FOTO Primul experiment educaţional într-un sat din România: singura universitate pentru ţărani se redeschide după un secol în judeţul Botoşani

Universitatea Populară din Ungureni,un experiment educaţional interbelic reuşit, este pe cale să îşi redeschidă porţile. Scopul este acelaşi ca în anii ’50: culturalizarea ţăranului român. Clădirea viitorului cămin cultural va fi folosită pentru cursurile Universităţii din Ungureni.

O instituţie neobişnuită de educare a adulţilor a fost înfiinţată în anul 1936, într-o comună din Botoşani, de către Eugen Neculau (1900-1974), absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi. Este vorba despre Universitatea Populară din Ungureni, un experiment educaţional reuşit al cărui scop era culturalizarea ţăranului român. Instituţia a funcţionat până în anul 1948. În prezent, la 66 de ani de la închidere, autorităţile din Botoşani se gândesc să o redeschidă. 

În ţară mai există astăzi şcoli populare asemănătoare, inspirate de modelul lui Eugen Neculau de la Ungureni, însă în toate se mizează doar pe păstrarea meşteşugurilor tradiţionale şi nu pe educarea locuitorilor din mediul rural.„Noi vrem să urmăm acelaşi model al primei universităţi. Nu doar promovarea meşteşugurilor tradiţionale, ci pur şi simplu culturalizarea ţăranului. 

Ne întoarcem de unde am plecat. Nivelul de cultură şi civilizaţie în mediul rural este foarte jos. Vrem să aplicăm acelaşi principiu, cursuri de cultură generală, prelegeri susţinute de profesori universitari, dar şi aplicaţii practice. Totul adaptat, bineînţeles, vremurilor. Suntem în Uniunea Europeană şi oamenii trebuie să aibă noţiuni minime de operare PC şi să ştie limbi străine. Vrem să facem astfel de cursuri“, spune Aurel Melniciuc, directorul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani. 

UN SEDIU NOU

La rândul său, Ilie Ivanache, primarul din Ungureni, spune că este dispus să pună la dispoziţie pentru cursurile universităţii noul cămin cultural care se construieşte în sat. Vechea clădire unde se ţineau cursurile a fost dărâmată în perioada comunistă. „La anul se termină căminul cultural, pe care îl facem lângă Primărie. Voi pune la dispoziţie mai multe săli pentru a face din nou universitate. Este un proiect bun pentru comunitatea noastră“, explică primarul Ilie Ivanache. Iniţiativa redeschiderii universităţii a venit de la reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, în colaborare cu Maria Zoiţanu, referent al Primăriei Ungureni specializat în istorie locală. 

   Maria Zoiţanu, referent la Primăria Ungureni şi o cunoscătoare a istoriei Ungureniului FOTO Cosmin Zamfirache

Autorităţile spun că paşii necesari sunt relativ simpli: urmează să facă un proiect pe care să îl depună la minister, pentru a autoriza instituţia, ceea ce nu ar trebui să fie foarte complicat, mai ales că, din 2015, vor avea la dispoziţie şi sediul care va fi gata atunci. 

De asemenea, autorităţile se gândesc că vor putea folosi chiar şi profesori de la şcoala din comuna Ungureni, care ar putea fi plătiţi în plus pentru a colabora şi la Universitatea Populară. Astfel, cel târziu din anul 2016, Universitatea Populară din Ungureni ar putea fi redeschisă oficial. 

LOCALNICII ABIA AŞTEAPTĂ

La fel ca predecesorii lor, sătenii din Ungureni se arată mulţumiţi de reînfiinţarea universităţii populare la ei în sat. Deşi iniţial s-au codit, spunând că muncile câmpului le ocupă tot timpul, când au auzit de limbi străine şi de calculatoare şi-au dat seama că sunt interesaţi. 

„Îi greu, domnule, cu atâta muncă la ţară. Nu prea avem noi timp de carte. Ăştia mai tineri, poate! Dar dacă mă gândesc bine, la engleză parcă m-aş duce. Şi la calculatoare, să văd şi eu pe internet una, alta. Mă şi înscriu la ăstea când se deschide. Mai ales iarna, stăm, citim şi învăţăm, poate ne mai deşteptăm“, spune Dumitru, un sătean în vârstă de 45 de ani din Ungureni, pe care l-am întâlnit alături de vecinul său, la muncile câmpului.

Cristi şi Dumitru doi localnici din Ungureni sunt nerăbdători să se înscrie la cursurile Universităţii FOTO Cosmin Zamfirache

Vasile Dumitrache, un alt sătean, este la fel de interesat de redeschiderea instituţiei de învăţământ. „Este foarte bine aşa ceva. Nu se poate numai discotecă şi băutură! Este bine să ne îndrume cineva, să ne dea să citim. Chiar vreau să învăţ limbi străine şi să ştim şi noi să facem agricultură cum se face în Occident, nu ca acum 100 de ani“, spune Vasile Dumitrache. 

Majoritatea sătenilor ştiu despre universitatea lui Eugen Neculau de la părinţii lor, iar unii chiar au participat la activităţile de atunci. „Ştiu de şcoala domnului Neculau. Era universitate aici. Cine mai era ca cei din Ungureni! Eram copil atunci, dar mergeau părinţii. Am văzut primul film acolo. Era cu cowboy. Aş merge, chiar dacă îs bătrân. Măcar să nu mor fără să trec pe la universitatea noastră“, spune şi Dorin Condăchescu, un alt sătean. 

Şi femeile din localitate declară că ar vrea să meargă la cursurile practice pe care le-au urmat, în trecut, părinţii lor. „Universitatea asta ar fi viitorul. Ştiu că părinţii au fost la universitate. Mama a fost la clasa de croitorie şi m-a învăţat şi pe mine. Se făcea meserie, nu glumă. Să dea Dumnezeu să se deschidă!“, declară şi Laura Buga, tot din Ungureni. Zvonul că universitatea s-ar redeschide a circulat repede, şi referenţii de la primărie spun că, din discuţiile cu oamenii, cel puţin 200 de persoane s-au arătat interesate să se înscrie la cursuri pe viitor. 

O ISTORIE ZBUCIUMATĂ

Precursoarea Universităţii Populare din Ungureni a fost o şcoală de vară destinată copiilor de ţărani, deschisă de către Nicolae Iorga, în anul 1908, în localitatea Vălenii de Munte (Prahova). Peste două decenii, în Ungureni aveau să fie puse bazele unui cămin cultural înfiinţat de către Eugen Neculau. În anul 1936, căminul este transformat în Universitatea Populară din Ungureni, „o şcoală superioară a agricultorului şi truditorului pământului românesc“, după cum o numea Neculau.

   Eugen D. Neculau şi soţia sa Aneta, întemeietorii Univeristăţii Populare FOTO „Sate pe Jijia de Sus. Aşezările“ (editor: Marcel Lutic), vol. I, Iaşi, Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“, 2003.

La Universitatea din Ungureni, oamenii erau alfabetizaţi, culturalizaţi şi scoşi din închistarea lumii rurale. „Lumea ţăranului român de la Ungureni a fost revoluţionată prin această universitate. Era îngemănarea perfectă între culturalizare teoretică şi activitate practică inovatoare. Putem spune că la Ungureni s-au pus bazele agriculturii cu utilaje moderne în judeţul Botoşani. Este chiar şi astăzi, în secolul XXI, un fenomen educaţional unic“, spune Margareta Mihalache, specialist etnograf.

Educaţia ţăranului de la începutul anilor 1900 nu era una sistematică, mai spune etnograful, subliniind că, deşi satele aveau învăţători, copiii învăţau să scrie şi să citească, dar în multe cazuri lucrurile se opreau aici. „Preocuparea lor, dată fiind şi viaţa grea şi istovitoare a lor, era munca, cea care le asigura hrana zilnică. Iar mijloacele de producţie continuau să fie pur medievale. Mecanizarea în agricultură până către 1914 apăruse în lumea satului, dar exclusiv pe marile moşii boiereşti, de multe ori gestionate de arendaşi“, mai spune etnograful Margareta Mihalache.

„ERA ÎNDRĂGOSTIT DE VIAŢA ŢĂRANULUI“

Elena Clocotici, nepoata lui Eugen Neculau, povesteşte despre pasiunea unchiului ei pentru educaţia locuitorilor de la sate. „Unchiul meu spunea că nu mai suporta modul în care, într-o lume modernă în care apăruseră cinematograful şi automobilul, ţăranul român să se zbată în neştiinţă şi primitivism. Să nu poată beneficia de toate descoperirile din agricultură. Era un îndrăgostit iremediabil de viaţa ţăranului, de Ungureni, locul unde s-a născut, şi de misiunea sa. Considera ca o misiune sfântă iluminarea maselor, ca un destin personal. A renunţat la un post universitar pentru a fi profesor la Şendriceni, în judeţul unde trebuie să îşi îndeplinească misiunea“, spune Elena Clocotici (68 de ani), nepoata lui Eugen Neculau.

   Elena Clocotici, nepoata lui Eugen D. Neculau , fostă profesoară de franceză locuieşte încă în satul Ungureni FOTO Cosmin Zamfirache

Pe lângă cunoştinţele de cultură generală care să le deschidă orizontul ţăranilor români, Neculau visa la ferme cu utilaje moderne, după cum explică Maria Zoiţanu, referent la Primăria Ungureni. „A început imediat munca cu oamenii din sat. Sătenii erau foarte entuziasmaţi. La fel erau şi intelectualii care veneau de la Dorohoi şi de la Botoşani să dea o mână de ajutor şi să aducă manuale. Domnul Neculau a fost sprijinit şi de intelectuali de vază precum Nicolae Iorga sau Mihail Sadoveanu. Sătenii îşi împărtăşeau cunoştinţele de agricultură, pomicultură. Era o mobilizare bazată pe nişte principii, care astăzi îmi pare aproape imposibilă, un vis“, spune Maria Zoiţanu. 

LUPTA CU SISTEMUL 

Titulatura de „universitate populară“ a fost refuzată mai mulţi ani, pentru că Neculau era suspectat de ambiţii politice. Mai exact, politicienii din acea perioadă se temeau că el ar atrage ţăranii în jurul său şi şi-ar creşte notorietatea pentru ca mai apoi să candideze ca parlamentar. 

„Nu era privită de la Bucureşti cu ochi buni această emancipare a ţăranului la Botoşani. Oamenii politici l-au vrut pe român mereu tăcut şi neştiutor. Uşor de manevrat. Unchiul meu îi trezea la viaţă, le aprindea spiritul şi nu convenea nimănui acest lucru. Totodată, l-au bănuit că avea legături cu masoneria, că vrea funcţii politice şi i-au pus beţe în roate“, povesteşte nepoata Elena Clocotici. Cu toate acestea, în 1936, cu sprijinul lui Mihail Sadoveanu şi al lui Nicolae Iorga, Eugen Neculau înfiinţează Universitatea de la Ungureni.  

Maria Zoiţanu vorbeşte despre un val de entuziasm în comună. „Aproape toţi sătenii s-au înscris la 

cursuri. Erau arondate 12 localităţi acestei universităţi, din trei comune: Ungureni, Borzeşti, Călugăreni. Şcoala a fost privită cu ochi buni de toată lumea intelectuală, care vedea în sfârşit o iniţiativă pentru scoaterea ţăranului din primitivism şi întunecime“, spune Maria Zoi-

ţanu, specialist în istorie locală. 

Întemeierea Universităţii de la Ungureni a fost lăudată de scriitorul Mihail Sadoveanu, în revista „Însemnări ieşene“ din 15 aprilie 1936. „De sute de ani, acest popor a toate răbdător aşteaptă ziua învierii lui la lumea nouă. De sute de ani, aceşti blajini visează mântuirea. De un veac guvernanţii lui se trudesc în vorbe vane, punând firme şi forme goale peste minciuni,acoperind realităţile. Poporul aştepta în ignoranţă, mizerie, alcoolism şi sifilis“, declamă în paginile revistei ieşene scriitorul Mihail Sadoveanu.

DE LA ANALFABETISM  LA TREI CĂRŢI PE AN

Universitatea de la Ungureni funcţiona pe bază de voluntariat. Instituţia a beneficiat încă din start de personal calificat, profesori universitari de agronomie şi zootehnie care veneau regulat să ţină prelegeri ţăranilor şi să îi înveţe agricultură pe baze ştiinţifice. Erau cazaţi acasă la Eugen Neculau când erau nevoiţi să rămână peste noapte. Ana Neculau, soţia acestuia, s-a implicat şi ea predând diverse cursuri de cultură generală şi cursuri de croitorie. 

Studenţii de la ţară ai Universităţii din Ungureni FOTO ”Sate pe Jijia de sus. Aşezările”( editor: Marcel Lutic),vol.I Iaşi, Institutul Român de Genealogie şi Heraldică ”Sever Zotta”,2003.

Cele peste 2.000 de persoane care participau la cursuri erau obligate să respecte un regulament strict, povesteşte Maria Zoiţanu. „Membrii activi trebuiau să aibă ştiinţă de carte, adică trebuiau să promoveze obligatoriu, dacă era cazul, clasa de alfabetizare cu nota cea mai mare, semn că ştiau să scrie şi să citească foarte bine. Aveau obligaţia să citească minimum trei cărţi pe an şi să le facă rezumatul în scris. Să participe regulat la cursuri şi, foarte important, să aibă o purtare corespunzătoare în sat, să nu bea prea mult, să nu comită infracţiuni, şi familia lor să ducă un trai igienic. Greu de crezut, dar ţăranii erau atât de fericiţi cu statutul de studenţi, încât respectau cu străşnicie regulamentul“, adaugă Maria Zoiţanu.

COLECTIVIZAREA A ÎNCHIS PORŢILE UNIVERSITĂŢII

Activitatea Universităţii din Ungureni s-a prelungit până după terminarea războiului. În 1948, nu a mai intrat în atenţia noii orânduiri. „Universitatea a fost închisă voluntar de unchiul meu. Şi-a dat seama că, dacă a reuşit să câştige lupta cu politicienii epocii interbelice, cu oamenii partidului care nu au trecut nici pe la cursurile de alfabetizare nu avea nicio şansă. A închis Universitatea şi a rămas profesor la Iaşi. A făcut acest lucru şi pentru familia lui. Nu vroia să aibă nimeni probleme dacă începea să fie vizat de oamenii partidului“, încheie Elena Clocotici. Colectivizarea a început şi în Ungureni, iar toată munca oamenilor de la Unversitate s-a dus, în timp, pe apa sâmbetei.

FILME CU CHARLIE CHAPLIN ŞI POMICULTURĂ

Universitatea Populară de la Ungureni avea filiale la Botoşani, Dorohoi şi Iaşi, statut, adunare generală, comitet de conducere şi de control, anexe economice şi patrimoniu. La Universitatea Populară din Ungureni erau cursuri de cultură generală, susţinute de profesori universitari de la Iaşi sub forma unor prelegeri, lecţii de igienă personală, de conduită şi de întemeiere a unei gospodării moderne, dar şi clase de ţesut, femeilor de la sat fiindu-le prezentată pentru prima dată o maşină de cusut Singer. 

La toate acestea se adăugau cursuri de agronomie, pomicultură şi zootehnie. Iar ca luminarea ţăranului să fie completă, Eugen Neculau a făcut eforturi şi, cu sprijinul lui Mihail Sadoveanu, a cumpărat un aparat de proiectat filme. Au fost aduse şi pelicule, iar oamenii din Ungureni au putut să vadă filme cu Charlie Chaplin, primele westernuri şi cunoscutul „Casablanca“.

 Cursanţi,localnici şi profesori la Universitatea din Ungureni în perioada interbelică FOTO : „Sate pe Jijia de Sus. Aşezările“ (editor: Marcel Lutic), vol. I, Iaşi, Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“, 2003.

„Era ceva uluitor în sat. Unchiul meu a făcut eforturi mari pentru acel proiector. S-a împrumutat la bancă pentru el. Era o mare bucurie pentru oameni. Se amplasau bănci seara, în faţa ecranului de pânză, şi se uitau la filme. Erau filme americane. Charlie Chaplin a fost văzut mai întâi la Ungureni, apoi la Botoşani sau Dorohoi“, povesteşte Elena Clocotici, nepoata lui Eugen Neculau. 

Nivelul cultural al Ungureniului şi al satelor din jur crescuse considerabil, iar specialiştii spun că statisticile erau grăitoare. Maria Zoiţanu vorbeşte despre beneficiile universităţii. „În jurul anului 1939, analfabetismul era zero în regiune, gospodăriile erau curate şi amenajate, consumul de alcool era redus la jumătate şi aveai ocazia să vezi ţărani citind când făceau pauze la munca câmpului. Era un peisaj ireal“, spune Maria Zoiţanu. 

În total, până la desfiinţarea instituţiei, în 1948, la Universitatea din Ungureni au fost organizate peste 4.000 de întruniri culturale cu profesori de agronomie, zootehnie, filosofie, literatură sau istorie. Pentru a vinde produsele rezultate din munca făcută de ţărani la cursurile practice, dar şi pentru a valorifica recoltele obţinute de cursanţi pe propriile ogoare, a fost creată „Cooperativa de aprovizionare“, tot în 1936. 

Prin intermediul acesteia, produsele erau vândute băcăniilor din judeţ, iar prosperitatea localnicilor din Ungureni creştea simţitor. Universitatea din Ungureni distribuia şi propriul ziar în judeţele Dorohoi şi Botoşani, numit „Buletinul Căminului Cultural“. Ziarul era scris de ţăranii studenţi de la Ungureni, şi nu de elita intelectuală.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Au început repetiţiile pentru cea de-a treia ediţie a FlashMob-ului de dans popular

De ce Europa a devenit cea mai populară destinaţie pentru studenţii din România