Drama a doi fraţi care nu-şi pot îmbrăţişa mama

Drama a doi fraţi care  nu-şi pot îmbrăţişa mama

Soţii Zăicescu sunt mândri de copiii lor, Mihai (centru) şi Daniel (dreapta)

Mihai şi Daniel Zăicescu suferă de 20 de ani de distrofie musculară, boală care i-a paralizat şi ţintuit în scaunul cu rotile. Pensia de handicap este 230 de lei. Pentru cei doi băieţi, mama este eroul vieţii lor. „Mamă, te iubim“, acesta este mesajul din suflet al fraţilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

De 8 Martie, ei ar dori ca măcar o dată să o poată îmbrăţişa pe cea care le-a dat viaţă. Să-i spună cât de recunoscători sunt pentru cei 20 de ani de suferinţă, lacrimi şi amărăciune. „Dacă aş avea bani, i-aş lua un buchet de flori. Cred că ar fi fericită dacă aş putea să mă ridic ca să o iau în braţe. Pentru mine este însă prea mult. Mama ştie că o iubesc“, spune Daniel cu lacrimi în ochi. La fel de emoţionat este şi mezinul, Mihai. Numai că niciunul nu se poate ridica în picioare pentru a-şi atinge mama.

Daniel Zăicescu are 30 de ani, iar fratele său, Mihai, este cu nouă ani mai mic. O boală cumplită i-a condamnat pe amândoi să-şi petreacă viaţa în scaunul cu rotile. Cu toate acestea, dincolo de suferinţe şi dureri, viaţa li se pare frumoasă. Nu este zi în care să nu zâmbească şi să spere că li se va îndeplini visul. Cea mai mare durere a lui Daniel este că nu se poate ridica în picioare pentru a-şi săruta mama pe obraz. Povara bolii care o duce de peste 20 de ani l-a făcut neputincios. Cu eforturi de nedescris, mezinul familiei, apucă mâna mamei, o strânge uşor şi îi transmite: „te iubim, mamă!“.

Nopţi înecate în lacrimi

Olga Zăicescu avea doar 24 de ani când l-a adus pe lume pe Daniel. Bucuria s-a stins patru ani mai târziu, când medicii l-au diagnosticat cu distrofie musculară progresivă, o boală care distruge grabnic musculatura şi articulaţiile şi provoacă paralizie. Vestea a fost un şoc pentru tânără, care visa la o familie numeroasă şi fericită. „Nu puteam să accept că băieţelul meu va sfârşi într-un scaun cu rotile. Am plâns continuu săptămâni întregi“, îşi aduce aminte femeia. A umblat din medic în medic pentru a-şi salva copilul, dar până la urmă a trebuit să se împace cu boala lui Daniel. „Nopţile mi le înecam în lacrimi, iar dimineaţa îi zâmbeam şi îl luam la piept ca să nu sufere“, povesteşte femeia. Când Daniel nu a mai putut merge la şcoală, mama i-a adus un profesor acasă.

Când băiatul a împlinit 10 ani medicii i-au dat asigurări femeii că poate să mai aducă pe lume un copil, care să-i aline suferinţa şi să-i fie sprijin. Aşa a venit pe lume Mihai, care, din păcate, avea să sufere de aceeaşi boală cumplită. „Mi-au spus că e o afecţiune genetică. În familie nu avem pe cineva bolnav de distrofie. Dacă ştiam că va fi şi el bolnav, nu îl aduceam pe lume să îl chinui“, spune cu lacrimi în ochi Olga Zăicescu.

A învins cancerul

Au urmat ani de suferinţă, sacrificii şi speranţe. Când a reuşit să se împace cu destinul crunt, Olga Zăicescu a mai primit o lovitură de la viaţă. Medicii i-au diagnosticat un cancer la colon. Dragostea pentru fiii săi şi teama că vor rămâne fără ajutor au făcut-o să învingă boala. „Trebuia să mă fac bine pentru ei. Nu aş fi suportat ca băieţii mei să ajungă prin străini“, a mai spus femeia în timp ce răsfoia un album vechi de familie.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările