Botoşani: PORTRET/ Iulia Bulie, canotoarea olimpică de la Jandarmerie

A reprezentat România la canotaj timp de 14 ani şi a reuşit să obţină două titluri de vicecampioană olimpică înainte de a se înrola în Jandarmerie.

Iulia Băbeică, după cum o chema înainte de căsătorie, a fost atrasă mereu de sport. Încă de mică a practicat handbal şi atletism. A descoperit canotajul ceva mai târziu, prin intermediul televizorului.

„Am văzut-o pe Sanda Toma cum a devenit campioană mondială şi olimpică şi m-am îndrăgostit de canotaj, deşi nu ştiam cu ce se mănâncă. S-a înfiripat ceva în mintea mea de copil. Nu credeam că voi ajunge să am un rezultat în sport“, îşi aminteşte campioana la canotaj.

Lupta pentru lotul naţional

La 16 ani, Iulia a participat la o preselecţie la Botoşani, în urma căreia a fost aleasă pentru canotaj şi toate planurile adolescentei au fost date peste cap.

„Aveam 16 ani şi voiam să dau treapta la liceul Pedagogic. Marcel Axinciuc m-a chemat pentru un concurs de atletism. Eram dezamăgită pentru că nu îmi plăcea. După ce am date probele fizice mi-a spus că e vorba de canotaj“, povesteşte ea.

După cinci ani de muncă la clubul Metalul Bucureşti, a decis să renunţe la activitatea sportivă dacă nu va reuşi să prindă lotul naţional. „În ’89 eram singura fată din lot care nu aveam vârsta de tineret. Eu aveam 21 de ani şi trebuia să fiu la consacrate. Mi s-a spus să îmi văd de treabă şi să muncesc. Aşa am ajuns să reprezint România în 1990 la Campionatele Mondiale din Australia“, îşi aminteşte canotoarea. La prima participare la campionatele mondiale, a reuşit să obţină şi primele rezultate notorii. „În toamna lui ’89 am devenit campioană balcanică la Iaşi. În ’90 am tras la toate probele posibile. Mi-au plăcut ramele şi la campionatele din Australia am devenit campioană mondială la două probe, la patru şi la 8+1“, spune sportiva. Rezultatele de excepţie au calificat echipajele româneşti la jocurile olimpice din 1992 de la Barcelona. „Am rămas cu un regret că am obţinut doar locul II şi nu a fost primul pe podium“, adaugă Iulia.

Alături de Elisabeta Lipă în 1994

Dornică să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic, Iulia Bulie a continuat să muncească şi ani la rândul a fost răsplătită cu tiluri mondiale, însă gândul îi era la jocurile olimpice din 1996. „Am tras şi cu Elisabeta Lipă la jocurile din America din 1994. Atunci am tras zilnic. Nu erau bani pentru echipaje separate“, povesteşte fosta canotoare.

A vrut să îşi încheie cariera de canotoare cu un titlu olimpic, însă jocurile de culise nu i-au dat această posibilitate.

Profil
Născută: 3 iulie 1967, Gorbăneşti, Botoşani.
Studii: A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Familie: Este căsătorită şi are un băiat.

Întrebări şi răspunsuri
De ce nu aţi devenit antrenoare?
Eu am fost foarte dură cu mine şi mi-am dat seama că la fel m-aş fi purtat şi cu elevii mei. Am preferat să renunţ la sport decât să renunţe alţii din cauza mea.
Cum aţi ajuns la Jandarmerie?
În 1992 am trecut la clubul Dinamo, iar după jocurile olimpice din 1996 am dorit să mă împlinesc şi profesional şi am cerut să fiu încadrată. Mi s-a oferit un post la pază obiective diplomatice.
Aţi dorit să vă întoarceţi pe plaiurile natale?
Fiul meu a vrut. El este îndrăgostit de meleagurile unde a crescut şi timp de doi ani m-a bătut la cap să ne mutăm în Botoşani. Am cedat şi m-am întors.

Ce-i place
„Natura mă incită cel mai tare, iar în timpul liber prefer să fiu în natură, alături de cei dragi. Am fost mult timp lipsită de prieteni, de familie, când încă eram sportivă legitimată. Vreau să recuperez“, spune Iulia.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac oamenii care nu au un cuvânt serios de spus. Dacă şi-au dat cuvântul ar trebui să îl respecte. Minciuna este cel mai urât lucru pentru mine“, adaugă fosta canotoare.