Cum au ajuns oamenii să se mănânce între ei de-a lungul istoriei. Cele mai ciudate ritualuri canibalice explicate
0
De-a lungul istoriei, canibalismul a fost o realitatea argumentată pe baza unor descoperiri arheologice. Oamenii se mâncau între ei în cadrul unor ritualuri elaborate destinate divinităţilor sau în numele unor obiceiuri macabre.
Canibalismul sau antropofagia a fost o realitate a istoriei umanităţii. Dincolo de cazurile disperate în care oamenii au consumat carnea semenilor pentru a supravieţui, în timpuri străvechi aveau loc ritualuri macabre în care prizonierii, iniţiaţii sau cei morţi erau consumaţi de comunitate. Motivele pentru consumul cărnii de om sunt diferite şi pot fi doar ghicite, reprezentând încă un mister pentru lumea ştiinţifică.
Ritualuri cu carne de om în zorii umanităţi
Antropofagia a fost atestată încă din zorii umanităţii. O serie de specialişti au găsit dovezi care atestă consumul cărnii de hominid mai ales ca parte a ritualului funerar sau în scopuri ritualice. Primele dovezi provin din situri paleolitice de acum câteva zeci de mii de ani în urmă. Oamenii de ştiinţă au identificat oase care poartă semne ale canibalismului, mai precis a răzuirii cărnii de pe oase, încă de acum 45.000 de ani. Este vorba în special de oameni de Neaderthal, o specie de hominid care a coexistat cu omul modern.
Principalele dovezi provin din peştera din localitatea belgiană Goyet. Este vorba de oseminte aparţinând omului de Neanderthal cercetate de o echipă pluridisciplinară prin analize morfometrice,analize genetice, datare cu radiocarbon sau taponomie. Cercetătorii au realizat că au de-a face cu dovezi ale canibalismului în rândul populaţiilor de Neanderthal. Mai precis, oasele aparţineau unor oameni care au fost mâncaţi de ceilalţi membrii ai comunităţii.
”Oasele de oameni de Neanderthal descoperite la Goyet arată modificări antropogenice distincte, care oferă dovezi clare pentru acţiuni de măcelărire şi de asemenea pentru folosirea a patru oase pentru retuşarea uneltelor din piatră. Pe lângă faptul că primul sit care prezintă multiple oase de Neanderthal folosite ca retuşoare, sit-ul de la Goyet nu numai că oferă prima dovadă clară a canibalismului omului de Neanderthal în Europa de Nord dar scoate deasemenea în evidenţă diversitatea comportamentului funerar a populaţiilor târzii de Neanderthal în perioada ce precede dispariţia lor”, se arată într-un raport ştiinţific publicat pe nature.com.
Dovezi de canibalism în lumea primitivă a primilor oameni a fost documentată şi la Krapina în Croaţia, acolo unde au fost găsite urme de ardere a numeroase rămăşiţe ale omului de Neanderthal.
La peştera din Goyet însă cercetătorii care au explorat sit-ul dar şi rămăşiţele susţin că sunt dovezi destul de concludente privind canibalismul. Unul dintre indicii sunt tăieturile făcute pe oase pentru separarea cărnii şi a eviscerării cadavrelor. ”Aproape o treime din specimenele de Neanderthal descoperite poartă urme de tăieturi. Locaţiile acestor tăieturi se observă pe membrele superioare indicând dezarticulări, dar şi pe membrele inferioare unde se află semne de răzuire a cărnii de pe oase. Câteva tăieturi pe suprafaţa interioară şi exterioară a coastelor pot fi asociate cu eviscerarea,dezembrările muşchilor cutiei toracice”, se arată în aceeaşi studiu. Cel mai probabil oamenii de Neanderthal îşi mâncau semenii în cadrul unor ritualuri de înmormântare.
Creieri de om mâncaţi în numele divinităţilor
Evoluţia omenirii nu a exclus însă consumul cărnii de om. Din contră, inclusiv pe teritoriul României au fost identificate în neolitic şi eneolitic semne ale canibalismului ritual. Mai precis oamenii erau mâncaţi în cadrul unor ritualuri complexe în special dedicate divinităţilor agrare. Totodată la fel ca şi în cazul oamenilor de Neanderthal, canibalismul era asociat legăturii cu strămoşii, cu lumea morţilor, păstrarea în acest fel a defunctului în cadrul comunităţii.”Fragmente de cranii atribuite canibalismului au fost descoperite în aşezările de la Turdaş deasemenea”, preciza Marco Merlini în ”Tărtăria and the sacred tablets”.
Este vorba de o civilizaţie neolitică din Transilvania actuală, acolo unde oasele mari au fost zdrobite pentru a fi scoasă măduva şi eventual gătite. Un alt exemplu documentat este furnizat de o civilizaţie care a înflorit în zona Munteniei, Deltei Dunării şi a Buceagului, numită Stoicani-Aldeni-Bolgrad. Aici au fost descoperite cranii ale capetelor decapitate din care a fost consumat creierul în mod ritualic. ”Analizele au sugerat că persoana a fost decapitată iar capul introdus într-un vas cu apă aflată în fierbere. Cu un obiect de cupru a fost scobit craniul . Creierul era se pare, lucrul dorit”, se precizează în ”Tărtăria and the sacred tablets”.
Carne de om mâncată pentru că aşa spun tradiţiile
Consumul cărnii de om în scop ritualic a continuat de-a lungul secolelor. A fost documentată inclusiv la triburile rămase la un nivel primitiv în secolele XVII-XIX şi descoperite de cercetătorii lumii moderne. Multe dintre triburi mâncau carne de om ca o datorie faţă de cel decedat. La fel ca şi triburile din Europa de acum 40.000 de ani sau din perioada neolitică de acum 7.000 de ani, membrii comunităţii îi consumau pe cei decedaţi pentru a menţine legătura cu strămoşii. Era un ritual care se păstra din tată-n fiu.
Pentru mulţi aşa cum arată cercetătorii triburilor amazoniene din secolul al XIX lea, nu era un lucru plăcut să mănânce cadavre, dar era o datorie sacră de la care nu se puteau eschiva. De exemplu antropologul Beth Conklin a văzut aceste ritualuri la triburile Wari din Brazilia. Acest trib a practicat consumarea cadavrelor până în 1960, când această practicată a fost interzisă de guvernul brazilian. ”Aici canibalismul nu era o plăcere, dar o datorie. În multe cazuri, membrii comunităţii se forţau să mănânce un cadavru vechi de câteva zile. Deşi le era greaţă, ar fi fost o lipsă de respect să nu facă întocmai”, preciza specialistul Richard Sugg în articolul ”Eating your enemy” publicat pe historytoday.com.
Plăcerea de a-ţi devora inamicul
Dacă în numeroase cazuri, pentru oamenii de Neanderthal, pentru triburile vechii Europe dar şi pentru multe comunităţi din Brazilia şi Africa, mâncatul cărnii de om era o chestiune legată de tradiţiile funerare, de respect faţă de strămoşul, care trebuia consumat pentru a rămâne în trupul celor care l-au iubit, pentru alte comunităţi şi triburi, consumul cărnii de om era legat de război şi era făcut cu pasiune şi plăcere. Mai precis oamenii erau mâncaţi de duşmanii lor, tocmai pentru a nu mai accede în lumea de dincolo, pentru a bântui neliniştiţi sub formă de spirite. Mai exista şi concepţia preluării puterii celui gătit şi mâncat în cadrul unui festin canibal.
Un bun exemplu este oferit de călătorul francez André Thevet care a remarcat că tribul brazilian Tupinamba, în secolul al XVI lea îşi mânca adversarii pe care-i ura de moarte. ” Ei întotdeuna au fost duşmanilor lor de moarte...le spuneau că le-au mâncat părinţii, şi că-i vor mânca şi pe ei, împreună cu alte ameninţări. Cea mai mare răzbunare pe care o putea aplica aceşti oameni sălbatici, şi se pare cea mai crudă, era să-şi mănânce inamicii”, spunea acesta. Totodată şocante pentru europeni au fost practicile triburilor războinice din Fiji.
”Canibalismul în rândul acestor populaţii era în felul său o instituţie. Este ţesut în elementele societăţii. Este unul dintre scopurile lor şi este privit de mase ca un rafinament„, preciza pastorul Thomas Williams, misionar în Fiji în secolul al XIX lea. Era vorba însă de un canibalism războinic, prin care învingătorii îşi privau duşmanii de moarte, de viaţa de apoi. ” Se credea că spiritul morţilor rămâne în corp pentru patru zile. Dacă mâncai corpul în aceste patru zile, îi împiedicai sufletul să ajungă în lumea spiritelor şi să devină o sursă de putere şi călăuzire pentru inamici”, scria Richard Sugg. O altă practică cunoscută legată de război şi zei este cea a aztecilor. Mare civilizaţie central-americană practica canibalismul pe scară largă, arată specialiştii.
Mai precis aztecii credeau că fiecare om este o încarnare a unui zeu. Consumându-i carnea luai din puterea acelui zeu. Totodată războinicii mâncând inima sau ficatul duşmanului îi lua puterea. Arheologul Gabino Lopez Arenas este cel care a analizat cranii, tibii,humerus şi maxilare descoperite la Marele Templu aztec din America Centrală. Analizele au arătat că acei oameni au fost decapitaţi şi dezmembraţi. Conform arheologului, oamenii erau măcelăriţi şi mâncaţi. ”Pentru a absorbi forţa divină ce se afla în corpul celor sacrificaţi“, preciza Gabino Lopez Arenas.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
