Cataclismele care au dus omenirea în pragul dispariţiei. Cât de real a fost potopul biblic
0
Istoria umanităţii a fost presărată de cataclisme. Fie că a fost vorba de erupţii vulcanice, inundaţii masive sau secetă, acestea au influenţat viaţa diferitelor comunităţi sau chiar a populaţiei de pe întreaga planetă. Unele au fost atât de catastrofale încât urmele lor nu s-au şters nici astăzi.
Cataclismele naturale au marcat istoria umanităţii încă de la începuturile sale. Dovezi ale forţei distructive a naturii au fost descoperite de arheologi încă din perioada paleolitică. Au fost chiar două momente când omenirea a fost la un pas de extincţie, spun specialiştii. În orice caz, cele mai cumplite cataclisme au rămas în memoria umanităţii, iar urmele acestora sunt vizibile şi astăzi.
Dezastrul care aminteşte de potopul biblic
Poate cel mai devastator cataclism care a lovit omenirea a fost ”potopul”, cel despre care se vorbeşte în Vechiul Testament şi despre care unii specialişti spun că a avut loc cu adevărat. Mai precis, pământul ar fi fost lovit de un val de tsunami-uri care au scufundat sub apele oceanelor bucăţi întregi de continente, dar şi numeroase insule aflate în calea lor. Specialiştii care susţin această teorie spun că omenirea a ajuns aproape în pragul extincţiei.
Evenimentul catastrofal ar fi avut loc cu 12.000 de ani în urmă, în paleoliticul superior. O cometă a pătruns în atmosfera Pământului şi s-a fragmentat în mii de bucăţi. Efectul a fost asemănător cu cel al unei ploi de foc şi smoală deasupra Pământului. O parte a acestor fragmente au lovit părţi din Europa, Extremul Orient şi America. Ipotezele specialiştilor se bazează pe dovezi concrete. Mai precis este vorba despre craterele rămase după ce bucăţi din cometă au lovit Pământul. Aceste cratere se numesc Carolina Bays şi se află pe coasta de nord-est a Americii. Fragmentele de cometă care au aterizat în oceane ar fi declanşat tsunamiuri uriaşe atât în Atalantic, cât şi în Pacific, care fi cauzat inundaţii globale. Valurile uriaşe au măturat ţărmurile avansând pe uscat şi ucigând totul în cale, făcând ravagii pe tot globul. S-a ajuns la concluzia că o parte a continentelor au fost acoperite cu apă. Insulele Canare şi Insulele Britanice, de exemplu, ar fi fost inundate complet, alături de alte insule din Pacific. Populaţiile din zonele joase de câmpie dar şi de pe ţărmuri au dispărut sub valurile uriaşe. Tocmai de aceea, spun specialiştii, toate culturile au propria lor versiune de mit al potopului.
Iarna care aproape a distrus civilizaţia
Un alt eveniment catastrofal care a pus la grea încercarea populaţia de pe tot globul a avut în loc între 535 şi 536 d. Hr. Comunităţi întregi au murit de foame, frig sau molime. A fost, aşa cum spun specialiştii, un cataclism global care a afectat toate continentele, şi anume o răcire bruscă a climei. Numeroase mărturii din această perioadă, atât din China şi Japonia, cât şi din Europa vorbesc despre un ”soare rece” care nu mai dădea lumină şi căldură suficiente. Unele mărturii îl descriu ca având o culoare albăstrie, nefirească. Acelaşi efect a fost observat şi asupra lunii care, spun sursele documentare, nu mai strălucea.
Scăderea cantităţii de lumină şi căldură a dus la o răcire bruscă a temperaturii cu efecte catastrofale. Răcirea climei a fost urmată, în mod firesc, de lipsa precipitaţiilor. A urmat o iarnă lungă şi uscată, iar multe animale şi păsări au murit. Recoltele au fost inexistente, astfel că o foamete cumplită a lovit comunităţile de pe toate continentele, având ca efect imediat bolile şi moartea. În China şi Japonia această catastrofă a fost relatată în mod detaliat, fiind precizat faptul că oamenii nu mai aveau apă pentru a-şi potolii setea şi nimic de mâncare. Catastrofa a lovit şi alte părţi din Asia, Europa, Americile, Africa şi Australia. Au fost descoperite mai ales în aceste părţi dovezi ale cataclismului climatic. Studiile făcute pe copaci, de exemplu, arată că în anul 536 d. Hr a fost cea mai rece iarnă în ultimii 2000 de ani. Nu se ştie cu exactitate ce a provocat acest dezechilibru climatic temporar. Specialiştii bănuiesc că a fost vorba despre eruptia vulcanului Krakatoa în zona Indoneziei, care ar fi aruncat în atmosferă praf şi alte particule ce ar fi întunecat lumina soarelui.
Moartea lumii egeene
În epoca bronzului, în zona Mării Egee, civilizaţii extraordinare înfloreau atât în zona continentală, dar mai ales pe insule, precum Creta sau Santorini. Este vorba despre renumita civilizaţie Minoică, dar şi cea la fel de cunoscută civilizaţie Miceniană. Aceste mari civilizaţii ale lumii egeene au sfârşit tocmai din cauza cataclismelor, spun unii specialişti. De altfel, este o abundenţă a teoriilor privind moartea lumii egeene ca urmare a unei serii de cataclisme naturale.
De exemplu, civilizaţia Miceniană s-ar fi prăbuşit din cauza consecinţelor produse de o serie întreagă de erupţii vulcanice şi mai ales cutremure. Această activitate seismică ar fi avut efectul de domino făcând ravagii din zona Anatoliei de astăzi până în bazinul central al Mediteranei. Cutremurele ar fi distrus economic şi ar fi slăbit considerabil societatea miceniană făcând-o vulnerabilă în faţa atacurilor şi totodată erodând-o până la prăbuşire. Dovezi ale acestor fenomene naturale care s-au întins pe o perioadă îndelungată pot fi găsite şi în aşezarea de la Akrotiri, situată în vestul insulei Santorini, în zona Cicladelor greceşti. A fost una dintre cele mai prospere aşezări ale bronzului cicladic fiind asociată cu civilizaţia minoană. De la sfârşitul mileniului al III-lea, Akrotiri s-a dezvoltat constant devenind un hub comercial şi cultural important. În secolul al II-lea îHr, a avut loc însă o erupţie vulcanică pe Santorini. Cataclismul a distrus oraşul complet, dar şi civilizaţia de pe întreaga insulă. Se presupune că efectele erupţiei au făcut ravagii în toată Mediterana.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Studiu: 2019 încheie cel mai călduros deceniu de la începutul înregistrărilor meteorologice
Se încarcă comentariile...
