Exploatarea ţiganilor în Principatele Române. Practicile care i-au şocat pe europeni: „Îi ucid ca pe nişte vite“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Romii au fost exploataţi crunt de-a lungul istoriei medievale şi chiar la începutul epocii moderne în Principatele Române. Aduşi ca robi pe moşii boiereşti sau mănăstireşti, stăpânii aveau drept de viaţă şi de moarte asupra lor. Călătorii străini spun că ţiganii erau trataţi mai rău decât animalele.

Robii ţigani au făcut parte din peisajul medieval românesc, timp ce câteva secole. Aceştia aveau statut de sclavi şi erau exploataţi crunt de proprietarii de moşii. Totodată populaţia îi privea cu dezgust şi neîncredere formându-şi prejudecăţi şi stereotipuri rasiale în ceea ce-i priveşte. Nici după eliberarea din robie la jumătatea secolului al XIX-lea, ţiganii nu au avut o soartă mai bună, fiind lăsaţi la marginea societăţii fără prea multe şanse de afirmare.

Aduşi de voievozii români în Principate

Romii nu au venit singuri în Principatele Române, sunt de părere o serie de specialişti, ci ar fi fost aduşi pe filieră otomană sau mongolă ca robi pentru moşiile boiereşti ori pentru mănăstiri. Era o metodă eficientă în acea perioadă pentru a popula anumite moşii, dar reprezentau şi o sursă de muncă foarte ieftină de care stăpânul dispunea după bunul plac. Mai mult decât atât, o parte a ţiganilor reprezentau o sursă bună de meseriaşi, în condiţiile în care o parte se pricepeau bine la fierărie, potcovărit, erau meşteri în metale preţioase, geambaşi şamd. În secolul al XIV-lea romii se aflau deja pe teritoriul Ţării Româneşti. În 1385, voievodul muntean Dan I dăruieşte Mănăstirii Tismana, pe lângă pământuri, şi 40 de sălaşe cu robi ţigani. În 1388, aceştia sunt amintiţi din nou, de această dată în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, care, la rândul său, face o donaţie Mănăstirii Cozia în care erau incluşi şi robii romi. 

În Moldova, romii sunt amintiţi documentar ceva mai târziu. În 1428, Alexandru cel Bun, dădea Mănăstirii Bistriţa mai multe sălaşe de robi romi şi tătari. Cel care aduce va aduce însă un număr mare de robi ţigani în Moldova va fi chiar Ştefan cel Mare. După ce-l bate pe Radu cel Frumos, voievodul Ţării Româneşti şi face o invazie în valahia, Ştefan cel Mare se întoarce cu peste 17.000 de robi ţigani din Câmpia Bărăganului, drept robi. Îi oferă mănăstirilor. Cu alte cuvinte sălaşele de robi romi s-au înmulţit în ţările române, ajungând şi în Transilvania. Aşa s-a ajuns la situaţia în care Principatele Române avea cei mai numeroşi romi din Europa. Cel puţin asta afirma A. Langeron în 1790. Baronul von Campenhausen face aceeaşi remarcă: în Moldova şi Ţara Românească se aflau cei mai mulţi ţigani din Europa. Totodată, străinii sunt uimiţi de faptul că în Principatele Române se practica sclavia. F von Baur scria că ”robi sunt numai ţiganii”.

„Boierii sunt stăpânii lor absoluţi“

 

Statutul ţiganilor în evul mediu românesc era de robi, adică sclavi pe domeniile boirilor, voievozilor şi mănăstirilor. Erau oameni fără niciun drept care putea fi ucişi sau vânduţi după bunul plac de stăpâni. Călătorii străini arată de altfel tratamentul inuman la care care erau supuşi robii ţigani şi totodată aristocraţi iluminişti ca von Baur erau uimiţi că se mai practica sclavia în Europa, în secolul al XVIII lea . De altfel robii ţigani au fost eliberaţi abia la jumătatea secolului al XIX lea, atunci când sclavia era considerată o abominaţie pe continentul european. Tratamentul la care erau supuşi robii, spun călătorii străini era inuman de-a dreptul.  Europenii din ”Secolul Luminilor” erau şocaţi şi spun că robii ţigani nu erau consideraţi de populaţia locală, nici măcar oameni. 

De exemplu, contele d'Antraigues a vizitat Ţările Române şi scria despre soarta robilor ”Boierii sunt stăpânii lor cei mai absoluţi. După plac, îi vând şi-i ucid ca pe nişte vite. Copiii lor se nasc robi fără deosebire de sex”. Un alt francez venit în Moldova în timpul Revoluţiei Franceze la final de secol XVIII deplângea şi el soarta romilor robi. ”Ce se poate spune despre aceste numeroase turme de fiinţe încă şi mai nenorocite, care sunt numite ţigani şi care, pierdute pentru umanitate, sunt puse pe aceaeaşi treaptă cu vitele de povară şi adeseori tratate mai rău decât ele de către stăpâni barbari a căror odioasă şi asa-zis proprietate sunt?”. 

Călătorii străini spun că ţiganii erau lăsaţi în mizerie, înfometaţi şi privaţi de orice formă de educaţie. Inclusiv Mihail Kogălniceanu, atunci când justifica eliberarea ţiganilor din robie deplângea soarta lor şi modul în care sunt trataţi. ”Fiinţe umane cu lanţuri la mâini şi la picioare, cu cercuri de fier în jurul frunţii sau cu zgardă metalică la gât. Biciuri sângeroase şi alte pedepse precum înfometarea, atârnarea deasupra focului fumegând, regimul de carceră şi aruncarea, despuiat fiind, în zăpadă sau apă îngheţată, acesta este tratamentul aplicat nenorocitului de ţigan”, scria Kogălniceanu amintindu-şi de copilăria sa pe moşiile din jurul Iaşiului. 

Roabe ţigănci exploatate sexual

Femeile robilor ţigani aveau o soartă şi mai tristă, fiind abuzate sexual de stăpânii lor. De multe ori, erau folosite pentru a fi date copiilor de moşieri pentru a-şi satisface plăcerile. Radu Rosetti, un boier din secolul al XIX-lea, a lăsat detalii înfiorătoare în cartea sa de ”Amintiri”.  ”Cu desăvârşire odios era chipul în care se uza de fetele şi de femeile acelor nenorociţi. Plecând de la principiul că trupul robului este lucru al stăpânului, ţigancele, fete mari şi femei măritate în toate regula, în faţa altariului, erau privite de stăpâni ca adevărată carne pentru plăcere. Se uzau de ele în această însuşire cu ştirea părinţilor şi a soţilor. (...) Şi patru veacuri de asemenea supunere abjectă degradase într-atâta pe acei nenorociţi, ucisese în astfel de grad orice simţimânt de demnitate omenească într-înşii, încât ei priveau această îngrozitoare batjocură ca lucru firesc, împotriva căreia nu cunosc exemplu de opunere, de revoltă, de încercare de răzbunare“, scria Radu Rosetti în cartea sa „Amintiri. Ce-am auzit de la alţii“, capitolul VII, „Din vremea regulamentară“. 

Acelaşi Radu Rosetti spunea că inclusiv la mănăstire femeile rome erau abuzate, de această dată de către călugări. „Şi să nu se creadă că numai stăpânii mireni uzau de drepturi regaliene asupra ţigancelor aparţinându-li: aceste roabe alcătuiau adevarate haremuri pentru igumenii mănăstirilor pe cari generozitatea pioşilor donatori le înzestrase cu număroase suflete de ţigani. Mai cu samă egumenii greci ai mănăstirilor închinate aveau reputaţia că ştiu, prin schimburi, să-şi alcătuiască seraiuri de frumuseţi ţigăneşti“, scria acelaşi Radu Rosetti.

„Ţigan“, cea mai mare insultă

De altfel, aceiaşi călători străini spuneau că populaţia românească în general avea o atitudine de respingere faţă de robii ţigani. Erau un fel de paria pe care până şi cei mai săraci ţărani îi dispreţuiau. ”Cu toate că ţiganii alcătuiesc o parte însemnată a comunităţii, ei sunt priviţi cu cel mai mare dispreţ de către ceilalţi locuitori care, într-adevăr, se poartă cu ei puţin mai bine decât cu animalele şi epitetul insultător de hoţ sau oricare altul echivalent ar putea fi tolerat mai uşor decât acela de ţigan”, preciza W. Wilkinson, un ofiţer britanic care a ajuns în ţările române la începutul secolulu XIX. Manifestările rasiale la adresa ţiganilor au continuat şi după eliberarea lor din robie, în secolul al XIX-lea fiind mult timp lăsaţi la marginea societăţii. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

„Imperialul“ campion la găinării, din nou în arest. Escrocheria de 10.000 de euro pusă la cale de bulibaşa din Ciurea

VIDEO Igienizare cu mascaţi. Inspectorii Gărzii de Mediu au cerut ajutor pentru a intra în zona deşeurilor

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite