Cum a reuşit Hitler să paralizeze Europa în numai doi ani. Strategia secretă care i-a asigurat succesul
0
În numai 24 de luni, Germania Nazistă a ajuns să aibă Europa la picioarele sale. Şi totul datorită unei strategii simple, dar bine aplicată. Planul a fost gândit de un ofiţer de carieră şi dezvoltat după greşelile şi traumele Primului Război Mondial.
Începuturile celui de-al doilea război mondial găseau Europa răvăşită de atacurile devastatoare ale Germaniei Naziste. Nimeni nu a putut sta în calea armatelor lui Hitler. Din septembrie 1939 şi până în aprilie 1941, Germania Nazistă cucerise Polonia, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Franţa, Iugoslavia, Grecia şi totodată făcuse ravagii în Africa de Nord. Mai mult decât atât anexase Austria şi începuse deja o campanie ucigătoare în URSS.
Marea Britanie supravieţuise asaltului german dar cu pierderi uriaşe. Hitler şi armata sa părea de neoprit. Secretul acestui tur de forţă stătea într-o strategie militară simplă dar extrem de eficientă, născocită încă din secolul al XVIII lea de sistemul militar prusac. Se numea ”războiul fulger”, o rapiditate ieşită din comun a acţiunilor însoţită de agresivitate şi jocul pe o singură carte.
”Bewegungskrieg” o necesitate a unui stat încolţit
Germania s-a născut pe fundamentele create de Prusia, atât la nivel ideologic, administrativ dar mai ales militar. Prusia a fost inima şi motorul fondării statului german în secolul al XIX lea iar ideologia militaristă şi expansionistă a continuat să persiste până la finele celui de-al doilea război mondial. Încă din timpul domniei lui Frederick Wilhem, statul prusac, pe atunci tânăr avea de înfruntat inamici din toate părţile, state puternice şi cu tradiţie. Tocmai de aceea Prusia nu-şi permitea războaie lungi şi epuizante cu astfel de inamici plini de resurse. Aveau nevoie de războaie scurte, rapide şi în acelaşi decisive. Şi-au creat întreaga doctrină militară în jurul acestei necesităţi. Tocmai de aceea prusacii atacau chiar şi atunci când nu ei iniţiau războiul. Preferau să atace în forţă, rapid, pentru a-şi suprinde adversarul. Această tactică militară se numea ”Bewegungskrieg” adică războiul de mişcare opus celui numit“Stellungskrieg” sau ”războiul de poziţii”. Această doctrină militară a fost preluată de ”kaiser” odată cu fondarea statului german şi continuată ca o tradiţie militară specific germană.
Adică războaie rapide şi scurte. Practic ”Bewegungskrieg” a fost părintele ”războiului fulger” aplicat de Hitler mai târziu în Europa.Culmea, deşi dedicată conceptului ”Bewegungskrieg” armata imperială germană a fost prinsă exact în tipul de război de care s-a ferit întotdeauna, şi anume războiul de poziţii. Atacaurile rapide ale nemţilor au fost imediat oprite iar războiul de mişcare s-a mutat de fapt în tranşee. Exact aşa cum credeau şi vechii militari prusaci, războiul de tranşee a implicat pierderi uriaşe, cheltuieli enorme şi în cele din urmă a venit şi înfrângerea, mai ales când Germania a ajuns aproape singură împotriva tuturor. Înfrângerea şi pacea au venit cu o nouă lovitură. Aliaţii victorioşi doreau desfinţarea armatei germane. S-a ajuns doar la o severă amputarea a cesteia. Ceee ce s-a dorit însă a fi o demilitarizare a Germaniei şi o anihilare definitivă a expansionismului german, s-a transformat de fapt într-o întărire şi reinventare a sistemului militar german. De acest lucru a fost responsabil Hans von Seeckt, şeful armatei germane în perioada 1920-1926. Militar cu tradiţie, format în spiritul prusac acesta s-a hotărât să transforme umilinţa militară germană într-un mare succes. El a reiventat ”războiul fulger” şi l-a lăsat involuntar moştenire lui Hitler. Succesul războiului fulger s-a bazat pe trei piloni esenţiali: disciplina,profesionalismul şi mecanizarea
Prima condiţie a succesului: disciplina şi profesionalismul
Fiind obligaţi prin tratatul de la Versailles să aibă o forţă militară ridicol de mică Von Seeckt i-a ales doar pe cei mai buni să facă parte din corpul ofiţeresc. Practic, a selectat o elită a armatei germane. Condiţiile lui Von Seeckt erau deosebit de dure. Acelaşi criteriu a fost aplicat şi trupelor. Doar cei mai buni intrau în armata germană. Germania avea o armată profesionistă iar concurenţa era mare având în vedere beneficiile oferite pe timp de criză economică. Totodată Von Seeckt a căutat să restaureze principiile militare prusace combinându-le cu noile cerinţe ale războiului moderne. Practic, a reînviat ideologia ”războiului fulger”, conflicte rapide şi decisive. Antrenamentele noii armate erau deosebit de riguroase, soldatul german fiind antrenat să devină un luptător disciplinat şi foarte bine pregătit. Von Seeckt dorea ca soldatul german să gândească singur, să profite de oportunităţi, să fie capabil să i-a decizii chiar şi atunci când rămânea fără superiori. Von Seeckt a realizat chiar şi un manual ”Die Truppenführung”, pentru ofiţeri, în special. Ofiţerii au fost învăţaţi să elaboreze planuri de război cu o mare flexibilitate pentru a lăsat loc suprizelor dar şi deciziilor de ultim moment. Propriu-zis Von Seeckt a pus bazele unei armate profesioniste, ghidate după o doctrină severă. De altfel acesta considera că un război fulger de succes depindea de profesionalismul şi disciplina soldatului care executa planul de acţiune. Mai mult decât atât Von Seeckt miza şi pe adaptabilitatea şi capacitatea soldatului şi ofiţerului de a schimba planurile din mers, de a gândi la fel de fulgerător ca tactica aplicată.
A doua condiţie a succesului: mecanizarea
Iniţial, tancurile erau privite ca o unitate de suport a infanteriei. Noua doctrină militară germană care dorea să adapteze totul ”războiului fulger” a schimbat acest mod de gândire. Heinz Guderian, un ofiţer cu educaţie prusacă, dar şi un susţinător al ”războiului fulger„ a insistat ca de fapt tancurile să devină forţa principală pe câmpul de luptă. Guderian a fost considerat părintele temutelor unităţi ”Panzer„ din armata germană. El era convins că succesul războiului fugler se baza pe asaltul devastator al tancurilor, capabile să spargă frontul şi să asigura înaintarea rapidă. Mecanizarea armatei germane a fost greoaie şi nu totală aşa cum intenţionat a lăsat să se înţeleagă propaganda germană. Au fost însă investite sume uriaşe, în timpul stăpânirii naziste, în producţia de tancuri şi maşini care să asigure mobilitatea armatei germane. Guderian şi-a găsit un mare susţinător în persoana lui Hitler privind mecanizarea armatei şi producţia de tancuri ca o cheie a succesului în războiul rapid. Aşa au fost create unităţile panzer şi cele de motorizate.
Totodată nemţii au înţeles rolul important al colabării şi cu celelalte unităţi. Tancurile aveau nevoie de susţinerea infanteriei, dar mai ales a artileriei şi a aviaţiei. Tocmai de aceea s-a pus accentul pe vechicolele de transport ale infanteriei şi ale artileriei capabile să ţină pasul cu tancurile în înaintarea acestora prin breşele făcute în defensiva inamică. Aşa cum de altfel s-a întâmplat în Belgia, Olanda şi Franţa. Totodată în materie de tehnologii nemţii s-au concentrat pe dezvoltarea comunicaţiilor radio. Aproape toate tancurile germane au fost dotate cu aparate radio pentru a comunica între ele dar mai ales cu centrul de comandă. Evident mecanizarea armatei germane nu a mers strună. Cel puţin nu aşa cum şi-ar fi dorit Guderian şi Hitler. Industria germană nu putea produce numărul dorit de tancuri, camioane şi transportoare. În multe sectoare ale frontului, mai ales în est, greul încă îl ducea infanteriştii şi caii de povară. Este adevărat că vârful de lance al ”războiului fulger” au fost unităţile mecanizate şi diviziile de tancuri.
Rolul decisiv al aviaţiei
O altă componentă esenţială care a contribuit la succesul fulminant al armatei germane şi de fapt la realizarea planului de război fulger a fost aviaţia germană, ”Luftwaffe”. Forţele aeriene germane, deosebit de performante au dobândit uşor supremaţia aeriană în Europa continentală reuşind astfel să ofere liberate de manevră infanteriei şi blindatelor. Practic le-au oferit siguranţa de a manevra fără ameninţare din zona aeriană. Totodată avioanele efectua misiuni de recunoaştere şi slăbire prealabilă a inamicului cu raiduri ucigătoare. Propriu-zis cu soldaţi disciplinaţi, antrenaţi şi o armată dotată cu unităţi rapide şi puternice, Hitler a putut pune în aplicare ”războiul-fulger„ care din 1939 până în 1941 a paralizat efectiv Europa. Oprirea ofensivei-fulger a germanilor, în Rusia,a însemnat de fapt şi pierderea războiului pentru nemţi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
