Indezirabilii şcolilor româneşti. Cum ajung copiii cu tulburări genetice să fie respinşi în societatea românească
0Tulburarea cu deficit de atenţie şi hiperactivitate devine un sindrom al secolului XXI în rândul copiiilor. Tulburările prezente pot determina dezvoltarea copilului, dar duc de multe ori şi la marginalizarea acestuia în societate.
Tulburarea cu deficit de atenţie şi hiperactivitate sau, pe scurt, ADHD, devine pe zi ce trece problema de natura psihică cu care se confruntă tot mai mulţi copiii şi adolescenţi. Aşa cum arată specialiştii, în societatea românească, această tulburare este puţin cunoscută sau mai ales subevaluată şi confundată cu tradiţionala ”obrăznicie”.
Ca atare copiii cu ADHD din şcoli şi grădiniţe, sunt de multe ori nediagnosticaţi sau chiar dacă se cunoaşte natura tulburărilor, a lipsei de atenţie şi a hiperactivităţii sunt în genere respinşi, stigmatizaţi şi împinşi la marginea societăţii pentru a-şi trăi suferinţa. Specialiştii în psihiatrie pediatrică dezvăluie principalele simptome şi oferă explicaţii cu privire la abordarea acestei tulburări.
Lipsa de concentrare şi hipeactivitatea principalele indicii
Specialiştii în psihiatrie pediatrică, spun că în principal părinţii şi personalul care se ocupă de educaţia copiilor sunt cei care observă primele simptome şi duc copilul la un consult de specialitate. ”În primu rând trebuie să fie observat în timp, să prezinte simptome de hiperactivitate, impulsivitate şi mai ales lipsă de atenţie. De exemplu, la şcoală, doamna învăţătoare evidenţiază că acel copil nu se încadrează în colectivitate. Se uită pe geam în timp ce se lucrează la clasă, fără să se poată concentra, este atras de diferiţi stimuli din jur, nu-şi finalizează temele,nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare, îşi uită rechizitele, uită să-şi facă temele.
Apoi în timpul pauzelor sau chiar în timpul orelor, este exagerat de activ, aleargă, se caţără peste tot, deranjează pe ceilalţi din jur. Atunci pot fi ridicate semne de întrebare”, spune medicul Laura Jijie, psihiatru pediatric. În acel moment copilul trebuie neapărat evauat de un specialist. ”Ne interesează dacă acele simptome sunt prezente şi la şcoală dar şi acasă. Dacă şi acasă prezintă aceleaşi simptome, atunci este nevoie de ajutorul unui specialist. Trebuie să se adreseze nouă să vedem, dacă este cazul unui diagnosticări cu ADHD.”, adaugă Laura Jijie. Medicii spun că numărul cazurilor de copiii diagnosticaţi cu ADHD, din rândul celor care nu se pot concentra, au o performanţă negativă la şcoală, devin deranjanţi pentru colegi mai ales în timpul orelor, este în continuă creştere.
Tulburare moştenită de la părinţi
Specialiştii arată că această tulburare are o cauză preponderent genetică. Cu alte cuvinte nu există factori exteriori precum viruşi sau traume care să o provoace. Copilul pur şi simplu se naşte cu acest sindrom. ”Există teorii genetice care spun că aproximativ 80% din cazurile diagnosticate cu sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie moştenesc această tulburare de la părinţi. Dacă unul dintre părinţi a fost şi el un copil mai agitat, hiperactiv atunci poate să moştenească şi copilul.”, precizează Laura Jijie.
Totodată specialistul în psihiatrie pediatrică, spune însă, că pe lângă factorii genetici, carenţele în educaţie pot reprezenta un factor declanşator. ”În multe cazuri aceste probleme sunt şi dobândite. Şi atunci trebuie să vedem unde s-a declanşat. Poate fi o greşeală în atitudinea parentală, poate fi o greşeală din punct de vedere pedagogic la şcoală. Şi atunci când identificăm acele greşeli, acele erori de atitudine, le putem corecta”, adaugă Laura Jijie.
Băieţii predispuşi la ADHD
Conform opiniei medicilor psihiatri, de ADHD suferă în special băieţii, iar vârsta optimă la care ar trebui diagnosticaţi, este de până la 7 ani. ”Diagnosticul de ADHD se pune deobicei înainte de vârsta de 7 ani şi este cel mai frecvent întâlnit la băieţi. Ca orice boală are un tratament. Dacă este iniţiat din timp, parcursul este favorabil la fel şi recuperare. Adică poate fi recuperat şi integrat fără probleme acel copil, dacă, repet, este diagnosticat şi intră rapid într-o schemă de tratament şi terapie”, spune Laura Jijie.
Paria şcolilor româneşti
Aşa cum precizează şi medicul psihiatru diagnosticarea timpurie este importantă. De multe ori însă în societatea românească, copiii care suferă de ADHD sunt trecuţi cu vederea, adică sunt etichetaţi drept obraznici, răsfăţaţi, needucaţi şi nicidecum copii cu tulburări ce necesită atenţie şi tratament. Totodată în şcoli, în special, copiii cu ADHD devin deranjaţi prin hiperactivitatea lor pentru colegi şi profesori, ceea ce atrage o stigmatizare. Se cere excluderea lor din colectiv, sunt purtaţi de la o clasă la alta sau de la o şcoală la alta. Specialiştii atrag atenţia că nediagnosticarea la timp a acestui sindrom dar şi marginalizarea şi lipsa de atenţie specială acordată acestor copii cu ADHD poate duce la agravarea situaţiei.
Pe lângă tulburările care se agravează, copilul cu ADHD devine un paria. Respins de colegi şi societate devine sfidător, cu tulburări de conduită şi comportament îndreptate împotriva societăţii şi serioase probleme emoţionale. Până acolo încât copilul problemă, devine adolescent şi mai apoi adult problemă. ” Nediagnosticat la timp poate să afecteze, stima de sine. Copilul este respins de colectiv. Şi atunci se adaugă nişte emoţii negative, care conduc la alte tulburări afective sau tulburări de comportament. Pentru că ADHD poate dezvolta în timp alte comorbidităţi, spunem noi. Adică vorbim de tulburare opoziţionist-sfidătoare şi tulburări afective. Se ajunge în cele din urmă la tulburări de conduită, tulburări de comportament mai severe la adolescenţă în special.”, adaugă Laura Jijie.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
