Cum a apărut, de fapt, omul pe Pământ. Care sunt principalele teorii care explică existenţa fiinţelor umane
0Apariţia omului pe Pământ este în continuare un mister. Există diverse teorii elaborate pentru a explica existenţa fiinţelor umane. Cele mai importante sunt cele religioase sau creaţioniste şi cele ştiinţifice sau evoluţioniste.
Apariţia omului pe Pământ este probabil unul dintre cele mai mari mistere. De-a lungul timpului, originile umanităţii au preocupat oameni de ştiinţă sau teologi. Teoriile ştiinţifice s-au izbit de cele religioase, iar omul s-a aflat mereu în centrul unei lupte surde de revendicare a originilor. Dacă la începutul secolului al XX - lea, oamenii de ştiinţă se duelau în argumente cu teologii, disputându-şi originea omului, astăzi teoriile privind începuturile umanităţii s-au diversificat. Există însă câteva teorii privind originea şi naşterea omului care stau la baza tuturor celorlalte.
Omul, creaţie a lui Dumnezeu
Prima explicaţie privind apariţia omului pe Pământ a fost de natură mistică şi religioasă. Din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au explicat originile prin fapte supranaturale ale unor fiinţe supranaturale. Odată cu răspândirea creştinismului s-a conturat Teoria Creaţionistă. Conform doctrinei creştine, până la apariţia lui Charles Darwin, omul de ştiinţă britanic din secolul al XIX lea, în mod oficial umanitatea a fost rezultatul creaţiei lui Dumnezeu.
„26. Şi a zis Dumnezeu: ”Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” 27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie“, se arată în Biblie, în Vechiul Testament.
Conform Sfintelor Scripturi, cuplul primar Adam şi Eva se afla, iniţial, în Grădina Edenului, un loc paradisiac. Abia după căderea în păcat, încălcând interdicţia divină, oamenii au început să procreeze şi să se răspândească pe pământ, având ca bază cuplul originar. Această explicaţie privind apariţia omului este răspândită, având în vedere că religia creştină este una dintre cele mai răspândite religii de pe glob. De altfel creaţia, deşi diferită ca personaje şi modalităţi de creaţie, este comună majorităţii religiilor pământului, care explică apariţia omului în mod supranatural.
Evoluţionismul sau ofensiva ştiinţei
În secolul al XIX - lea, într-o epocă de mari transformări sociale şi creatoare de noi mentalităţi, creaţionismul, general recunoscut şi oficial de necontestat, şi-a găsit rivalul. Cel care a reunit în lucrări de specialitate, ştiinţifice, crezul său privind originea speciilor şi a omului a fost Charles Darwin, considerat părinte al teoriei evoluţioniste, fiul unui bogat medic britanic.
Mai precis, acesta în lucrarea sa considerată revoluţionară „On the Origins of species” apărută în 1859. În lucrarea sa, spre deosebire de creaţionismul care explicase până atunci apariţia Pământului, a omului şi a vieţuitoarelor, supranaturalul nu mai era implicat. Din contră era eliminat, iar originea vieţuitoarelor, inclusiv a fiinţelor umane, era explicată pe baze ştiinţifice.
Caracteristicile principale ale teoriei lui Darwin asupra originii speciilor au fost aceea că toate speciile au un strămoş comun, care s-a diversificat în timp şi a evoluat în timp în funcţie de mediu, dar şi de provocările apărute, adaptându-se diferit lor, dar şi faptul că organismele fac faţă unei selecţii naturale care conservă sau acumulează avantajele genetice ale speciei, iar membrii inferiori se pierd în timp.
În ceea ce priveşte fiinţa umană, pentru Darwin ea se supune aceloraşi rigori ca toate celelalte specii. În 1871, Darwin publică o carte în care se referă explicit la originea şi evoluţia omului, numită „Descent of man“. În acestă lucrare arată clar că „este cunoscut faptul că omul este construit pe baza aceluiaşi model ca şi celelalte mamifere“.
Darwin susţinea faptul că omul îşi are originea în forme inferioare şi că a evoluat din primate inferioare, adaptându-se mediului. Darwin nu a fost primul şi nici singurul care a adoptat şi susţinut o teorie a evoluţiei, diferită de cea creaţionistă. Anterior lui Darwin a fost cunoscut celebrul Jean Baptiste de Monet Lamarck, care a trăit la sfârşitul secolului al XVIII - lea şi începutul secolului al XIX - lea. Acesta, în lucrarea sa „Opera zoologică şi filosofică“, scrisă în 1809, spune că organismele evoluează şi se nasc prin adaptări la mediu a diferitelor forme de viaţă. De notorietate a fost principiul său prin care arată că gâtul girafelor s-a lungit de-a lungul generaţiilor ca o nevoie de a ajunge la crengile înalte. Conform aceleaşi teorii, Lamarck considera originea omului drept maimuţa din cadrul primatelor care a fost nevoită să gândească.
Originea omului între ştiinţă şi religie
Pe baza celor două teorii principale, evoluţionistă şi creaţionistă, de-a lungul secolului al XX - lea au apărut o sumedenie de alte teorii sau mai precis îmbunătăţiri ale teoriilor existente. Astfel pot fi enumerate legile eredităţii ale lui Mendel, neodarwinismul sau teoria sintetică a evoluţiei şi punctualismul care înglobează numeroasele teorii apărute de-a lungul secolului al XX - lea, majoritatea pur ştiinţifice şi derivate sau ca o îmbunătăţire a evoluţionismului darwinist. De cealaltă parte, în sfera creaţionismului s-a născut o teorie sau mai precis un curent, numit „intelligent design“ sau „construcţia inteligentă“, care încearcă să explice crearea omului pe baze ştiinţifice.
În orice caz, originea şi evoluţia omului rămân un subiect de dezbatere mai ales în lumea ştiinţifică. În sfera religiei, omul rămâne o fiinţă creată în timp ce în lumea ştiinţei este o primată, în jurul originii şi evoluţiei sale fiind elaborate numeroase teorii.
Pentru oamenii de ştiinţă omul s-a născut acum 8 milioane de ani, este rudă cu maimuţele mari şi a învăţat să meargă în două picioare acum 4 milioane de ani desprinzându-se de regnul animal.
„Oamenii sunt primate. Fizic şi genetic, similarităţile arată că speciile umane moderne, Homo Sapiens au relaţii strânse cu un alt grup de primate, maimuţele mari. Oamenii şi maimuţele mari ale Africii precum cimpanzeii şi gorilele împart un strămoş comun ce a trăit între 8 şi 6 milioane de ani în urmă. Oamenii au evoluat prima dată în Africa şi mare parte a evoluţiei a avut loc pe acel continent. Fosilele primilor oameni care au trăit acum 6-2 milioane de ani în urmă, s-au găsit în Africa“, precizează specialiştii de la Smithsonian National Museum of Natural History.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
