FOTO Cetăţile şi comorile dacilor zac sub lanuri de porumb, batjocorite de autorităţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O istorie magică zace uitată la Botoşani sub lanuri de porumb şi un munte de indiferenţă. Două cetăţi dacice, poate printre cele mai mari aşezări fortificate din epoca fierului de pe continentul european sunt an de an arate cu plugul şi semănate.

Pământul sub care se ascund comori abia „gustate”  de arheologi acum 50 de ani a fost, din inconştienţă sau doar din neştiinţă împărţit după 1989, ţăranilor pentru agricultură. Din vechile cetăţi nu a mai rămas decât un mal de pământ şi multe legende.  

Un ”El Dorado” al arheologiei. Aşa a numit Mircea Petrescu Dâmboviţa  cele două cetăţi situate la câţiva kilometri de municipiul Botoşani. Uriaşe prin întindere şi esenţiale ca importanţă, cele două aşezări fortificate aşezate în satul Stânceşti, comuna Mihai Eminescu se întind pe o suprafaţă de peste 50 de hectare şi sunt probabil între primele aşezări fortificate din sud-estul Europei. Ambele cetăţi comunică între ele şi au fost ridicate acum 2500 de ani, în secolele VI-III.

Destinate apărării contra barbarilor din Est, în principal a călăreţilor sciţi, triburile dacilor liberi prosperau din comerţul cu grecii. 

Chiar dacă se aflau la o distanţă destul de mare de cetăţile greceşti de la Marea Neagră, există indicii că efectuau comerţ cu aceştia. Probabil că exista un drum comercial”, a spus arheologul Maria Diaconescu. 

În sprijinul acestei afirmaţii stau şi numeroasele obiecte descoperite de arheologii ieşeni Adrian şi Marilena Florescu, care au efectuat săpături aici în anii 1960-1970.  Potrivit lor, cetăţile erau impunătoare, apărate cu valuri uriaşe de pământ şi întărite cu palisade. Obiectele descoperite de arheologii ieşeni indică o activitatea economică intensă, fiind găsite amfore şi vase greceşti dar şi obiecte ce amintesc de luptele ce se purtau în zonă. Sute de vârfuri de săgeată, vârfuri de lance şi zeci de lame de sabie au fost scoase din pământ. 

Era o cetate de apărare. Teritoriile dacice erau apărate de atacurile triburilor de stepă din nordul Mării Negre. Probabil era vorba de sciţi. Cetăţile erau bine apărate şi bine întărite. Valurile de pământ au şi cinci- şase metri înălţime, fără palisadă”, a explicat Maria Diaconescu. 

Totodată, în urma săpăturilor de la Stânceşti a fost descoperită şi una din cele mai importante comori ale României. Un veritabil simbol mistic, reprezentând prin capul de mistreţ, corpul de peşte şi coada de pasăre apa, aerul şi pământul.

Piesa a făcut senzaţie în lumea ştiinţifică. După ce a fost studiat şi interpretat simbolul de la Stânceşti, de aproape jumătate de metru şi-a găsit un loc în sala tezaurului de la Muzeul Naţional de Istorie. Arheologii cred ca acest simbol a fost luat ca pradă în urma unei victorii împotriva sciţilor.  Din aceste cetăţi singurele triburi necucerite ale dacilor, au abandonat în mod misterios cetăţile în secolul al II lea îHR. În urma lor au rămas însă tezaure, vestigii de o mare valoare şi numeroase legende.

Istorie îngropată de indiferenţă

 Oricine s-ar aştepta ca în aceste condiţii, uriaşele cetăţi de la Stânceşti să fie un punct turistic central al judeţului Botoşani. Doar că, din păcate nici măcar nu le este semnalizată prezenţă. În zonă nu există nici măcar o plăcuţă care să arate că sub ogoarele cu porumb se află una dintre cele mai importante aşezări ale dacilor liberi din Moldova şi peste 50 de hectare de istorie.

Acel ”El Dorado” al arheologiei a fost împărţie de autorităţi localnicilor din Stânceşti pentru a face agricultură de subzistenţă. Iar oamenii din Stânceşti nu au stat pe gânduri din 1990 au băgat plugul  şi au arat şi semănat 2500 de ani de istorie. Nimeni nu a mai fost interesat de comorile şi vestigiile istorice.

Bugetul Muzeului Judeţean de Istorie din Botoşani nu acoperă decât chetuielile de funcţionare a instituţiei. 

”Nu există suficiente fonduri pentru a efectua săpături acolo. Singurele săpături s-au făcut înainte de 1989, în 1960. De atunci nu s-a mai atins nimeni de acele cetăţi. Fonduri am putea obţine doar poate printr-un proiect european”, susţine directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Lucica Pârvan. 

Interesul unor studenţi americani şi germani pentru Cetăţile de la Stânceşti l-au pus, la un moment dat, pe gânduri şi pe fostul primar al comunei, Verginel Gireadă. 

Am intenţii să facem un sit arheologic acolo pentru că sunt două cetăţi întinse pe 50 de hectare. Poate în viitor, împreună cu cei de la Consiliul Judeţean, reuşim să acordăm atenţia cuvenită acestor două obiective”, spunea Verginel Gireadă, în vremea când ocupa scaunul de primar al comunei Mihai Eminescu. 

Doar că în urma sa nu au rămas decât vorbele iar din cetăţile au mai cunoscut câteva cicluri de arat şi însămânţat. 

Iar după câteva decenii, autorităţile judeţene nu au reuşi nici măcat până acum să monteze un indicator care să amintească, măcar, de prezenţa cetăţilor. 

Este mare păcat de batjocora asta. Bine că sunt aruncaţi bani pentru festivaluri cu mici şi bere să îşi facă ei campanie electorală”, a spus un fost profesor de istorie, acum pensionar.  

Pe locul cetăţilor nu există acum decât hectare întregi de porumb. Iar mulţi dintre tinerii localnici din Stânceşti nici măcar nu ştiu de existenta cetăţilor în acestă zonă. Bătrânii însă ştiu.

Se spune că regele dacilor Burebista, a dat ordin să se facă aceste cetăţi, ca să se apere de romanii care şi-au pus în cap să se bată cu dacii. Şi Burebista le-a dat un steag din aur cu cap de mistreţ şi le-a spus celor de aici să se bată cu dusmanul ca mistreţul, să zboare peste ei ca pasărea şi să înoate printre ei ca peştele. Iar celor ce locuiau în cetăţile acestea le-a spus stânci şi de aici vine şi numele de Stânceşti”, povestea un bătrân din Stânceşti. 

Cititi si: 

Noi piese din tezaurul dacic, expuse la Muzeul Naţional de Istorie a României

FOTO Nu ştim să ne preţuim cultura, valorificăm chinezăriile!

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite