Două dintre cele mai ciudate morminte din lume. Au simboluri enigmatice şi încă nu le-au fost aflate secretele

De-a lungul timpului au fost descoperite o serie de morminte ciudate, atât prin formă şi mod de construcţie, cât mai ales prin misterele care-i înconjurau pe defuncţii depuşi în locurile de veci. Acestea sunt fie dovezi ale unor morţi ritualice ciudate, fie sanctuare-morminte cu funcţionalităţi care nici astăzi nu sunt pe deplin înţelese şi duc cu gândul la magie sau lumi încă necunoscute.

Ritualul funerar a jucat mereu un rol important în cadrul comunităţilor umane. Oamenii se nasc, trăiesc şi mor, iar cei apropiaţi, în afară de cazurile excepţionale, au grijă de trupul defunctului. Religia şi magia au definit aproape în toate cazurile riturile funerare, felul în care cel defunct este îngrijit şi pregătit pentru o lume de dincolo. 

Mormintele din vechime sunt o adevărată comoară pentru arheologie, spunând de multe ori, prin artefacte şi rămăşiţele umane, povestea celui care a trăit chiar şi cu câteva milenii în urmă. O parte a mormintelor descoperite sunt şi astăzi adevărate mistere. 

Forme ciudate, construcţii uriaşe în vremuri în care inclusiv şlefuitul unei pietre reprezenta un efort consistent, schelete cu forme şi poziţii bizare plus o simbolistică care depăşeşte de multe ori puterea de imaginaţie. Două dintre aceste morminte sunt şi astăzi în centrul preocupărilor specialiştilor, încercând să le dezlege enigmele. 

Enigmele unui mormânt de piatră din Irlanda

Unul dintre cele mai misterioase morminte din lume este cel de la Newgrange, Irlanda. Are o vechime de peste 5000 de ani şi şochează prin dimensiuni, simbolistică, dar mai ales prin materialele uriaşe folosite la realizarea acestuia. Practic, este vorba despre un momânt sub formă de pasaj, care la exterior se prezintă sub forma unei movile uriaşe cu un diametru de 80 de metri. În interior este ca un puţ, făcut din din 97 de pietre uriaşe, o parte încrustate cu simboluri ciudate. Cea mai impresionantă este uriaşa piatră de la intrare, frumos şi intens decorată cu o simbolistică misterioasă. Intrarea seamănă cu o parte a construcţiei megalitice de la Stonehenge. Interiorul mormântului este construit din pietre de râu de pe terasa râului Boyne, dar în urma cercetărilor s-a constatat că au fost aduse tocmai din zonele Mourne şi Carlingford pietre cuarţoase şi bolovani de granit.  

Descoperirea este uimitoare având în vedere că această construcţie are peste 5000 de ani, iar cei care locuiau Irlanda la aceea vreme se afla încă în faza eneloliticului, având unelte destul de primitive, în mare parte din piatră. Cu toate acestea în mod misterios au reuşit să desprindă bolovanii de granit, să-i aducă la locul construcţiei şi să-i folosească pentru amenjarea mormântului. Interesant este şi modul cum au reuşit să ridice toate aceste pietre, greutatea estimată a mormântului fiind de peste 200 de tone, iar movila ocupă în jur de jumătate de hectar. Movila acoperă doar un singur mormânt, la care se ajunge printr-un coridor lung. Camera mortuară are formă de cruce. Culoarul are o dimensiune de 19 metri, iar acoperişul mormântului se ridică la 6 metri de la sol, realizat din plăci uriaşe de piatră, pur şi simplu ermetice. După 5000 de ani acoperişul este încă intact şi nu lasă nici măcar o picătură de apă să pătrundă în interior. In gropi situate în camera mortuară au fost descoperite rămăşiţele a 5 defuncţi. 

Oasele erau carbonizate, iar inventarul consta în doar câteva broşe şi nişte bile ciudate din piatră. Notabil este faptul că mormântul de la Newgrange este posibil să fi fost şi un sanctuar al vremii. O deschizătură în acoperiş, chiar deasupra pasajului de la intrare lăsa, în timpul solstiţiului de iarnă, să intre un fascicul de lumină în interiorul mormântului. Doar atunci. Pentru triburile neolitice din Valea râului Boyne, solstiţiul de iarnă era de fapt începutul anului nou, adică pe 21 decembrie. Nu se ştie însă cu exactitatea funcţionalitatea acestui misterios mormânt şi în niciun caz identitatea defuncţilor pentru care a fost depus atâta efort.  

Misteriosul mormânt de la Kasta şi Alexandru Macedon

Un alt mister al lumii antice descoperit de arheologi este mormântul de la Kasta, în apropiere de oraşul grecesc, Amphipolis. Mormântul se află într-o movilă uriaşă şi este cel mai mare descoperit vreodată în lumea greacă, un mormânt care le face inclusiv pe cele ale vechilor regi macedoneni să pară pitice. Totodată mormântul impresionează prin simbolistică, numeroase statui superbe, mozaicuri şi picturi care descriu scene mitologice păstrâns încifrată, probabil, adevărata poveste a mormântului. Este o construcţie funerară monumentală, demnă de un rege, care a implicat costuri uriaşe. Specialiştii cred că este din secolul al IV lea îHR, din perioada ellenistică, şi că ar fi fost construit chiar din timpul vieţii lui Alexandru Macedon. De altfel mormântul este cel mai probabil de origine macedoneană. Datorită dimensiunilor şi a bogăţiei, s-a crezut mult timp că este mormântul lui Alexandru Macedon şi a unei părţi a familiei sale.

Nici astăzi misterul nu a fost lămurit. Mormântul tumular de la Kasta este înconjurat de un zid uriaş, de peste 500 metri lungime, făcute din marmură şi pietre de râu. Zidul are o înălţime de aproape 3 metri, iar marmura provine tocmai din Insula Thassos. In mormânt se coboară pe 13 trepte, care pleacă de la baza zidului. Intrarea sub forma unui arc, este apărată de două statui impunătoare ce reprezintă doi sfincşi, astăzi fără cap şi aripi. Totodată iniţial, pe movilă se afla statuia uriaşă a unui leu. Leu de la Amphipolis cum era denumit, avea o înălţime de peste 5 metri. În interior mormântul este împărţit în trei camere separate cu ajutorul zidurilor. Impresionante sunt coloanele care susţin acoperişul în prima parte a mormântului, sculptate în forma a două cariatide, în stilul secolului al IV lea îHR. Totodată impresionează şi mozaicul ce reprezintă răpirea Persefonei. Carul lui Hades reprezentat pe mozaic este tras de doi cai albi, conduşi de Hermes. 

Construcţia este unică în lumea antică europeană. Se bănuieşte că este opera arhitectului Deinokratis, cel care a trăit în timpul lui Alexandru cel Mare. Arheologii au început să cerceteze mormântul încă din anii 70, dar au reuşit să pătrundă în interiorul camerelor abia în perioada 2012-2014. În interiorul mormântului au fost descoperite 5 schelete. Acestea se aflau în partea de jos a celei de-a treia camere a mormântului. În urma cercetărilor de laborator s-a descoperit că era vorba despre o femeie de peste 60 de ani, doi bărbaţi cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, un copil nou născut şi rămăşiţele arse a celei de-a cincea persoane. 

Arheologul Katerina Peristeri, care a condus săpăturile la mormânt, a precizat că există şi trei inscripţii care leagă mormântul de unul dintre generalii preferaţi ai lui Alexandru Macedon. Mai precis, mormântul ar fi aparţinut lui Hephaestion, prietenul apropiat şi unul dintre cei mai buni generali macedoneni. Nu se ştie însă cu siguranţă acest lucru, fiind vorba deocamdată doar de o supoziţie, mormântul rămânând un mister.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Povestea oltenilor căzuţi pe front la sute de kilometri de casă şi reînhumaţi după 70 de ani: „A fost iadul pe pământ acolo“

FOTO Zeci de pisici mumificate, descoperite în morminte egiptene vechi de 6.000 de ani