Dovezile care arată o practică cutremurătoare a strămoşilor noştrii. De ce se mâncau între ei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Oasele din Gough s Cave FOTO somersetcountygazette.co.uk
Oasele din Gough s Cave FOTO somersetcountygazette.co.uk

Descoperirile arheologice au scos la iveală o practică cutremurătoare a strămoşilor omului modern. Se bănuieşte că aproape toţi hominizii au practicat în anumite condiţii canibalismul şi că acesta s-ar fi transformat dintr-o nevoie de supravieţuire într-un adevărat ritual.

Canibalismul a fost mereu o realitatea cutremurătoare a speciei umane. Sunt specialişti care bănuiesc că oamenii s-au mâncat între ei, din cele mai vechi timpuri, în anumite condiţii. Iar dovezi în acest sens au fost descoperite în sălaşurile omului paleolitic, mai ales în Europa Vestică. 

Dacă astăzi canibalismul poate fi o formă extremă de supravieţuire, o tulburare patologică şi o manifestare criminală deosebit de gravă, pentru strămoşii noştrii, arată unii specialiştii a avut şi o valoare ritualică importantă. 

Dezbaterile privind motivele pentru care oamenii de acum 40.000 de ani se mâncau între ei, rămân actuale, fiind avansate o serie de ipoteze.  

Peşterile cu orori

De-a lungul timpului au fost descoperite mai ales în peşterile, din vestul Europei, locuite de homo sapiens şi Omul de Neanderthal, urme ale unor practice macabre.  La Gough s Cave (Somerset-Anglia), Caune de larago (Franţa), Atapuerca (Spania) dar şi în alte peşteri din zona vest-europeană au fost descoperite rămăşiţe umane vechi de aproximativ 25.000-14.000 de ani care arată urme clare de canibalism. 

La Ghough s Cave în Somerset, de exemplu, grupurile de homo-sapiens arhaici, din grupul Cro Magnon, practicau canibalismul într-un mod destul de elaborat. În peştera situată undeva în apropierea dealurilor Mendip din zona Bristol au fost descoperite mai multe rămăşiţe umane cu semne clare de filetare, mestecare şi prelucrare intenţionată, inclusiv pentru extragerea măduvei. 

Printre rămăşiţe se aflau şi oasele unui adolescent, dar şi ale unui copil de numai trei ani. Conform datărilor cu radiocarbon oasele datează de acum aproximativ 14.000 de ani. 

„Dovezile de la Goughs Cave arată o cultură sofisticată a măcelăririi şi sculpturii în rămăşiţe umane”, precizează specialistul Silvia Bello pentru Natural History Museum. 

Multe oase umane au fost cu grijă golite de carne, tăiate şi chiar mestecate de oameni. Oasele lungi şi coastele au fost sparte şi golite de măduva hrănitoare. La Atapuerca, în Spania, au fost întâlnite practici asemănătoare cu oase tăiate pentru extragerea măduvei şi atent prelucrate pentru a nu se pierde carnea mai ales în zonele cu muşchi. 

Canibalismul era o practică generală în paleoliticul mijlociu şi superior, documentată şi la Omul de Nenderthal. Astfel în peşteri precum Goyet (Belgia) sau El Sidron (Spania) au fost găsite rămăşiţe umane, în sălaşurile neanderthalienilor cu urme clare de dezmembrare, scoatere a măduvei şi consum. „Este fără îndoială practicarea canibalismului în această zonă”, spune Christian Casseyas, un arheolog belgian după ce a studiat peştera de la Goyet.

Lupta pentru supravieţuire

Specialiştii au încercat să găsească şi motivele pentru care strămoşii noştrii ajungeau să se mănânce între ei şi de ce era o practică destul de extinsă din Marea Britanie şi până în Spania şi probabil la comunităţi până în centrul şi estul Europei. 

Prima ipoteză avansată ar fi efectiv lupta pentru supravieţuire. Canibalismul la homo sapiens, dar şi la Omul de Neanderthal, a fost practicat într-o epocă cu climă rece şi un mediu ostil cu mulţi prădători. În plus vânarea unor animale de talie mare care să asigure pe o perioadă mai îndelungată supravieţuirea tribului era destul de anevoioasă. 

Probabil existau perioade în care vânatul migra în zone mai îndepărtate, iar foametea se instala rapid în comunităţile mai numeroase. Aşa că omul devenea cea mai uşoară pradă, mai ales când era vorba despre copii şi adolescenţi, aşa cum arată descoperirile din peştera Gough s Cave din Anglia. Descoperirile de la Atapuerca arată că omul devenise o pradă la fel ca celelalte animale.

Oasele sale erau efectiv aruncate printre cele ale animalelor într-o groapă menajeră. Perioadele de foamete puteau declanşa lupte intertribale pentru supravieţuire, inclusiv prin consumarea celor capturaţi, fie lupte în interiorul aceleiaşi comunităţi. Adică, cei mai puternici îi ucideau pe cei mai slabi, îi consumau şi supravieţuiau.  

Sunt peşteri care arată că unele comunităţi, mai ales cele de neanderthalieni, aveau adevărate capcane pentru a prinde victimele. „Canibalismul nu este o caracteristică doar a omului modern, fiind practicată  de o întreagă serie de hominizi cel puţin din pleistocenul timpuriu( n.r. acum aproximativ 2 milioane de ani în urmă)”, precizează, pentru Nature, specialistul James Cole de la Universitatea din Brighton. 

Consumul cărnii de om, un ritual înfricoşător

Totodată specialiştii precum James Cole sunt de părere că este puţin probabil ca numai foamea să-i fi împins pe oamenii din paleolitic la canibalism. Acesta susţine că totuşi dovezile privind canibalismul sunt puţine ceea ce arată că era o practică excepţională, făcută doar cu anumite ocazii.  

Pe scurt, canibalismul ar fi avut un rol ritualic. Mai precis, era fie consumul ritualic al adversarilor ucişi, prin analogie cu alte practici, fie erau mâncaţi morţii din trib, în cadrul ritualurilor funerare. Specialişti precum James Cole arată că, după conţinutul de proteine, carnea umană nu era foarte valoroasă în comparaţie cu a altor animale. 

Caracteristicile ritualice ale canibalismului sunt demonstrate de craniile şi oasele descoperite la Gough s Cave sau Caune de L Argo, acolo unde triburile de Cro Magnon făceau cupe de băut din cranii şi totodată decorau oasele umane, de pe care consumaseră anterior carnea. 

Nu este exclusă total nici teoria consumului de carne pentru supravieţuirea, în momente de criză,  dar se consideră că latura ritualică era mai importantă. Consumul de carne de om, spun specialiştii avea şi riscuri. De exemplu putea duce la Kuru, o afecţiune rară şi incurabilă, neurodegenerativă care duce la tremor, pierderea coordonării şi în final moartea. De obicei se lua odată cu consumul creierului uman. 


Vă recomandăm să citiţi şi:

Cei mai războinici bărbaţi ai istoriei. Luptau neîntrerupt jumătate de an şi-şi devorau la propriu duşmanii

O colonie de furnici carnivore a supravieţuit într-un buncăr nuclear din Polonia

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite