Grădiniţa de la 1902 în care copiii stau îngrămădiţi ca-n staul. Educatorii cară preşcolarii în spate la toaleta din curte

Grădiniţa de la 1902 în care copiii stau îngrămădiţi ca-n staul. Educatorii cară preşcolarii în spate la toaleta din curte

Copii îngrămădiţi ca în staul

Într-un sat din judeţul Botoşani, într-o căsuţă veche de chirpici construită în 1902, se află amenajată o grădiniţă, în care se înghesuie peste 60 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani. Casa aproape se prăbuşeşte, iar iarna copii sunt căraţi în spate pentru a merge la toaleta din curte.

Ştiri pe aceeaşi temă

În satul Tudora, o aşezare de oameni gospodari din judeţul Botoşani, aflată la doar 24 de kilometri de oraş, în ultimul judeţ de la graniţa UE, copiii învaţă, în secolul XXI, în condiţiile de acum 100 de ani. Grădiniţa este un adevărat monument istoric. Făcut din chirpici pe furci de lemn, cu doar trei camere, sediul grădiniţei, este, de fapt, casa unde a trăit învăţătorul satului, în anul 1900. Mai precis, casa unde învaţă preşcolarii din Tudora a fost construită în 1902, iar învăţătorul de atunci, proprietar al casei Grigorincu Constantin, tot aici le preda micuţilor din Tudora, cu 113 ani în urmă.

Niciun geam în sălile de clasă

Lucrurile nu s-au schimbat cu nimic la grădiniţa din Tudora faţă de vremurile când preda învăţătorul Grigorincu. Clădirea este acceaşi, numai că stă să se prăbuşească. În camerele mici, se înghesuiesc la măsuţe, lăsate moştenire parcă tot de învăţătorul din 1902, peste 60 de copii. Abia se pot mişca, iar aerul închis aproape îi sufocă. Mai mult, una dintre cele trei camere nu are ferestre, micuţii stând fără lumină naturală, mai bine de jumătate de zi. „Este greu pentru ei să înveţe aici. Nu au spaţiu deloc. Şi pentru educatoare este la fel de greu. Nu pot lucra pe grupe, trebuie să mute mobilierul de mai multe ori pe zi. Noi am văruit, am pus geamuri termopan, ca să nu intre frigul, încălzim cu lemne sobele de teracotă. Dar nu se poate, este aer închis, spaţiu mic pentru copii, iar casa este deja şubredă. Apoi, dacă este o epidemie, este dezastru”, spune directorea grădiniţei şi a şcolii din Tudora, Cornelia Vatavu.

La grădiniţa din Tudora, nu poate fi vorba nici de toaletă. Micuţii se duc în curte la wc-uri turceşti, iar apă curentă nu există. Iarna copii sunt căraţi de educatoare în braţe prin troienele de zăpadă, să meargă la toaletă, iar unii părinţi la copii de trei ani le pun Pampers să nu fie nevoiţi să folosească wc-ul. Părinţii spun că de multe ori nu-şi simt copii în siguranţă în astfel de grădiniţă. Aşa este şi tatăl lui Vasilică, un puşti de 5 ani.

„Lui îi place să se hârjonească, nu resimte lipsurile ca un om mare, dar eu acasă stau cu grijă. Casa are 100 de ani, dacă cedează grinzile şi se întâmplă o nenorocire. La baie merg iarna duşi în braţe de educatoare, când îi zăpada mare. Spaţiul este impropriu, pentru dezvoltarea unui copil. Sperăm să se facă ceva. Alt loc nu avem unde să-i dăm”, spune Constantin Cucoreanu, tatăl lui Vasilică.
Atât conducerea şcolii din Tudora, cât şi Primăria doresc construirea unei grădiniţe noi. Au şi spaţiul necesar, în curtea şcolii actuale. Le lipsesc, însă, banii. Primarul Mihai Petria spune că a apelat, din 2006, la toţi miniştrii Educaţiei: „Am umblat peste tot, dar nu am primit decât promisiuni. Avem nevoie disperată de o grădiniţă. Nu se mai poate aşa”.

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: