Cel mai umilitor obicei din trecut. Cum erau obligate miresele sărace să-şi piardă virginitatea în compania nobililor, cu ştirea soţului. Boierii români făceau la fel

Cel mai umilitor obicei din trecut. Cum erau obligate miresele sărace să-şi piardă virginitatea în compania nobililor, cu ştirea soţului. Boierii români făceau la fel

Jus Primae Noctis era un obicei medieval FOTO histastrophe.wordpress.com

Stăpânii feudali, regii antici sau chiar căpeteniile tribale au instituit de-a lungul istoriei un obicei prin care puteau să întreţină relaţii sexuale cu orice femeie care se căsătorea. Mai precis, mireasa, cu ştirea soţului, trebuia să treacă prin patul liderului sau seniorului în noaptea nunţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Literatura medievală, istoriografia şi interpretările de secol XIX au păstrat ştiri despre un obicei umilitor aplicat supuşilor de stăpânii feudali. Cinematografia, în anii 90, a reuşit să facă public acest cumplit privilegiu medieval. Este vorba de ”jus primae noctis”, cunoscut ca şi ”droit du seigneur” sau mai precis dreptul de ”prima noapte”. 
 
Practic conform acestui drept medieval seniorul de pe un domeniul feudal avea dreptul să petreacă noaptea nunţii cu oricare dintre femeile care se căsătoreau pe pământurile sale. Totul se petrecea bineînţeles cu ştirea soţului, care nu putea avea relaţii sexuale cu soţia decât după ce trecea prin patul seniorului. 
 
Acest drept de ”prima noapte” este atestat în numeroase scrieri medievale, iar specialiştii spun că există dovezi că acest drept al liderului, al stăpânului chiar al şefului de trib, există din cele mai vechi timpuri. Cel care deţinea puterea într-o comunitate putea beneficia de prima noapte a unui cuplu. Subiectul este destul de controversat astăzi, prin prisma faptului că nu se ştie cu siguranţă dacă actul sexual avea loc, în special în perioada Evului Mediu şi dacă nu era o formă ritualică de expunere a puterii şi de umilire a supuşilor. O formă de jus primae noctis sau de dominare sexuală asupra supuşilor ar fi fost prezentă şi în Ţările Române.
 
Dreptul de prima noapte încă de la începuturile istoriei
 
Specialişti precum Jörg Wettlaufer de la Academia din Göttingen arată că dreptul primei nopţi era folosit din timpuri imemoriale de regi, căpetenii sau tirani. El a găsit referinţe de-a lungul istoriei cu privire la acest obicei de umilire a supuşilor, dar şi de afirmare a puterii suveranului asupra celorlalţi. „Dreptul de prima noapte pare să fie o inveţie culturală veche în zona Eurasiei. Prima dovadă explicită poate fi întâlnită în Epopeea lui Ghilgameş, din perioada vechiului Babilon (aproximativ 1900 ÎHR). În acest text, Ghilgameş, eroul tiranic şi liderul cetăţii Uruk, capitala Babilonului, se spune că s-ar fi bucurat de câteva privilegii, având în vedere poziţia sa înaltă în Uruk. 
 
”Trăieşte împreună cu nevasta promisă. El întâi şi apoi soţul”, scrie Jörg Wettlaufer în ”The jus primae noctis as a male power display: A review of historic sources with evolutionary interpretation” din ”Evolution and Human Behavior”. Totodată, Herodot, în ”Istorii”, mărturiseşte că există un trib libian, Adyrmachidae, unde regele putea beneficia de toate virginele în noaptea nunţii. Heraklide din Pont atestă acelaşi obicei la tiranul din insula Kepahlonia, cu 400 de ani Î.HR.. Mai precis acest stăpân al insulei putea beneficia de prima noapte a tuturor femeilor care se căsătoreau pe teritoriul condus de el. Asemenea mărturii există în Roma Antică, acolo unde Valerius Maximus spune în anul 20 D.HR. că nici un om liber din zona Volsinii nu se putea căsători cu o femeie virgină. 
 
Aceasta trebuia deflorată de un sclav. Lactantius la rândul său în anul 300 D.Hr spune că aceleaşi privilegii de ”prima noapte„ le avea împăratul Maximin. Specialistul german indentifică numeroase exemple care întăresc ideea că acest drept umilitor era folosit din toate timpurile de cei care deţineau un statut înalt în societate. 
 
”Mai mult decât atât, este o tradiţie literară semitică a drepturilor tiranice a primei nopţi care s-a răspândit în culturile Orientului Mijlociu. De exemplu, în sursele talmudice şi midrashice, cuceritorii greci şi romani se spune că cereau acest drept de prima noapte”, scria în aceeaşi lucrare Jörg Wettlaufer. În zorii Evului Mediu, obiceiul este încă atestat. Cronicarii irlandezi din secolele VII-X vorbesc despre pretenţiile căpeteniilor vikinge asupra populaţiei cucerite. ”Şeful lor dorea supunere din partea fiecărei femei din regat în prima noapte după căsătorie. Aşa că, înaintea soţului, el se bucura de plăcerile carnale cu ea atât cât îi convenea”, se arată într-o astfel de sursă. 
 
Virginitatea soţiei, cumpărată de la senior
 
Deşi dreptul de prima noapte este ataşat în special medievalismului şi drepturilor feudale, culmea, o serie de specialişti spun că în perioada Evului Mediu dreptul de prima noapte erau unul formal, dacă nu chiar inexistent şi nedovedit ştiinţific. Mai mult decât atât, aceştia spun că acest mit este o creaţie literară răspândit mai apoi în secolul al XIX-lea. „Această noţiune nu are bază în materialul documentar medieval şi este posibil să fi fost extrapolată ca lecţie moralizatoare ceva mai târziu. Lordul unui domeniu avea numeroase drepturi asupra servilor de pe pământurile sale. Chiar şi hainele de pe el aparţineau lordului. Multe dintre aceste drepturi, includeau prerogativele de a alege o soţie pentru vasalul său. Una dintre taxele pe care un lord le putea impune era numită marchet şi era o sumă de bani plătită de oamenii de pe domeniu, lordului, pentru a primi permisiunea să se căsătorească”, arată Matthew Lewis în lucrarea „Medieval Britain in 100 Facts”.  
 
Specialistul german Jörg Wettlaufer arată însă că acest drept exista cu adevărat, dar numai la nivel teoretic. Adică nu era aplicat. Lordul nu întreţinea relaţii sexuale cu miresele, în schimb le cerea bani. Era o taxă pe care mirele o plătea lordului pentru ca să se bucure de prima noapte a nunţii, în locul seniorului. Către sfârşitul Evului Mediu, taxa a rămas, dar ideea dreptului a dispărut. Un exemplu dat de specialistul german este bazat pe documentele din Zurich ale anului 1400. Acolo, reprezentanţii lordului din localitatea Maur arată că, dacă soţul îşi vrea soţia în prima noapte, trebuie să plătească. ”Oricine doreşte să se căsătorească în satul şi curtea de la Maur, oricine ar fi, ar trebui să ne dea nouă femeia pentru prima noapte ori să o răscumpere, aşa cum arată obiceiul şi tradiţia scrisă în vechile customale. Dacă vrea aşa, el trebuie să plătească 30 de pennies”, se arată în textul citat Jörg Wettlaufer. Totodată specialistul arată că în general suma cerută era acceptabilă inclusiv pentru ţărani. 
 
Boierii români şi prima noapte cu roabele
 
Acest drept ar fi fost folosit şi de boierii români, îndreptat în general împotriva robilor de etnie romă. „Asupra acestora exercitează boierii toate drepturile feudale, cu nume şi fără nume, precum ius primae noctis sau droit de cuissage“, scria intelectualul transilvănean Ion Codru Drăguşanu în „Călătoriile unui român ardelean în ţară şi străinătate (1835-1844)“. 
 
Abuzurile sexuale ale stăpânului feudal din Ţările Române asupra roabelor în special sunt consemnate până în secolul al XIX-lea inclusiv de Radu Rosetti, descendentul ilustrei familii, în „Amintiri. Ce-am auzit de la alţii“. „Cu desăvârşire odios era chipul în care se uza de fetele şi de femeile acelor nenorociţi. Plecând de la principiul că trupul robului este lucru al stăpânului, ţigancele, fete mari şi femei măritate în toate regula, în faţa altarului, erau privite de stăpîni ca adevărată carne pentru plăcere. Se uza de ele în această însuşire cu ştirea părinţilor şi a soţilor”, scria fiul de boier.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: