Cele mai sângeroase războaie din istorie. Masacrele în care au murit milioane de oameni pentru o palmă de pământ

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Războaiele purtate de-a lungul istoriei au făcut sute de milioane de victime. Unele confruntări armate au rămas în istorie drept măceluri cumplite, adevărate băi de sânge.

Unii învăţaţi au spus că războiul face parte din natura umană. De altfel, întreaga istorie a acestei specii a fost marcată de conflicte şi vărsare de sânge. Oamenii s-au ucis pentru resurse, supremaţie sau uneori din motive de-a dreptul stupide. Moartea a fost mereu o parte inevitabilă a războiului. Unele conflicte au rămas în memoria umanităţii drept băi de sânge, adevărate masacre în care şi-au pierdut viaţa sute de mii sau chiar milioane de combatanţi.

2 milioane de vieţi curmate în numai trei zile

Una dintre cele mai sângeroase bătălii consemnate în istorie a avut loc în secolul al XIII lea pe continentul asiatic. Mai precis, este vorba despre asediul Bagdadului din anul 1258. La aceea vreme Bagdadul era unul dintre cele mai potente şi importante centre economice, culturale şi religioase ale lumii islamice. Situat la răspântia drumurilor asiatice, Bagdadul era o adevărată perlă a continentului galben. Tocmai de aceea, o nouă forţă militară, un uragan al evului mediu, hoardele mongole au pus ochii pe acest oraş al aurului şi culturii. O armată mongolă de aproximativ 40.000 de oameni condusă de Hanul Hulagu, fratele împăratului  mongol Mongke, a încercuit oraşul. 

Califul din Bagdad Al Musta-sim a fost somat să predea oraşul de bună voie. Acesta a refuzat iar hanul a declanşat asediul. Luptele au început pe 29 ianuarie 1258 şi au durat doar 12 zile, până pe 10 februarie 1258. Asediul a fost atât de violent încât forţele din Bagdad s-au predat. A urmat aproape o săptămână de jafuri şi distrugeri. Mongolii au transformat Bagdadul într-o adevărată baie de sânge. Nu au scăpat nici femei, bătrâni şi copii. Aproape orice fiinţă vie a fost ucisă de hoarda dezlănţuită. Se presupune că după asediul Bagdadului au murit peste 2 milioane de oameni, fiind cea mai sângeroasă bătălie, în materie de pierderi de vieţi omeneşti. 

Masacrul din est

O altă bătălie rămasă legendară în istorie pentru pierderile cumplite de vieţi omeneşti a fost cea de la Stalingrad. Bătălia, care a constat de fapt într-un şir lung de ofensive şi contraofensive s-a desfăşurat pe toată perioada cuprinsă între anii 1942-1943. Germania Nazistă lansase la ordinul lui Hitler, operaţiunea Barbarossa, de invazie a URSS. O uriaşă armată germană secondată de armate ale aliaţilor italieni, unguri şi români a invadat teritoriile sovietice în anul 1941. Prima etapă a campaniei a fost un succes pentru Germania Nazistă, ruşii fiind învinşi aproape la fiecare confruntare. Numărul victimelor pentru URSS a fost uriaş. Pe principiul războiului fulger, nemţii au avansat rapid în teritoriul sovietic iar Hitler a decis cucerirea oraşului Stalingrad, important centru industrial dar mai ales important din punct de vedere ideologic. Cucerirea oraşului care purta numele dictatorului sovietic, Stalin, ar fi însemnat o lovitură morală pentru trupele acestuia. 

Tocmai de aceea liderul nazist a lansat ordinul de cucerire a Stalingradului, anticipat de o serie de operaţiuni în zona Sevastopol şi Crimeea. Luptele pentru Stalingrad au fost feroce şi s-au dovedit un punct de cotitură în istoria celui de-al doilea război mondial. Războiul fulger al nemţilor a fost oprit la porţile Stalingradului iar armata germană blocată într-o iarnă pentru care nu era pregătită. Acest lucru a permis aliaţilor să atace pe frontul de vest, prinzând odată cu contraofensiva sovietică, Germania, ca într-un cleşte. În orice caz bătălia de la Stalingrad a presupus o serie cumplită de bormbardamente germane asupra oraşului, urmată de o ofensivă pas cu pas a nemţilor. Practic războiul se purta din casă în casă, sovieticii rezistând cu îndârjire. A urmat apoi în 1943 o puternică contraofensivă sovietică, rezultând un masacru cumplit, într-un oraş devastat de bombardamente şi mai apoi răvăşit de o iarnă cumplită. Cifele oficiale arată că la Stalingrad, numai în luptele de stradă şi în bombardamente au murit peste 1.25 milioane de oameni. 

Peste un milion de morţi pentru 10 kilometri de câmpie

O altă bătălie deosebit de sângeroasă a fost cea purtată pe râul Somme în Primul Război Mondial. A rămas cunoscută în istorie drept Bătălia de pe Somme sau Ofensiva de pe Somme. A avut loc în perioada iulie-noiembrie 1916, pe frontul de vest şi a constat de fapt în mai multe confruntări dintre armatele franceze şi britanice pe de o parte cu forţele Imperiului German de cealaltă parte. A fost cea mai amplă bătălie a Primului Război Mondial pe frontul de vest, implicând peste 3 milioane de oameni. Această bătălie a fost pregătită încă din luna decembrie a anului 1915 şi făcea parte dintr-un plan ofensiv general al Antantei împotriva forţelor Puterilor Centrale. 

Ofensiva de Somme trebuia dusă de o forţă combinată între trupele Republicii Franceze şi cele ale Imperiului Britanic. A fost de fapt o serie de încleştări deosebit de sângerose între franco-britanici şi nemţi, fiind folosită pentru prima dată forţa tancurilor împotriva infanteriei. Totodată aviaţia a jucat un rol important semânând moarte la sol. Pierderile de vieţi au fost uriaşe. În cele din urmă franco-englezii au reuşit să împingă Armata a 2 a Germană pe o porţiune de 10 kilometri. Cu preţul a peste 1.12 milioane de morţi, de ambele părţi. Pentru englezi, în materie de pierderi umane, a fost cea mai neagră zi a războiului. 

Prăpădul de la Cannae

Una dintre cele mai sângeroase bătălii ale lumii antice a fost cea de la Cannae. A avut loc lângă oraşul Cannae din Apulia şi a rămas în istorie ca cea mai mare înfrângere pe care a putut-o suferi Roma Republicană în faţa unui adversar. Nu a fost însă orice adversar ci armata cartagineză condusă de renumitul Hannibal Barca. După un prim război în care Roma a reuşit să învingă uriaşa forţă maritimă a Cartaginei şi să o detroneze ca stăpână a Mediteranei, Hannibal fiul generalului Hamilcar Barca a hotărât să se răzbune. Un adevărat geniu militar acesta a pus pe picioare o uriaşă armată barbară. A plecat din provinciile spaniole ale Cartaginei, a trecut Alpii şi a purtat războiul pe teritoriul romanilor, în Italia. 

Era un fapt fără precedent, Republica Romană era invadată de o forţă barbară uriaşă, o armată care avea elefanţi de luptă, infanterie celtică, temuţii prăştieri baleari dar şi splendida cavalerie numidă.  Hannibal a reputat victorie după victorie, ameninţând existenţa statului roman. În august 216 îHr, disperaţii romani au adunat o armată numeroasă care să stea împotriva barbarilor. Armata romană era condusă de consulii Lucius Aemilius Paullus şi Gaius Terentius Varro. Aceştia dispuneau de 87.000 de soldaţi romani dar şi aliaţi italieni. De cealaltă partea Hannibal se baza pe 50.000 de oameni, majoritatea mercenari celţi, iberici, africani. Lupta a început cu atacurile trupelor auxiliare uşor înarmate. 

A urmat apoi atacul cavaleriei hispane şi galice care a pus pe fugă cavaleria romană. În cele din urmă infanteria romană în formă de V a atacat în plin frontul caratginez. Printr-un şiretlic, Hannibal a ordonat centrului să cedeze şi să fugă în derută în faţa infanteriei romane. Încurajate trupele republicane au intrat adânc în interiorul liniilor lui Hannibal. S-au poticnit însă în zidul de scuturi al galilor şi hispanilor. Restul trupelor, rămase pe flancuri au înconjurat armata romană şi au prins-o ca într-o menghină, măcelărind-o. Din cei 87.000 de soldaţi romani trimişi pe câmpul de luptă au mai supravieţuit doar 700. Restul au pierit ciopârţiţi în lupta corp la corp. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Gladiatorii, războinicii sângeroşi din arene deveniţi sex-simboluri în Imperiul Roman. De ce erau veneraţi de femei

Scenarii după retragerea americanilor din Siria: consecinţe asupra principalilor actori ai războiului sângeros

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite