „Răzvrătiţii au tras cu focuri de revolvere asupra armatei. Făcând somaţiunile legale, am ordonat să tragă în aer spre a speria pe locuitori, însă năvălind cu mai mare furie asupra soldaţilor s-au tras focuri care au omorât patru oameni şi rănit vreo şapte”, spunea procurorul Levaditii. Evenimente asemănătoare au avut loc şi în târgul Dorohoiului, un alt oraş important din zonă, la rândul său cu o importantă comunitate evreiască.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Cum arată acum satul răscoalei de la 1907 şi ce-şi doresc urmaşii răsculaţilor. Se investesc 20 de milioane de euro în localitate

VIDEO Mesajul emoţionant transmis de tinerii din Flămânzi cu ocazia Centenarului Marii Uniri: „Suntem conştienţi că noi reprezentăm viitorul“

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite