Cum îngheaţă de frig şi frică sute de navetişti în gări de coşmar. Halta fără lumină şi căldură în care a fost ucisă mama a trei copiii

Cum îngheaţă de frig şi frică sute de navetişti în gări de coşmar. Halta fără lumină şi căldură în care a fost ucisă mama a trei copiii

Halta Zlătunoaia este una dintre gările de coşmar din nordul Moldovei FOTO Cosmin Zamfirache

Sute de navetişti şi elevi din nordul extrem al României aşteaptă trenurile în condiţii greu de imaginat pentru secolul XXI într-o ţară membră a Uniunii Europene. Frigul şi lipsa luminii sunt doar câteva dintre provocările pe care trebuie să le înfrunte aceşti oameni zilnic.

Ştiri pe aceeaşi temă

La peste 40 de kilometri de municipiul Botoşani, în nordul extrem al României, viaţa se scurge într-un alt ritm. Arhaic şi rupt parcă de beneficiile lumii civilizate. Pentru mulţi localnici din sate, precum Zlătunoaia, Albeşti, Măşcăteni sau Coştiugeni, calea ferată reprezintă încă principala poartă către lume. 
 
Din halta Zlătunoaia, veche de mai bine de 100 de ani, zilnic, sute de călători se urcă în vagoane. Sunt slujbaşi navetişti, elevi şi bătrâni. Până să ajungă la destinaţie,însă,toţi aceşti cetăţeni europeni la nivel teoretic, experimentează frigul, frica şi sentimentul profund al dezolării. Ei sunt oamenii condamnaţi să aştepte zilnic trenul în halta Zlătunoaia, una dintre gările de coşmar ale României secolului XXI.
 
”Este frig, întuneric. Nu are nimic omenesc”
 
Halta Zlătunoaia se află pe teritoriul comunei Albeşti, dar deserveşte satele din trei comune învecinate. Se află la 40 de kilometri de municipiul Botoşani şi de la depărtare vechea gară impresionează prin arhitectura sa de început de secol XX. Orice călător care ajunge să se apropie de halta Zlătunoaia, trăieşte cu impresia că a dat peste un loc părăsit. Bălţi, pline cu stuf şi iarbă înconjoară altădată frumoasa clădire din cărămidă roşie. Peroanele neprimitoare duc la ceea ce a fost odinioară o gară. Fostele săli de aşteptare sunt acum nişte încăperi devastate, cu geamuri sparte, bănci dărâmate şi uşi care atârnă jalnic. Gara Zlătunoaia nu mai are uşi şi geamuri FOTO Cosmin Zamfirache
 
De altfel niciun călător nu s-ar încumeta să se adăpostească în aceste locuri decrepite. Îi alungă frigul, mizeria şi mirosul persistent de urină. În această staţie aparent abandonată, zilnic opreşte trenul. Este un tren regional, care face legătura cu Truşeştiul,Dorohoiul şi mai departe către Iaşi. Opreşte de mai multe ori pe zi, în această haltă desprinsă parcă din filmele de groază. La ora 11.45, un tren opreşte la peroanele îngheţate din Zlătunoaia. 
Nea Ioan aşteaptă trenul în gară FOTO Cosmin Zamfirache
 
Din tren coboară un bătrân de aproape 75 de ani. Nea Ioan locuieşte în Zlătunoaia şi obişnuieşte să meargă des cu trenul. Fie la târg în Truşeşti,fie la copiii în Dorohoi. Cunoaşte bine halta Zlătunoaia şi spune că are coşmaruri de fiecare dată când ştie că trebuie să aştepte trenul în această gară. ”Este frig, întuneric. Nu are nimic omenesc. Este o bătaie de joc. Oamenii intră ca să-şi facă nevoile. Băncile sunt fărâmate, nici nu ai unde să stai. Şi nici nu vrei să mergi acolo. Pute şi este întuneric. Şi oricum parcă este mai cald afară decât acolo. Ajung mai devreme, mai întârzie şi trenul şi dacă ajung să stau o jumătate de oră aici, parcă nu mai sunt om. Este groaznic. Nici wc-uri nu mai are. Nimic.”, spune bătrânul.
 
Sute de elevi şi slujbaşi chinuiţi de frig şi teamă
 
Nea Ioan nu este singurul pasager care coboară în halta Zlătunoaia, iar gara nu este una marginală şi puţin tranzitată în care nimeni nu mai merită să investească. Din contră oamenii din partea locului, spun că este o gară tranzitată de sute de navetişti, zilnic. Este cel mai la îndemână mijloc de transport pentru aceşti oameni. ”Este multă lume care merge cu trenul de aici. Vine şi de la Tudoră, de la Cogeni, Măşcăteni. Este foarte multă lume care vine şi stă în gară aicea Sunt oameni care fac naveta, elevi o groază. Păcat că stau în bătaia asta de joc. Ce asta-i gară?”, spune Florin Spulber, un localnic din Zlătunoaia. În general gara se umple, dimineaţa între 6.00 şi 7.00. Atunci vin elevii care pleacă la şcoală dar şi slujbaşii navetişti. Zeci de elevi aşteaptă în gara din Zlătunoaia FOTO Cosmin Zamfirache
 
Ajung pe întuneric şi îndură frigul şi câte jumătate de oră. Fetele în special se adună grupuri, de frica întunericului şi a oamenilor cu intenţii mai puţin onorabile care s-ar putea ascunde în gara întunecată. ”Stăm pe peroane. Nu intrăm înăuntru că miroase urât, este întuneric şi ne este frică. Dacă întârzie trenul ne strică toată ziua. Ajungem îngheţate la şcoală”, spune Elena, o tânără care învaţă la Liceul din Truşeşti. De altfel majoritatea şcolarilor pleacă către liceele din Dorohoi şi Truşeşti,zilnic. Şi tot zilnic stau în această gară de coşmar. Cel mai groaznic este atunci când se întorc acasă, noaptea. 
Gara nu are nici lumină şi nici casă de bilete FOTO Cosmin Zamfirache
 
”Este rău tare. Dimineaţa, ne strângem mai mulţi care pleacă la liceu. Cursurile încep cam la aceeaşi oră. Este frig mai stăm unul în altul. Lumină nici atât nu este. Greu este când ajungem acasă. Avem orar diferit şi iarna nu mai este nicio lumină. Mor de frică când văd gara şi ştiu că trebuie să cobor. Nu sunt nici stâlpi. Nimic”, spune o altă elevă care învaţă la Liceul din Truşeşti. De altfel în gara din Zlătunoaia a fost comisă şi o crimă, destul de recent. În 2014 un tânăr de 27 de ani, profitând de întunericul din gara Zlătunoaia, s-a ascuns şi a atacat o femeie pentru a o jefui. A lovit-o rău iar femeia a rămas în zăpadă şi a murit de frig. Era mama a trei copiii. ”Ne este frică în gara asta. Este atât de întuneric şi dimineaţă şi noaptea când vine trenul. Nici măcar la stâlpi nu mai sunt becuri. Este beznă. Oricine îţi poate da în cap”, spune şi nea Ioan. 
 
O fostă glorie a căilor ferate din nordul Moldovei
 
Aurel Ailenei, a lucrat o viaţă la CFR. Este pensionar şi locuieşte în apropierea gării Zlătunoaia. Îi ştie bine povestea. Spune că halta nu a fost mereu aşa. ”A fost construită de italieni acum 100 de ani. A fost făcută la cererea boierilor care trimiteau cereale de aici, sau mergeau cu trenul. Era superbă, domnule. Avea săli de aşteptare cu sobe călduroase, toalete. Era ultra-modernă pentru acele vremuri. Până în anii 90 era şi lumină şi căldură. Era bine şi pe vremea lui Ceauşescu. După aceea s-a privatizat totul şi uite ce a ajuns. O dărăpănătură. 
Halta Zlătunoaia FOTO Cosmin Zamfirache
 
Păcat de frumuseţea asta de gară, că este un dezastru.”, spune fostul angajat CFR. Totodată fostul CFR-ist, spune că halta Zlătunoaia este practic un loc al nimănui. ”Nu mai investeşte nimeni aici. Este abandonată. Înainte avea şi şef de gară, personal„, adaugă Aurel Ailenei. În momentul de faţă,  a mai rămas doar ruina unei case de bilete. Tichetele de călătorie se cumpără din tren. Peste vechea gară italienească din nordul Moldovei, se aşterne tot mai mult nepăsarea şi trecerea timpului.  Şi nu este un caz singular. Multe halte din nordul extrem al României, sunt ruine de coşmar în care navetiştii sunt obligaţi să aşepte trenurile.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Trenurile opresc in gara Zlatunoaia 

Imagini din aceeasi galerie
  • Trenurile opresc in gara Zlatunoaia 
  • Sălile de așteptare sunt un dezastru
  • Gara Zlătunoaia 
  • Zeci de elevi merg cu trenul la liceele din Dorohoi și Truștești
  • Sala de așteptare este distrusă 
  • |Gara nu mai are geamuri sau uși
  • Lumină și căldură nu există în gară
  • Localnicii precum Florin Spulber spun că gara este tranzitată
  • Mulți elevi și profesori fac naveta 
  • Gara Zlătunoaia a fost construită de italieni
Distribuie imaginea
citeste totul despre: