Botoşani: Portret/ Rodica Dascălu, judecătorul născut în zodia Balanţei

Mărturiseşte, înainte de pensionare, că cele mai grele procese au fost condamnările pe viaţă semnate de ea.

A lucrat în învăţământ înainte de a intra la Facultatea de Drept din Iaşi. „Mama îşi dorea să devin medic, iar eu procuror. Când m-am prezentat la admitere erau 29,8 candidaţi pe un loc. Am fost admisă pe locul opt. Mă pregăteam să devin procuror. Mi se părea mult mai fascinant să lucrezi în anchete, cu probe“, îşi aminteşte magistratul. Din păcate după terminarea facultăţii, a fost repartizată la Dorohoi ca avocat, iar apoi a fost numită judecător.

Procese care i-au marcat viaţa

Din 2005 a condus Secţia Penală a Tribunalului Botoşani şi în cei 22 de ani de muncă a reuşit să aibă o carieră de invidiat.
„Există câteva procese care mi-au marcat viaţa şi aş aminti doar două condamnări pe viaţă care au rămas definitive şi irevocabile. Sunt doi condamnaţi, Gheorghe Ghiorghiţă şi Marian Achiţei care au săvârşit omoruri deosebit de grave, prin cruzime. Pot  să vă spun că este înfiorător de greu să scrii cu mâna ta o sentinţă de condamnare la detenţiune pe viaţă“, a spus Rodica Dascălu.

Judecătorul mărturiseşte că nu ar avea niciodată curajul să calculeze câţi ani de închisoare a dat prin sentinţele sale. Pasionată de profesia sa, chiar dacă acum aşteaptă ca decretul de pensionare să fie publicat în Monitorul Oficial, Rodica Dascălu nu renunţă prea uşor la sălile de Tribunal.

„Îmi doresc să râmân activă, mai ales că nu am o vârstă prea înaintată. Sunt deja pe tabelul avocaţilor şi voi continua cariera în avocatură. Voi încerca să conving, să ofer tot ce pot ca apărător pentru ca soluţia instanţei să fie cât mai aproape de adevăr“, a menţionat judecătorul Rodica Dascălu.

Profil
Născută. 16 octombrie 1961, la Dorohoi.
Studii. Facultatea de Drept în Iaşi.
Familie. Este căsătorită şi are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
Pentru o femeie, este grea profesia de magistrat?
Este o meserie nobilă, dar care te obligă la o viaţă cu destul de multe restricţii faţă de ceilalţi din jurul tău. Trebuie să ai un comportament exemplar şi tot timpul să te gândeşti că reprezinţi legea
Nu vă este frică, după câte sentinţe de condamnare aţi dat?
Asemenea risc există în permamenţă. Cred că legea compensării funcţionează. Dacă n-ai făcut nimic ca să ai conştiinţa încărcată nu trebuie să-ţi fie frică de consecinţe. Consider că dacă e să ţi se întâmple un rău, se întâmplă indiferent de locul de muncă pe care-l ai.