Istoria de 147 de ani a gării din Botoşani, scrisă de Eminescu, Enescu, Călinescu şi Regele Ferdinand

Gara din Botosani este În reparatii FOTO Adevărul

Arhitectura austriaca a sălilor de aşteptare şi peroanele năpădite de fumul locmotivelor au fost admirate de la geamul vagoanelor de George Călinescu, Mihai Eminescu şi chiar regele Ferdinand, venit în vizită la bunul său prieten boierul Moscovici.

Ridicată de austrieci la sfârşitul secolul al XIX –lea, gara din Botoşani a cunoscut ”Epoca de Aur” cu marfare şi trenuri pline de navetişti şi apoi ruina democraţiei . Astăzi, tot europenii încearcă să o readucă la gloria de odinioară, la gloria pe care a cunscout-o Eminescu, Călinescu, Enescu şi  regele Ferdinand.

 Pionerat în lumea căilor ferate

După  ce afacerea Stussberg dăduse României primele căi ferate cu legătură Iaşi-Bucureşti, Botoşaniul a venit imediat în calea progresului.  O firmă austriacă s-a ocupat de acest lucru după marele război de independenţă.  Gara din Botoşani împreună cu ruta de 44 de kilometri, Botoşani-Vereşti, a fost finalizată la 1 noiembrie 1871 de concernul austriac Victor von Offenheim. Iar stilul vienezilor şi-a pus amprenta petot ce înseamnă arhitectură publică în gara botoşăneană.

De la capitelurile peronului, până la detaliile arhitecturale ale clădirilor funcţionăreşti şi a sălilor de aşteptare. Era a treia gară din ţară şi deservea unui târg afalt în plină efervescenţă economică şi culturală.  Proiectul tehnic a fost realizat de un român, iar austriecii au fost cu arhitectura. Este vorba de matematicianul si fizicianul Elie Radu. Acesta a plecat în străinătate cu primul tren care a tranzitat către Iaşi această ruta, plecând din gara Botoşani în anul 1872. Şi după el, multe personalităţi au călcat pe peroanele gării din Botoşani.

Gara în care au aşteptat Enescu, Eminescu, Călinescu

Marele critic literar George Călinescu şi-a legat primele amintiri de gara din Botoşani. Fiu de impegat, George Călinescu a copilărit în gara construită de austrieci pentru târgul Botoşanilor. S-a jucat şi a învăţat în sălile de aşteptare şi pe peroane.  Când a intrat, însă, la liceu s-a mutat cu familia la Iaşi.

S-a mai întors, cu drag, în târgul Botoşanilor pentru a vedea gara, locul copiăriei sale. Tot în această gară au popist, către sfârşitul vieţii, poetul Mihai Eminescu, în repetate rânduri de la Iaşi şi Bucureşti care îşi vizita sora, pe Harieta. Şi cu trenul a plecat şi nu s-a mai întors niciodată pe plaiurile botoşănene.

Tot în această gară, boierul Ciomac îşi aştepta prietenul, pe George Enescu, pentru a cânta la teatrul nou înfiinţat de negustorii şi boierii botoşăneni. In gara din Botoşani, se spune că ar fi ajuns tot cu trenul în civil şi incognito regele Ferdinand I  care ar fi venit la pritenul său, negustorul Boris Moscovici de la Botoşani.

 În loc de regi navetişti şi în loc de scriitori trenuri de marfă

 După instaurarea comunismului, gara din Botoşani nu a mai primit personalităţi de prim rang. Până şi secretarii de partid sau preşedintele Nicolae Ceauşescu preferau automobilele, înconjurate de ofiţeri de securitate. În locul regilor şi a poeţilor, gara din Botoşani a îneput să adăpostească navetiştii care mergeau la fabricile de zahăr sau abatoarele de la Bucecea şi Leorda sau către combinatele din Suceava. Mai erau şi uriaşele garnituri de marfare, care umpleau gara comercială.

După 45 de ani, gara austriacă, cu toate detaliile ei arhitectonice şi fineţea unei epocii a regalităţii, s-a transformat într-o gară a muncitorilor socialişti. După 1900, lucrurile au mers şi mai rău pentru monumentul istoric, care împlinea deja 120 de ani de activitate. Nici măcar navetiştii sau marferale nu mai veneau. Clădirea a început să se dărâme iar şinele s-au umplut de buruieni. După 23 de ani de democraţie, gara a ajuns o ruină. Până la urmă tot banii europenilor au venit ă salveze.

 Gară modernă cu izul Botoşanilor de altădată

În anul 2003, au fost aprobate şi fondurile pentru reabilitare gării din Botoşani. Era refăcută arhitectura de odinioară cu modificări moderne. Printre acestea, şine noi şi un pasaj subteran pentru a ajunge la peroane. Contactul încheiat cu Uniunea Europeană de SNCFR, era în valoare de 3,2 milioane de euro.

Termenul de finalziare era anul 2006.  Fondurile au fost sistate, iar ruina a încercat din nou gara Botoşani. Cu peroane dezafctate şi doar 11 trenuri care o tranzitau, vechea gară a lui Eminescu, Enescu şi a regelui Ferdinand era parcă sortită pieirii.  În 2012 fondurile au început,însă, din nou să vină. După un an de zile, gara este aproape finalizată. Mai lipsesc doar trenurile şi personalităţile.