Care sunt originile masoneriei. Ipotezele naşterii cele mai mari frăţii iniţiatice din lume

Care sunt originile masoneriei. Ipotezele naşterii cele mai mari frăţii iniţiatice din lume

Treptele masoneriei FOTO aaf62.org

Francmasoneria este un ordin iniţiatic cu reguli, ritualuri, organizare şi simbolistică bine stabilite. Deşi se cunosc multe despre masonerie, începuturile şi originile sale sunt cel mai misterios capitol al acestei organizaţii, pentru unii controversată.

Ştiri pe aceeaşi temă

Masoneria este un ordin iniţiatic foarte cunoscut, dar şi cea mai răspândită frăţie iniţiatică din lume. Aproape toată lumea a auzit de masonerie, dar şi de o parte a membrilor foarte faimoşi ai acesteia. Sunt cunoscute chiar şi simbolurile, dar şi o parte a ritualurilor acestui ordin. Există şi latură secretă a acestei organizaţii, o latură care a ajuns să stârnească multora imaginaţia. Masoneria este privită atât cu bunăvoinţă de unii, dar şi cu suspiciune de alţii. 

La capitolul mister se situează şi începutul masoneriei. Nu se ştie cu precizie unde şi-a găsit sursa de inspiraţie acest ordin şi mai ales care i-au pus primele baze. Există, ca de obicei, numeroase supoziţii. Oficial, masoneria a luat naştere în anul 1717, atunci când a fost fondată prima Mare Lojă Masonică, o asociaţie a tuturor lojilor,în Anglia. Prin Imperiul Britanic, masoneria s-a răspândit în toată lumea. O serie de cercetători în acest domeniu al masoneriei arată însă că rădăcinile acestui ordin sunt foarte vechi, chiar legendare.
 
Nimrod, Avraam şi cavalerii templieri şi masoneria
 
O veche tradiţie masonică plasează începuturile ordinului tocmai în timpurile biblice. Totul ar fi început cu Nimrod. Vechile legende de tradiţie masonică pomenite şi de Albert G. Mackey în ”Istoria francmasoneriei” îl plasează pe legendarul Nimrod ca un adevărate părinte ale masoneriei. Nimrod este un personaj biblic, descris ca rege al ţinutului Shinar, adică Mesopotamia antică. Se pare că a fost şi un personaj istoric real, fiind asimilat cu regii akkadieni care au stăpânit Sumerul, adică Sargon I sau Naram Sin. Cert este că Nimrod în tradiţia biblică este cel care a construit turnul Babel şi totodată cel care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu. Nimrod era, aşa cum spune Biblia, un puternic rege care controla multe cetăţi în zona Mesopotamiei Antice. Avea o genealogie importantă din punct de vedere biblic. Era strănepotul lui Noe şi nepotul lui Ham. Nimrod a fost în acelaşi timp un simbol al răzvrătirii faţă de ordinea stabilită, un simbol al dorinţei nemărginite de putere, dar şi al dorinţei de cunoaştere. El a fost şi cel care a creat un nou cult centrat în jurul său şi al soţiei sale, o sfidare adusă lui Dumnezeu şi totodată îndrăzneala de a deveni creator. 

Conform altei variante, unele tradiţii şi ideologii masonice şi-ar găsi originea în secretul deţinut de Avraam, cel pe care Nimord a încercat să-l ucidă. Marele patriarh evreu Avraam ar fi deţinut o serie de secrete, obţinute de neamul său după marele potop. Apoi prin urmaşii săi egiptenii ar fi dobândit la rândul lor aceste învăţături şi le-ar fi aplicat în matematică şi arhitectură. În special este vorba despre geometrie, o ramură a matematicii care foloseşte instrumentele cu valoare de simbol ale masoneriei precum compasul şi echerul. Mai apoi pe aceeaşi linie biblică continuă şi alte legende masonice. De pildă există o puternică legătură între istoria şi legendele masoneriei cu Marele Templu comandat de regele Solomon. Este vorba despre mitul fondator al masoneriei, pomenit de acelaşi Mackey, cel al lui Hiram. Conform legendelor masonice, Hiram a fost un arhitect şi constructor care a lucrat pentru construirea templului lui Solomon. 

Conform tradiţiei biblice era fiul unei văduve din oraşul fenician Tyr. Era un maestru al construcţiilor şi superviza peste 85.000 de oameni, spune legenda, pentru construirea Marelui Templu. Construcţia lui, spune aceeaşi legendă, a durat şapte ani, iar cei care rezistau până la sfârşit urmau să primească statutul de meşter constructor sau pur şi simplu ”mason”. O parte a muncitorilor însă şi-au dorit să primească mai repede recompensa şi au oprit lucrul. Hiram i-a îndemnat să-şi respecte cuvântul dat şi să termine lucrarea. Furioşi, trei muncitori l-ar fi ucis pe Hiram. Hiram a fost simbolul meşterului suprem, al arhitectului care s-a sacrificat pentru a duce lucrarea la bun sfârşit, o lucrare îndrăzneaţă şi în acelaşi timp cu un mare grad de perfecţiune. Tocmai de aceea a fost transformat pentru masonerie, spun unii, drept un mit fondator. Pe o altă linie a legendelor originii masoneriei se încadrează legenda lui Euclid şi problema proporţiilor. 

Euclid este considerat de mitologia masonică drept unul dintre părinţii ideologiei ordinului. Celebrul matematician grec ar fi creat o proporţie a perfecţiuni, raportul 3:4:5. Totodată în lumea masoneriei este populară şi cea de-a 47 a problemă a lui Euclid sau proporţia ideală, geometrică şi arhitectonică întâlnită, se spune în toate marile realizări artistice şi arhitecturale ale lumii. Pe scurt trei pătrate care formează în centru un triunghi, considerate în multe cărţi masonice drept ”o iubire generală a ştiinţei şi artelor”, dar prea puţin înţeleasă de publicul larg. Într-un fel sau altul, lumea antică a constructorilor sau tiranilor biblici ,dar şi a marilor savanţi ai Greciei Clasice ajunge să se întrepătrundă cu lumea cavalerilor cruciaţi. Pe scurt, cavalerii teutoni, un ordin monasto-cavaleresc creat la iniţiativa Sfântului Bernand, pentru apărarea creştinilor şi a Sfântului Mormânt, au ajuns, în Ierusalim să intre în contact cu vechile secrete ale masoneriei antice. 

Totodată cavalerii templierii ar fi fost o legătură între Europa şi Asia, între tărâmurile biblice, cu vechile lor secrete şi breslele de arhitecţi şi cioplitori în piatră din Europa medievală. Dintr-o anumită perspectivă mitologică, templierii ar fi coagulat toate aceste elemente în masoneria europeană. Primul document de origine masonică este considerat manuscrisul numit Regius Poam, de la sfârşitul secolului al XIV lea. În el se vorbeşte despre întâlniri iniţiatice, despre domniţe şi cavaleri. De altfel, odată cu desfinţarea şi scoaterea în afara legii a ordinului templierilor, şi masonii ar fi căutat refugiu alături de aceştia. De altfel, templierii ar fi şi folosit unul dintre cele mai importante simboluri masonice, o piramidă care simboliza forţa terestră, peste care se suprapunea o alta, cu baza întoarsă, ce dorea să semnifice forţa divină. Unul dintre cei mai legendari cruciaţi, Godeffroi de Bouillon, liderul primei cruciade şi cuceritorul Ierusalimului, ar fi fost întemeietorul masoneriei europene medievale, fiind şi primul mare maestru întemeietor al ”Stăreţiei Sionului”. 
 
Breslele cioplitorilor în piatră şi cea mai mare frăţie iniţiatică
 
Dincolo de legendă, se presupune că masoneria îşi are originile în breslele cioplitorilor în piatră din evul mediu, constructorii de castele şi catedrale. Albert G. Mackey, un mason american din loja ”Saint Andrew”, scria într-o istorie a masoneriei că totul a pornit de la o breaslă din nordul Italiei. Era vorba despre meşterii arhitecţi din Lombardia, cei care şi-au asumat şi numele de freemasons (francmasoni). Ei s-au constituit într-o organizaţie numită ”Ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare”. Mai apoi, aşa cum arată Mackey, mai multe bresle din Europa medievală au preluat modul de organizare, dar şi cunoştinţele acestui ordin lombard, un adevărat părinte al masoneriei europene. Simbolistica specifică masoneriei duce cu gândul la aceste bresle de meseriaşi. 

De altfel, prin natura meseriei, specialiştii de acest fel călătorind pentru diferite lucrări în multe părţi ale Europei, au ajuns să fie cunoscuţi şi totodată să răspândească felul de organizare şi conceptele breslei. „În primul rînd, trebuie să existe un element operativ. Francmasoneria poate fi urmărită numai pînă la o asociaţie de constructori sau de arhitecţi. Fiecare ceremonie din ritual şi fiecare simbol din doctrina francmasoneriei speculative indică, ba chiar demonstrează categoric, că aceasta decurge din şi este strîns legată de arta de a construi. 

A încerca să atribuim originea francmasoneriei unui alt lucru decât unei asociaţii de constructori este ca şi când am căuta locul de naştere al vulturului în oul ciorii”, scrie Albert G. Mackey în lucrarea sa. Mai apoi, nu se ştie cum, când şi în ce context, acest mod de organizare, denumirea, dar şi simbolistica specifică domeniului construcţiilor şi arhitecturii au fost preluate şi de alte bresle, până când masoneria a ajuns în secolul al XVIII lea un ordin al elitelor. În secolul al XV lea, o lucrarea de alchimie pomenea pentru prima dată numele de ”freemason”. Sunt şi păreri care plasează originile masoneriei în Imperiul Roman, dar tot în colegiile de constructori şi arhitecţi ale Cetăţii Eterne. 

Chilturi, cimpoaie şi primele loji masonice

Unele legende masonice, dacă ar fi să revenim tot la legende, spun că o parte a templierilor însoţiţi de meşteri constructori de castele şi catedrale, acei ”free-masons”, au fugit de prigoana papalităţii tocmai în Scoţia. Aici au adus numeroasele tradiţii şi mistere masonice, cu filosofii pitagoreice şi doctrine egiptene, dar şi tradiţii secrete de sorgine iudaică. Şi aici pe pământ scoţian ar fi fondat, în linişte, primele loji masonice. Realitatea istorică nu poate să bănuiscă decât că scoţienii au dus o muncă de pionerat în domeniul masoneriei încă din secolul al XV lea. Iar punctul de plecare a fost Edinburgh. Până în anul 1500 erau deja atestate 13 loje de-a lungul Scoţiei din Edinburgh şi până în zona Perth. La aceea dată erau însă mai mult bresle profesionale. 

Abia la începutul secolului al XVII lea aceste bresle au căpătat structura instituţională a unui ordin iniţiatic în adevăratul sens al masoneriei moderne. Această transformare a lojelor scoţiene este considerat punctul de naştere al francmasoneriei moderne. Prima minută din lume a unei loje masonice este din ianuarie 1599 şi aparţine Lojei Aitchison’s Haven din East Lothian, o regiune din Scoţia. Peste numai şase luni, în iulie 1599, loja Mary’s Chapel din Edinburgh a început să redacteze minute de asemenea. În Anglia acelor vremuri nu existau dovezi administrative asemănătoare celor scoţiene.

”Este exact momentul când a început totul. Lojele erau o caracteristică a acestei ţări. Ştim de asemenea că era o reţea naţională. Aşa că în Edinburg a început totul”, spune pentru BBC, Robert Cooper, curator al Marii Loje a Scoţiei şi autor al cărţii ”Cracking the Freemason’s Code”. În Edinburg există şi un adevărat templu al masoneriei numit Mary’s Chapel (Capela Sfintei Mari). De altfel este considerat prima lojă masonică modernă atestată în lume, în anul 1599.


Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:


 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: