Ce i-a determinat pe americani să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial. Au renunţat la o neutralitate profitabilă

Ce i-a determinat pe americani să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial. Au renunţat la o neutralitate profitabilă

dezastrul de la Pearl Harbour FOTO britannica.com

Participarea Statelor Unite la cel de-Al Doilea Război Mondial a fost unul dintre factorii decisivi care au dus la înfrângerea Germaniei Naziste. Intrarea americanilor în război, după doi ani de neutralitate, a fost provocată de o serie de evenimente care le-au arătat oficialilor din Statele Unite că nu sunt departe de pericolele războiului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost cel mai mare conflict armat din istoria umanităţii. A fost purtat pe 6 continente, dar şi oceanul planetar, implicând sau afectând mare parte din statele lumii. Acest război a cauzat moartea a peste 50 de milioane de oameni, combatanţi şi civili, inclusive cei ucişi în lagăre. Cel de-al doilea război mondial a schimbat definitiv lumea şi a dat naştere unei noi ere. 

La încheierea războiului, dar şi la înfrângerea Germaniei Naziste, statul care a dat naştere acestui conflict, a contribuit decisiv, pe lângă rezistenţa şi contraofensiva sovietică, efortul militar şi implicarea Statelor Unite. Americanii au început să practice războiul, după doi ani de neutralitate activă, timp în care au încercat să profite şi economic de pe urma conflictului din zona Europei. În cele din urmă o serie de evenimente şi factori au determinat intrarea efectivă a Statelor Unite în război.

O neutralitate profitabilă

În anul 1939, Germania Nazistă, condusă de Adolf Hitler, a declarat război lumii. S-a năpustit asupra Poloniei fără ca nimeni să intervină. A urmat Cehia dar şi alte stătuleţe din zona Europei Centrale. Aliaţii s-au trezit abia atunci când armatele lui Hitler au venit peste ei. Olanda, Belgia şi Franţa au căzut rând pe rând. Danemarca şi Norvegia au sucombat la rândul lor. În Spania, Italia şi Ungaria existau guverne extremiste care au transformat aceste ţări în state marionete ale lui Hitler. Dictatorul nazist controla Vestul şi Centrul Europei, dar şi părţi din sud-estul acesteia. Mai mult decât atât Anglia era supusă unui asediu cumplit. În tot aceste vacarm Statele Unite au ales neutralitatea. Era o neutralitate active, cum a fost numită de o serie de specialişti. În sensul în care, chiar dacă nu participa efectiv din punct de vedere militar SUA trimitea arme, muniţii, maşini de război şi alimente pentru a susţine efortul de război al Angliei în special.  

Odată cu izbucnirea războiului în Europa, preşedintele american Roosevelt a convocat de urgenţă o şedinţă a cabinetului său. Franklin Roosevelt a decis ca SUA să rămână neutră dar în acelaşi timp să participle la aprovizionarea aliaţilor. De altfel şi opinia publică americană, în proporţie de 94% era împotriva participării directe la război. Roosevelt a decis ca neutralitatea să rămână în vigoare până în momentul în care SUA ar fi fost ameninţată în mod direct. De alfel aşa cum arată datele vremii, SUA nici măcar nu era pregătită de război în 1939. Mai precis SUA avea doar 100.000 de soldaţi, evident fără mobilizarea în masa, iar echipamentele militare de la aceea data erau depăşite ca tehnologie de cele ale nemţilor.  Pe de altă parte neutralitatea se dovedea profitabilă pentru americani. SUA producea echipament militar şi vehicole pentru forţele Aliate iar fondurile obţinute nu era investite în efortul de război ci în dezvoltarea economiei.

 Totodată americanii produceau fără să piardă mai nimic. Roosevelt a convins, în noiembrie 1939, Congresul american  să permită aprobarea Forth Neutrality Act prin care americanii puteau vinde arme şi echipamente ţărilor a căror apărare era vitală pentru securitatea Statelor Unite. Americanii totodată ofereau suport aviatic şi maritime pentru escortarea convoaielor britanice, prin Atlantic, care transportau provizii din Statele Unite. Cu alte cuvinte, americanii s-au implicat în război, de partea aliaţilor, încă de la început, dar sub  forma unei neutralităţi profitabile şi active.

Embargoul petrolului şi invazia Chinei

Implicarea Statelor Unite se manifesta şi în zona asiatică. De fapt din această zonă va apărea şi motivul intrării americanilor, efectiv, în război. În coordonare cu olandezii şi britanicii, Statele Unite aplicau cu success un embargo al petrolului împotriva Japoniei. Embargoul era şi un răspuns la invazia niponă în China şi Indochina franceză. Agresivitatea japoneză le-a dat de gândit americanilor. Guvernul SUA le-a cerut japonezilor să oprească invazia în China. Japonezii au refuzat iar embargoul a continuat să rămână în vigoare. Japonezii importau 90% din petrolul necesar iar un război cu SUA era iminent. De aceea au decis să atace primii. 

Pearl Harbour, un punct de cotitură

Pe fondul expansiunii germane şi a succeselor militare repurtate de maşina de război hitleristă, americanii deveneau din ce în ce mai îngrijoraţi iar zvonurile despre o posibilă invazie pe continent American, mai ales după capitularea Franţei, desi fără fundament real, se înteţeau şi menţineau o stare de anxietate în rândul populaţiei americane. Forţa militară dar şi agresivitatea Japoniei erau un alt motiv de îngrijorarare pentru oficialii americani. Franklin Roosvelt se aştepta ca la un moment dat SUA să fie nevoită să intre, la propriu, în război. Lovitura a venit însă pe neaşteptate. Şi, evident, nu din partea nemţilor, ci din zona Pacificului.

 Pe 7 decembrie 1941, înainte de ora 8.00, într-o sâmbătă dimineaţă, sute de avioane de luptă japoneze au atacat prin suprindere baza navală americană de la Pearl Harbour, în insulele Hawaii. Au fost distruse sau avariate grav peste 20 de nave de luptă americane, inclusive opt nave de război de mari dimensiuni. Totodată au fost distruse 300 de avioane americane, aflate la sol şi au fost ucişi peste 2400 de americani aflaţi în baza de la Pearl Harbour, inclusive civili. Pe lângă aceştia au fost rănite încă 1000 de persoane. Cu o zi înainte de atac americanii şi japonezii se aflau încă la masa negocierilor privind problema Chinei şi a embargoului. În tot acest timp însă amiralul japonez Yamamoto Isoroku planifica cu atenţie un atac asupra flotei americane din Pacific. 

Având în vedere că negocierile de la Washington nu au decurs aşa cum doreau japonezii, primul ministru nipon Minister Tōjō Hideki a decis că singura cale rămasă este cea a războiului şi a dat undă verde trupelor combinate, aviatice şi maritime să atace Pearl Harbour.  Japonezii au atacat cu peste 360 de avioane de luptă. După dezastrul provocat americanilor, preşedintele Franklin Roosevelt a cerut Congresului, chiar a doua zi după Pearl Harbour, ca SUA să declare război Japoniei şi în felul acesta să intre official în cel de-al doilea război mondial.Congresul a aprobat cererea. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: