Cum îşi revitalizează România sportul naţional. Numărul jucătorilor de oină s-a triplat în 2019 comparativ cu 2008
0Federaţia Română de Oină încearcă reînvierea sportului naţional. În ultimii 5 ani au fost luate mai multe iniţiative în acest sens, la nivel legislativ, educaţional şi sportiv.
De aproape 10 ani, Federaţia Română de Oină încearcă să reînvie sportul naţional al românilor, uitat şi aproape dispărut după 1990. Abia în ultimii 5 ani au fost făcute însă progrese notabile. În 2014, oina a fost recunoscută ca sport naţional în România şi sprijinită legislativ.
Practic, toate primăriile şi consiliile judeţene din ţară au primit undă verde pentru a sprijini financiar acest sport şi de a-l populariza. De atunci numărul cluburilor de oină s-a dublat în România, la fel şi cel al competiţiilor naţionale dedicate copiilor şi adolescenţilor.
Numărul jucătorilor de oină s-a triplat în 2019 faţă de anul 2008. Conform datelor oficiale, sunt peste 5.000 de practicanţi de oină în România la ora actuală. Totodată, la nivel naţional se desfăşoară o campanie de instruire a profesorilor de sport şi de promovare a oinei la sate şi oraşe.
„Mort“ odată cu CAP-urile
Oina se practică pe teritoriul de astăzi al României de câteva sute de ani. Prima menţiune documentară este din anul 1364, în timpul domnitorului muntean Vladislav Vlaicu. Menţiuni despre jocul de oină pot fi găsite în lucrările cronicarilor străini care au tranzitat ţările române atât în secolul al XVI-lea cât şi în secolul al XVIII-lea. În 2019 se împlinesc 120 de ani de la primul campionat naţional de oină. Cu toate acestea, după 1990 oina a dispărut aproape de tot.
„În 2008 era doar o singură competiţie naţională la nivel şcolar. Au participat numai 20 de echipe. Vă daţi seama cum era situaţia. La rândul lor profesorii de sport nu cunosc oina. Aceştia nu puteau fi învăţaţi fiindcă nu mai existau profesori cu specializarea oină“, spune comisarul-şef Nicolae Dobre, preşedintele Federaţiei Române de Oină.
Principala cauză a decăderii oinei, spun oficialii federaţiei, a fost lipsa de finanţare de după 1990. „Au fost foarte multe echipe din mediul rural susţinute de fostele CAP-uri, de fabrici. După 1990, odată cu desfinţarea acestora au murit şi echipele de oină. Combinatul Poligrafic Bucureşti, de exemplu, a avut una dintre cele mai bune echipe de oină din istorie. A dispărut instituţia, a dispărut şi echipa“, adaugă Dobre.
S-a ajuns la situaţia ca, în 2008, să mai existe în toată ţara doar cinci echipe de oină şi patru competiţii pe diferite categorii de vârstă. Erau cel mult 300 de practicanţi.
Bani de la stat şi elevi de la ţară
Momentul de cotitură al oinei în România a fost anul 2014. Deşi toată lumea învăţase la şcoală că oina este sportul naţional al românilor, nu exista niciun document oficial care să confirme acest statut. Abia în 2014, la iniţiativa Federaţiei Române de Oină, acest sport a fost declarat sport naţional în România.
Odată cu acest act de recunoaştere a fost dată şi o lege, 96/2014, prin care se instituia programul naţional „Redescoperă oina“. Prin intermediul acestui program, instituţiile publice puteau să sprijine echipele de oină. Imediat a fost încheiat şi un parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale prin care să fie organziate echipe şcolare şi campionate şcolare.
Efectul a fost imediat, spun oficialii federaţiei. „Avem astăzi afiliate 35 de echipe de oină. Totodată, sunt numeroase echipe şcolare de oină. Am crescut şi numărul de competiţii. Sunt peste 38 de competiţii naţionale dedicate diferitelor categorii de vârstă. Ca să vă faceţi o idee, anul acesta, la competiţiile naţionale, au fost peste 350 de echipe participante. Totodată, după mai bine de 30 de ani, s-a desfăşurat şi primul campionat naţional universitar, la Bacău, care a adus faţă în faţă viitor profesori de sport şi viitori ingineri de la ASE“, spune preşedintele Dobre.
Profesori trimişi să înveţe sportul naţional
Au fost alese şi metode de promovare inedite. Practicarea oinei a fost diversificată. A fost aleasă varianta de oină în sală, dar şi oina pe plajă. Oina în sală presupune un număr mai mic de jucători dar şi meciuri mai scurte, mai atractive pentru copii. „Jucăm în sală tocmai pentru a putea fi practicat lejer şi iarna. Numărul de jucători în sală scade de la 11 la 6, iar partidele durează între 20 şi 25 de minute, faţă de 45 cât durează una standard. Avem competiţie de plajă care constituie un excelent mijloc de promovare, jucăm la Mamaia“, explică Dobre.
Profesorii care doresc învaţă acum oina în centre universitare la Cluj, Constanţa sau Craiova. „Vrem să colaborăm cu direcţiile judeţene de sport, pe de o parte, de cealaltă parte vrem să formăm cât mai mulţi profesori de sport care să predea oina la şcoli“, spune Cristian Văduva, secretarul general al Federaţiei Române de Oină.
Un sport rural
Baza acestui sport rămân copiii de la ţară. Cele mai puternice centre sunt în mediul rural. Gherăieştiul şi Curcani sunt două comune cu cele mai puterncie centre de junori. Vorona, în judeţul Botoşani, acolo unde în acest weekend a avut loc ultima ediţie a campionatului naţional dedicat juniorilor, a avut la rândul său o renumită şcoală de oină. ”Oina s-a născut la sat. Marile echipe de oină din România înainte de 1989 au fost din comune sau din sate. Este un sport tradiţional rural. Este un joc deosebit de complex. Pe lângă agilitate, trebuie inteligenţă, forţă la aruncare, coordonare foarte bună în spaţiu, vedere foarte bună periferică”, spune purtătorul de cuvânt al federaţiei.
Oina se practică în mod clasic pe un teren cu iarbă de formă dreptunghiulară. Fiecare echipă are 11 jucători. Echipa care începe se află ”la bătaie”. Adică un jucător care ţine un baston trebuie să lovească mingea şi să o trimită cât poate de departe. După ce a lovit mingea, jucătorul cu bastonul fuge pe nişte culoare dus-întors. În tot acest timp, jucătorii adverşi, după ce au recuperat mingea, încearcă să-l nimerească pentru a-l elimina. Echipa care reuşeşte să-şi lovească adversarul cu mingea primeşte două puncte. Sunt şi alte metode de a puncta.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
FOTO Sorana Cîrstea, aşa cum nu o ştiţi: a învăţat spaniola la telenovele
Se încarcă comentariile...
