Casa bunicului lui Nicolaie Iorga zace în paragină, chiar în mijlocul oraşului Botoşani

Casa bunicului lui Nicolaie Iorga zace în paragină, chiar în mijlocul oraşului Botoşani

Casa Manolache Iorga

Casa Manolache Iorga, prima casa cu etaj din Botoşani, casa bunicului marelui istoric Nicolae Iorga, se află în mijlocul oraşului. Nu este asaltată de turişti şi îngrijită, aşa cum poate ar trebui în cazul unui monument istoric de o asemnenea importanţă, ci la un pas de prăbuşire.

Casa Manolache Iorga, situată în zona 0 a municipiului Botoşani, a fost cămin pentru cele mai bogate familii ale secolului al XIX lea din urbea lui Eminescu. Povestea ei începe în secolul al XVIII lea , când bogatul negustor Manolache Iorga a dorit să îşi ridice o casă în cartierul protipendadei de la oraş de la începutul anilor 1800, acolo în mahalaua Bisericii Sfânta Parascheva. Avea vecini de seamă, boieri, colonei, negustori, iar în scurt timp în aceeaşi zonă va fi ridicat şi teatrul din Botoşani. Casa lui Manolache Iorga impresiona prin anvergură şi arhitectură.
 
 ”Casa Manolache Iorga ca şi Farmacia Gorgias Semaca sunt primele case cu etaj din Botoşani. Este o clădire deosebită, este ridicată în stilul orăşenesc şi avea o grădină impunătoare”, o descrie istoricul Gheorghe Median.  
 
Pe lângă grădină, casa are la parter patru camere, un hol şi o pivniţă, iar sus cinci camere uriaşe. În această casă şi-a petrecut timpul şi nepotul lui Manolache, viitorul istoric Nicolae Iorga. Istoricul îşi va aminti şi mai târziu cu plăcere de casa bunicului său, cu grădină şi camere mari şi bine aerisite. 
 
În cele din urmă, Manolache Iorga a decis să ofere aceast conac urban ca zestre fiicei sale care s-a măritat cu un ofiţer la Iaşi. Neavând ce să mai facă cu ea, aceasta a lăsat-o unei mătuşi. În cele din urmă, casa a cunoscut o nouă perioadă de strălucire, când a încăput pe mâna familiei de erudiţi Saint George. Această familie i-a dat strălucirea de pe urmă a conacului.
 
 Alexandru Saint George, inginerul şef al oraşului a reîmprospătat-o şi i-a adus un aport arhitectonic. Casa s-a transformat uşor şi în salon de arte frumoase. Fiica inginerului şef, Didia Saint George , compozitoare şi pianistă oferea numeroase serate muzicale în acest imobil. Ultimii proprietari interesaţi de casă, au fost nepoţii lui Alexandru Saint George, Alexandru şi Ioan, unul dramturg şi poet iar celălalt colecţionar şi întemeietorul muzeului din Bucureşti.  După 1955 a ajuns în ruină, iar gloria de altădată nici astăzi nu a mai fost regăsită.
 
 De la oameni fără acoperiş desupra capului, la muzeu şi până la indiferenţa autorităţilor
 
 Aproape 30 de ani, casa a fost locuită de familii care nu îşi găseau locuinţă. Casa foştilor boieri a fost ocupată sezonier de muncitori sau oameni de la ţară aflaţi în trecere pe la Botoşani. Abia în anul 1980, comuniştii au decis să o transforme în muzeu de etnografie. Casa a supravieţuit fără niciun fel de intervenţie, dar deja în anii 90 timpul şi vremea şi-au pus serios amprenta pe Casa Maolache Iorga.
 
Zidurile au început să se crape, iar acoperişul spart lăsa ploaia să înmoaie zidurile. Singurul lucru care a făcut statul pentru a protaja această casă, unică din punct de vedre arhitectonic, a fost o placă care o declara monument istoric. Dorind să scape de o povară, din ce în ce mai costisitoare, autorităţile nu au insistat şi au acceptat tacit retrocedarea acesteia din anul 2007, către un urmaş al familiei Saint George. Acesta a încercat să o vândă Primăriei sau Consiliului Judeţean. Nimeni nu a dorit să scoată un ban din buzunar pentru a salva monumentul.  
 
O comisie de evaluare a stabiliti că proprietatea valorează cam 300.000 de lei. Consiliul Judeţean nu a vrut să o cumpere”, a precizat Dănuţ Huţu directorul de la Direcţia de Cultură Botoşani. 
 
Deşi proprietarul era dispus să mai lase şi la preţ, şefii de atunci ai Consiliului Judeţean nici nu au vrut să audă.
Vor să ne-o vândă dar noi nu suntem interesaţi. Avem suficiente case de patrimoniu pe care vrem să le reabilităm cu bani europeni, nu e cazul să ne îngrijim de o proprietate privată”, declara în anul 2008, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, Mihai Ţâbuleac. 
 
Actuala conducere a judeţului încearcă să redeschidă discuţiile cu proprieatarul.  Hotărârea de a constitui o comisie pentru a relua negocierile cu proprietarii a fost deja votată în Consiliul Judeteţan la sfârşitul lunii trecute. 
 
” Vrem să cumprăm casa ca să facem un muzeu în aer liber acolo şi  în interior din nou muzeu de etnografie”, a declarat Florin Ţurcanu, preşeditnele Consiliului Judeţean. 
 
 
 
Cititi si: 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările