Cum era trucată virginitatea în Evul Mediu. Cele mai inedite metode folosite pentru a păcăli soţii în noaptea nunţii
0Virginitatea era o calitate esenţială căutată de soţi în Evul Mediu. Lipsa ei în noaptea nunţii, de cele mai multe ori, însemna ostracizarea. Femeile au găsit, însă, metode inedite pentru a-şi păcăli bărbaţii.
Virginitatea unei femei în Evul Mediu era o condiţie obligatorie pentru a contracta o căsătorie avantajoasă. De altfel, o femeie care nu făcea dovada virginităţii în noaptea nunţi era ostracizată atât din punct de vedere religios dar şi din punct de vedere social. Soţul putea să o repudieze, să desfacă căsătoria şi să o umilească.
Pentru multe tinere păstrarea virginităţii până în noaptea nunţii era o provocarea, mai ales că, arată o serie de specialiştii, aceasta putea fi pierdut şi printr-o activitate recreativă solicitată precum călăritul, asta ca să nu mai vorbim de relaţiile ascunse de ochii părinţilor. Tocmai de aceea femeile de-a lungul secolelor s-au adaptat şi au învăţat să ascundă în noaptea nunţii pierderea virginităţii folosind metode inedite de a păcăli bărbaţii la primul act sexual conjugal.
Cum era verificată virginitatea
Ascunderea pierderii virginităţii era o provocare uriaşă, de multe ori, pentru tinerele din Evul Mediu. Şi asta fiindcă în cazul unor miri ceva mai pretenţioşi şi dornici să se asigure că fac pasul corect, virginitatea era controlată de ”specialişti„ în domeniu chiar înainte de noaptea nunţii. În baza rezultatului se punea la cale căsătoria. Cele mai ciudate metode de a testa virginitatea pe baza documentelor sunt prezentate în lucrarea ”The Medieval Vagina” scrisă de Karen Harris and Lori Caskey-Sigety.
În această lucrare de exemplu se precizează că una dintre metode era testarea urinei viitoarei mirese. Se spunea că urina pură era semnu clar al virginităţii. Totodată cărţile medicale ale vremii sfătuiau pretendenţii să ofere cantităţi mari de lichide viitoarei mirese. Dacă aceasta se ducea la scurt timp să viziteze toaleta, cel mai probabil nu era virgină.
Mai erau şi alte metode. Una dintre cele mai năstruşnice era testul fumului. În Evul Mediu era înrădăcinată ideea că după dezvirginare se deschide un fel de legătură între vagin şi gâtul femeii. Viitoarea mireasă era pusă deasupra unui caza fumegând cu gura deschisă. ”Specialiştii„ în virginitate erau atenţi dacă gura femeii mirosea a fum. Totodată era folosit şi testul apei. Dacă femeia reuşea să ţină în palmă apă turnată din ulcior, fără să se strecoare printre degete, clar era declarată virgină.
Metode pentru ”repararea” virginităţii
În disperare de cauză multe tinere apelau la tot felul de trucuri empirice pentru a-şi reface himenul. Dacă unele apelau la rugăciune sperând într-o minune divină, altele se duceau direct la doftoroaie şi vrăjitoare. Una dintre reţetele cele mai cunoscute aşa cum arată Karen Harris and Lori Caskey-Sigety erau băile vaginale cu plante. De exemplu se punea la fiert în apă frunze de mirt cu ghimpe fără ace. Cu fiertura rezultată femeia se spăla în zonele genitale de două ori pe zi timp de 9 zile. După care virginitatea îi era restaurată. O metodă pentru fetele disperate era nucşoara. Aceasta era introdusă în vagin, iar cărţile medicale ale vremii spun că făcea minuni, fata devenind virgină peste noapte.
Cum era păcăliţi bărbaţii
În momentul în care tinerele nu doreau să recurgă la tot soiul de doftorii sau pur şi simplu scăpau de controale de rutină, alegeau să-şi păcălească bărbaţii în noaptea nunţii. Sunt documentate o serie de tertipuri folosite încă din antichitatea târzie pentru a simula virginitatea şi mai ales pentru a face rost de sângele care trebuia să murdărească cearşeaful. Şi asta în condiţiile în care conform tradiţiei medievale la multe popoare era ca cearşeaful nupţial, pătat corespunzător cu sânge, să fie arătat familiei ca un semn al virginităţii.
Atât la Galen dar şi la Ambroise Paré, celebrul medic francez de Curte, era atestată o metodă de păcălire a mirelui. Mai precis o vezică de peşte era umplută cu sânge şi băgată în vaginul miresei de o doică. În timpul actului sexual vezica se spărgea iar dovada necesară era obţinută. O altă metodă descrisă în „Trotula„ un grup de trei texte despre medicină compuse în Salerno secolului al XII lea, implica folosirea lipitorului. Pur şi simplu viitoarea mireasă prindea în zona organelor genitale lipitoarea. În momentul penetrării trebuia să aibă grijă să o facă să cadă. În acel moment sângera mimând virginitatea.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Cum este influenţată viaţa sexuală a femeilor în funcţie de relaţia pe care au avut-o cu mamele lor
Se încarcă comentariile...
