Cum au ajuns ruşii să confişte tezaurul României. Autorităţile române s-au grăbit să le trimită peste 90 de tone de aur

0
Publicat:
Ultima actualizare:
qewqrwr

În timpul Primului Război Mondial, tezaurul României a ajuns în Rusia, la păstrare, după ce jumătate din teritoriul ţării a fost ocupat de Puterile Centrale. Era vorba despre mai bine de 90 de tone de aur trimise la Kremlin. După 1918, Rusia bolşevică a rupt legăturile cu România, iar tezaurul românesc a fost pierdut.

La sfârşitul anului 1916, Regatul României se afla într-o situaţie disperată. În numai câteva luni de la intrarea în Primul Război Mondial de partea Antantei a reuşit să piardă jumătate din teritoriul său. Inclusiv capitala regatului, Bucureştiul. Întreaga administraţie, armata, dar şi cohorte de refugiaţi se înghesuiau în Moldova încercând să reziste în faţa atacurilor germane din ce în ce mai puternice. În acest context, s-a luat decizia transferării tezaurului României într-o ţară aliată, pentru a nu fi pierdut în cazul căderii Moldovei în mâinile nemţilor. Tezaurul a fost predat Rusiei Ţariste, aliatul României din est. Nu s-a mai întors însă niciodată în ţară. Pe scurt, România a făcut, fără să-şi dorească, un cadou de peste 90 de tone de aur Rusiei. 

O decizie dificilă

În luna noiembrie a anului 1916, odată cu Guvernul, Regele şi Banca Naţională a României şi-au mutat sediul la Iaşi. Teama că frontul din Moldova nu va rezista era suficient de mare încât să semene panică chiar şi în rândul celor mai optimişti. Deja mulţi vedeau în capitala Moldovei o vamă către evacuarea completă către Rusia, aşa cum scria Constantin Kiriţescu în „Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919“. Una dintre cele mai mari temeri era ca nu cumva tezaurul României, estimat la 93 de tone de aur, să cadă în mâinile nemţilor. Exista, de altfel, experienţa neplăcută a capitulării Bucureştiului, de unde armata germană a luat cam tot ce se putea lua. Guvernul a luat în calcul depozitarea tezaurului într-o ţară aliată până la terminarea războiului. Prima variantă luată în calcul a fost Anglia. S-a ajuns însă la concluzia că drumurile sunt nesigure din cauza războiului, iar tezaurul ar fi putut cădea uşor în mâinile nemţilor.

Mai era o soluţie, predarea spre păstrare a tezaurului Rusiei Ţariste, aliatul din est al României. Prim-ministrul Ionel Brătianu era însă circumspect. Mai mult decât atât, îl punea pe gânduri modul insistent în care ministrul rus Aleksandr Molosov solicita transferul tezaurului în Rusia. Până la urmă, oficialii români, dar şi Brătianu s-au lăsat convinşi având în vedere evoluţia războiului şi exemplul Franţei care-şi transferase tezaurul în Statele Unite. Imediat ce s-a luat hotărârea, a început îmbarcarea tezaurului în vagoanele de tren. Guvernul rus din acea perioadă se făcea resposabil de integritatea tezaurului. Victor Antonescu şi ministrul Molsov au semnat protocolul de predare-primire, cu clauzele sale, în trei exemplare. Tezaurul urma să fie însoţit în Rusia de trei reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României. 

Vagoane cu 93 de tone de aur

Pe data de 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri al României a autorizat transferul tezaurului în Rusia. ”Ministrul Rusiei la Iaşi, generalul A. Mossoloff, care înlocuia pe domnul Poklewsky Koziell chemat în ţară pentru un concediu mai îndelungat, comunicase prin nota nr. 148 din 11 decemvrie 1916 ministrului de finanţe român că este autorizat telegrafic să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special a tezaurului Băncii Naţionale, adăugând că guvernul rus garantează integritatea lui atât în timpul parcursului, cât şi pe tot timpul cât depozitul va rămâne la Moscova”, se arată în lucrarea lui Mihail Romaşcanu ”Tezaurul român de la Moscova” din 1934. Tezaurul românesc urma să fie trimis în două tranşe, cu vagoanele de tren, până la Kremlin, unde urma să fie depozitat. 

Prima tranşă a plecat pe data de 14/27 decembrie 1916 din gara Iaşi. În urma primului transport, statul român a trimis în Rusia o avere colosală. Era vorba de peste 300 de milioane de lei aur, plus bijuteriile Reginei Maria în valoare de 7 milioane de lei aur. ”Valoarea totală a tezaurului în aur efectiv compus din monete diferite şi lingouri era de 314.580.456,84 lei aur. În afară de tezaurul Băncii Naţionale se mai încărcase a treia zi (14/27 decembrie 1916) în vagonul nr. 225.692 I-O B, încă două casete conţinând bijuteriile M.S. Regina Maria şi a căror valoare era de 7.000.000 lei aur. Casetele purtau sigiliile Băncii Naţionale şi toate erau intacte”, scria Romaşcanu. Al doilea transport a fost efectuat la 18 iulie 1917. Acesta consta în alte 24 de vagoane cu valori ale Băncii Naţionale, Casei de Depuneri şi ale altor instituţii publice. Valoare stocată în aceste vagoane era evaluată la 1.594.836.721,09 din partea Băncii Naţionale, plus încă 7,5 miliarde lei aur din partea celorlalţi depozitanţi. La acestea se adăugau opere de artă şi alte obiecte extrem de valoroase. 

Prima tranşă a tezaurului a ajuns în Rusia pe 21 decembrie, în stare bună. Totul a fost descărcat în Sala Armelor din Palatul Kremlin iar inventarul arăta că au fost depozitate 1.738 de lăzi, cu o valoare de 321.580.456,84 lei aur, dintre care 7.000.000 lei aur erau reprezentaţi de bijuteriile reginei Maria – restul era stocul metalic al Băncii Naţionale, care garanta circulaţia biletelor de bancă. Alexandru Lăpedatu, reprezentantul Guvernului în acestă problemă a transferului Tezaurului, spunea că după trecerea graniţei soldaţii ruşi au luat cu asalt trenul, fiind nevoie de intervenţia energică a cazacilor pentru a-i ţine departe de comorile româneşti. Tot reprezentantul Guvernului a arătat că predarea tezaurului s-a făcut pe repede înainte fără ca nimeni să se intereseze cum arată clădirile care găzduiau nu doar averi uriaşe, dar şi obiecte inestimabile de patrimoniu. Lăpedatu a fost nemulţumit de sala mică şi umedă de la Kremlin unde au fost puse o parte din lucruri. Mai mult decât atât, niciun oficial român nu a fost atent la situaţia instabilă, socială şi politică din Rusia Ţaristă. Mai mult, culmea culmilor, în plină atmosferă revoluţionară în Rusia, românii au decis să trimită ruşilor şi ce a mai rămas din tezaur. 

Românii şi-au luat adio de la tezaur 

Lipsa de viziune, dar şi graba de a preda ruşilor tezaurul a adus pierderi cumplite României. Practic, românii şi-au pierdut după numai doi ani tezaurul naţional echivalent a 93 de tone de aur. Pe parcursul anului 1917, Rusia Ţaristă a fost zdruncinată de mişcări revoluţionare, iar ţarul Nicolae al II-lea forţat să abdice. Mai mult decât atât, cu sprijin german, Lenin a preluat controlul revoluţionar transformând totul într-o mişcare bolşevică ce a schimbat soarta Rusiei. După armistiţiul de la Brest-Litovsk, Rusia bolşevică ieşea din Primul Război Mondial, denunţat ca imperialist, iar automat alianţa cu România înceta. Soldaţii ruşi se retrăgeau în debandadă după căderea frontului de est şi făceau probleme grave pe unde treceau, inclusiv jafuri. Basarabenii, care proclamaseră o Republică Moldovenească, au cerut românilor să-i ajute să scape de bandele de soldaţi ruşi. Pe 13 ianuarie 1918, armata Română se afla la Chişinău. În acest context, comisarul pentru Afaceri Externe, Lev Troţki, anunţa ruperea relaţiilor diplomatice cu România. 

Acesta afirma, totodată, că „tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică îşi asumă răspunderea de a păstra acest tezaur, pe care îl va preda în mâinile poporului român“. ”Trotzki declara că el (n.r. - tezaurul) nu va putea fi obţinut de «oligarhia română». Consiliul Comisarilor Poporului îşi lua asupra sa răspunderea de a conserva şi a preda în mâinile poporului român toate valorile noastre depozitate la Moscova. Aceeaşi dispoziţie se aplica şi celorlalte depozite româneşti aflate la băncile din Rusia. Tezaurul român încredinţat în paza şi păstrarea Rusiei a fost confiscat de bolşevici”, scria în lucrarea sa Constantin Romaşcanu. 

Rusia încă nu a dat înapoi tot tezaurul României

Românii nu şi-au mai văzut niciodată tezaurul complet înapoiat. Ruşii au dat cu ţârâita părţi din el. În 1935, la presiunea autorităţilor româneşti şi marilor puteri europene, a fost adusă o parte din tezaur, cu 17 vagoane la gara Obor. Gheorghe Paraschivescu, reprezentantul României, nota în inventarul său, însă, că ruşii nu au predat aur, bijuterii sau alte obiecte de valoare. În 1956, după instaurarea comunismului, o altă parte a tezaurului a fost retrocedată. De această dată, transportul a fost mai consistent, fiind aduse bijuterii, obiecte de artă, cărţi, vase din aur, tapiserii şi alte obiecte valoroase. Printre acestea, celebrul tezaur de la Pietroasele. Era totuşi o mică parte din uriaşul tezaur depozitat la Kremlin. O altă retrocedare a avut loc în 2008, însă o mare parte din tezaur a rămas în Rusia. Problema tezaurului românesc este şi astăzi o problemă spinoasă cu multe semne de întrebare.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

 O comoară de 1 milion de dolari, ascunsă în Munţii Stâncoşi, a fost găsită după 10 ani de căutări

Comoară de monede romane, descoperită întâmplător de un cioban. Odiseea tezaurului de argint de la Geomal

 . 

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite