Destinul boierului care şi-a donat averea pentru educaţia copiilor săraci. A fondat prima şcoală şi primul institut academic pentru copiii de la ţară

Destinul boierului care şi-a donat averea pentru educaţia copiilor săraci. A fondat prima şcoală şi primul institut academic pentru copiii de la ţară

Boierul Anastasie Başotă

Boierul Anastasie Başotă, cel care a stăpânit acum 200 de ani întinse domenii în judeţul Botoşani şi Basarabia, a fost unul dintre cei mai renumiţi filantropi ai vremurilor sale. S-a ocupat de orfani, de săraci şi mai ales de iluminarea maselor, prin şcoli şi prin singurul Institut Academic de la ţară din secolul al XIX-lea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Meleagurile Pomârlei, Lişnei şi Cucorăniului, astăzi localităţi situate pe raza judeţului Botoşani, au reprezentat fieful cel mai iubit al Başoteştilor, boieri de viţă veche care au trăiat acum 200 de ani în Moldova. În special Pomârla a fost bastionul lor preferat, locul în care au desfăşurat o amplă activitatea culturală, strângând, la peste 50 de kilometri de municipiul Botoşani, într-o comunitate rurală, aproape de graniţa cu Ucraina, crema intelectualităţii moldoveneşti. Şi toate acestea cu un singur scop, iluminarea copiilor de ţăran sărac şi dorinţa de a le oferi o şansă de a păşi dincolo de bezna analfabetismului şi sărăciei ce bântuia satele moldave la începutul secolului al XIX-lea. 
 
De altfel pentru Anastasie Başotă, chiar şi la aproape 150 de ani de la moartea sa, există un adevărat cult la Pomârla, ca pentru un binefăcător care a lăsat ţăranilor din această zonă o moştenire ce răzbate peste secole. Povestea Başoteştilor, boieri filantropi şi iluminaţi din nordul extrem al Moldovei, este deopotrivă fascinantă, dar şi o lecţie vie de umanitate şi responsabilitate administrativă. De numele lor se leagă, adevărate bijuterii arhitectonice ecleziastice, primele şcoli destinate copiilor de ţăran din Moldova, organizarea orfelinatelor şi mai ales primul Institut Academic construit vreodată în România pentru fii plugarilor săraci şi analfabeţi.
 
Fondatorul primei şcoli pentru fii de clăcaşi
 
Anastasie Başotă ajunge la doar 19 ani stăpân pe moşiile tatălui său Ioniţă Başotă, de la Pomârla, Lişna şi Cucorăni. Centrul puterii Başoteştilor, care se întindea până în sudul Basarabiei, era Pomârla, o adunătură de sate de clăcaşi moldoveni. Analfabetismul, sărăcia şi medievalul era caracteristicile acestor comunităţi, atunci când Anastasie a venit la îndemnul tatălui său pe aceste meleaguri. Cu o educaţia solidă, oferită de profesori particulari din toată Europa şi mai ales influenţat de mama sa, Elena Boldur-Costache-Lăţescu, dintr-o familie boierească foarte importantă în Moldova, Anastasie Başotă a devenit rapid preocupat de activităţi filantropice şi mai ales dornic de  schimba lumea satului românesc.

”Anastasie Başotă a venit la 19 ani în Pomârla. Aici a găsit o biserică veche de lemn, una începută de tatăl său şi o lume a satului aşa cum era la începutul secolului al XIX lea. Avea un spirit aparte. Dorea ca totul să meargă pe calea modernismului, deşi el însuşi venea dintr-o familie de mari boieri, adică oameni conservatori în felul lor. Dar Anastasie era un om iluminat. Înţelegea că fără progres, mai ales în domeniul educaţiei, lucrurile nu avea să meargă. Era patriot, credincios şi un filantrop înăscut. Oferea cu mare drag, tuturor celor care avea nevoie. Era un om deosebit de econom, care a făcut avere importantă, dar cu săracii niciodată nu a ştiu să fie altfel decât filantrop”, spune preotul Eugen Niţă, din Pomârla, un specialist în istoria familiei Başotă. Tocmai în acest spirit, marele stăpânitor al Pomârlei, bun prieten cu reputatul Gheorghe Asachi, fondează pe moşia sa de la graniţa nordică a României prima şcoală particulară cu predare în limba română. 
 
Cel mai important, spune preotul Eugen Niţă, această şcoală era destinată copiilor de ţăran săraci de pe domeniile sale. ”Împreună cu Gheorghe Asachi, bunul său prieten, au pus bazele educaţiei la sat, cu şanse egale pentru copii săraci. A fost un eveniment revoluţionar în epoca sa. Pur şi simplu dorea să ofere lumina învăţăturii acestor fii de clăcaşi. Le dădea o şansă mai ales celor care aveau talent şi aplecare către învăţătură. O şansă pe care nu ar fi avut-o. Tot dorul lor de învăţătură s-ar fi irosit la coarnele plugului”, spune Eugen Niţă. Istoricii arată că aici, la Pomârla, Anastasie Başotă şi-a pus în practică ideea. A fondat o şcoală pentru copii de clăcaşi de pe moşiile sale botoşănene, Pomârla, Lişna şi Cucorăni. Aici aceşti copii nevoiaşi erau cazaţi la un internat construit special în sat. Erau îmbrăcaţi pe cheltuiala boierului, inclusiv cu uniforme, erau hrăniţi şi primeau rechizite. Erau aduşi profesori buni ai vremii, pentru a-i dăscăli pe aceşti copii. 
 
Ocrotitorul săracilor cu sute de fini
 
Anastasie Başotă s-a implicat total în activităţi filantropice, arată specialiştii. În special faţă de copiii săraci de pe domeniu arăta o aplecare aparte. Nu de multe ori se povesteşte că marele boier Başotă, la bătrâneţe, se plimba pe moşie şi zeci de copiii îl însoţeau. Le strecura câte un ban sau pe cei flămânzi îi ducea să-i ospăteze. De altfel la Pomârla, a avut sute de fini, doar în rândul ţăranilor. Îi boteza pe toţi cei care se năşteau în luna ianuarie pe domeniile sale. ”Avea un obicei. În prima lună din an, îi boteza pe copiii ţăranilor de pe domeniile sale, născuţi atunci. La băieţi le punea numele de Anastasie iar la fete numele de Sofia, după o fiică a sa care a murit la vârstă prematură”, spune Eugen Niţă. Se spune că Başotă participa la fiecare botez la care era naş, chiar şi la cei mai umili plugari, aducând daruri. 
 
La 18 ani, fiecare fin, primea vite şi o bucată de pământ, pentru a porni bine în viaţă. Totodată Anastasie Başotă, spun specialiştii, s-a implicat în dezvoltarea Orfelinatului din Iaşi. Din averea sa a donat şi supravegheat cum sunt modernizate clădirile, cum se oferă hrană mai bună orfanilor şi plătea pentru îmbrăcămintea acestora. Tot în acest spirit filantropic îi ajuta pe cei nevoiaşi să obţină împrumuturi. Mai precis Anastasie Başotă întemeiează una dintre primele bănci din Moldova, la Iaşi, numită ”societatea cambială„, făcută pentru a da posibilitatea achiziţionării de echipamente moderne pentru aceea vreme în agricultură. Prin intermediul acestei bănci, oferea credite fără dobândă nevoiaşilor. „Boierul Başotă, era un om econom şi ştia să se descurce pentru a face avere. Dar prin această societate cambială, nu lua dobândă celor mai nevoiaşi. Ştia cine are nevoie şi le dădea cu dobândă zero. Şi era şi înţelegător cu ei„, spune Eugen Niţă.
 
Primul institut academic de la ţară
 
Toată viaţa, Anastasie Başotă a încercat să modernizeze Moldova. În special prin sprijinirea educaţiei în lumea satelor. Toată averea strânsă, Anastasie Başotă a donat-o unui proiect de suflet. Mai precis fondarea unui Institut Academic la Pomârla pentru aceeaşi copii nevoiaşi care învăţau la şcoala sa particulară să scrie şi să citească. Erau copii care nu-şi permiteau studii liceale sau universitare. A donat aproape tot ce avea pentru ridicarea acestui institut şi plata profesorilor pentru aproape două decenii. A lăsat prin testament acest lucru stipulat. Boierul Anastasie Başotă nu-şi va vedea cu ochii visul, fiindcă moare la Iaşi la 27 decembrie 1869. Executorii testamentari însă i-au pus în aplicare dorinţa. În 1879, la Pomârla, pe moşia Başoteştilor şi din banii lui Anastasie se inaugurează „Institutul de Băieţi «Anastasie Başotă» de la Pomârla. Era singurul Institut Academic pentru copiii ţăranilor din Moldova şi cel mai modern liceu al vremurilor. A fost dotat cu laboratoare, săli de clasă moderne, cantină, farmacie proprie. Primul director al acestui institut a fost reputatul junimist Samson Bodnărescu. 
 
Totodată Vasile Pogor, un alt important junimist, a sprijinit acest liceu. La Institutul Academic al lui Başotă au venit pentru a ţine prelegeri nume mari ale culturii române precum Ioan Slavici, Iacob Negruzzi, dar şi istoricul Nicolae Iorga. Inclusiv Mihai Eminescu era un obişnuit al liceului, alături de Ion Creangă. ”Aici, la Pomârla, erau condiţii mai bune ca unele licee de la oraş. Au fost angajaţi profesori străini, din Germania, Franţa. Aici veneau oamenii mari ai culturii din Moldova, junimişti. Inclusiv Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Era o efervescenţă culturală deosebită“, spune Eugen Niţă. De altfel în perioada interbelică au ieşit de pe băncile Institutului de la Pomârla nume mari în mediul universitar precum: Vasile Bogrea, filolog de excepţie, C. Udrinschi, D. Călugăreeanu, Gheorghe Agavriloaie, D. Gafiţanu, I. Luca, Ioan Vieru, Mircea Huţanu, Ioan Ibănescu.
 
Başotă, boierul de viţă veche
 
Anastasie Başotă s-a născut ianuarie 1798, provenind din familia lui Ioniţă Başotă. Acest neam boieresc este de viţă veche, cu privilegii din timpul lui Alexandru Lăpuşneanu. Anastasie a fost filantrop, econom, dar şi om politic. A reuşit să urce rapid scara rangurilor boiereşti devenind spătar în 1819, apoi hatman în 1821 şi ulterior logofăt. A fost inclusiv ministru de război în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica. A fost căsătorit cu Ruxandra Balş, dintr-un alt mare neam boieresc. A divorţat însă de aceasta, se pare, scandalizat de cheltuielile extravagante ale soţiei. A avut două fiice, Elena şi Sofia. Deţinea o avere uriaşă, cu proprietăţi atât în Basarabia, cât şi în Principatul Moldovei. A fost cel care a propus pentru prima dată în România construirea unei căi ferate. Se întâmpla în 1852, dar proiectul său a fost respins. El este de asemenea ctitorul a două importante biserici, la Cucorăni şi Pomârla. În aceasta din urmă se află şi înmormântat. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: