Bestia care a ucis 1.500 de copii. Cel mai mare criminal în serie al umanităţii şi metodele dezgustătoare pe care le folosea

Cel mai mare criminal în serie din istoria umanităţii a trăit acum 575 de ani în Franţa. Se numea Gilles de Rais, era erou de război, apropiat al eroinei Ioana D’Arc, şi avea o avere uriaşă. A omorât cu bestialitate 1.500 de copii. Metodele sale i-au îngrozit şi pe anchetatori.

Pe 21 octombrie 1440, în oraşul Nantes din regatul Franţei, în faţa curţii episcopale, condusă de episcopul de Nantes, era judecat un mare senior al regatului Gilles de Rais. Era un bărbat de 35 de ani, bine legat, cu trup de războinic. Alături de el, erau cercetaţi şi doi dintre servitorii săi apropiaţi. 

Pentru sutele de oameni din popor adunaţi la procesul public, era un moment unic în viaţă. Marii seniori erau rar judecaţi şi mai ales în faţa mulţimii. Acuzaţiile erau grave. Gilles de Rais era bănuit de crimă, sodomie şi erezie. Urma să fie supus torturii pentru a mărturisi. Nu a fost cazul, prizonierul a dorit să facă o confesiune în faţa tuturor. 

Marele senior dorea să se destăinuie, spunea acesta, după cum arată documentele privind acest proces, prezentate mai apoi de istoricul francez George Bataille. Şi-a mărturisit crimele şi păcatele. Deşi era un secol al violenţei, chiar călugării descriind scene de o rară atrocitate pentru oamenii din secolul XXI, mărturia făcută de Gilles de Rais, i-a îngrozit pe anchetatori. Aveau în faţă, după cum vor spune şi istoricii de mai târziu, pe cel mai mare criminal în serie din istoria omenirii.

De la excentric la criminal în serie

Confesiunea lui Gilles de Rais a fost păstrată timp de secole în Arhivele franceze. A fost studiată şi de specialişti, precum George Bataille sau Jean Benedetti. Aceştia au scris chiar biografii ale marelui senior francez şi au încercat să caute explicaţii pentru apetitul său criminal. Gilles de Rais se născuse în 1405, era deosebit de bogat moştenind proprietăţi întinse şi deţinând o avere colosală. A fost mareşal al Franţei şi era erou de război. S-a remarcat în războiul de 100 de ani dintre Anglia şi Franţa, contribuind decisiv la alungarea armatelor Albionului. 

Cu toate acestea la 27 de ani era aproape falit. Vindea în neştire proprietăţi şi cheltuia fără seamă banii. Avea o poftă nebună pentru a cheltui. Specialistul George Bataille arată că Gilles de Rais era un compulsiv, obsedat de cheltuit bani pe lucruri netrebuincioase, dar mai ales era dornic să etapeze, să impresioneze publicul. Se considera un fel de actor pe o mare scenă. Suita sa era extrem de costisitoare dar strălucitoare. 

„Ca mareşal al Franţei după victoria de la Orleans şi consacrarea lui Carol, a venit precedat de o escortă regală,acompaniat de o adunare ecleziastică. Avea un herald, două sute de oameni şi o suită de trompetişti care-i anunţau sosirea. Canonicul din capela sa, un fel de episcop,cantori şi copii de la şcoala sa de muzică făceau parte din escorta sa călări,strălucind cu cele mai bogate ornamente.  Gilles de Rais, dorea să fie strălucitor chiar cu preţul ruinei”, arată George Bataille în lucrarea sa ”Procesul lui Gilles de Rais”. Construia o capelă extrem de costisitoare şi dorea să pună în scenă un spectacol de teatru cu cheltuieli exorbitante. În spatele acestui războinic excentric şi cheltuitor se ascundea un criminal feroce. 

Copii dezmembraţi şi patimi satisfăcute în sânge

În 1434 se retrage din viaţa publică la castelul său Machecoul din zona Loarei. Din acel moment începe teroarea pentru întreaga zonă. Zilnic dispăreau copii. Erau luaţi de la părinţi sub diferite motive, pentru a fi aduşi la Machecoul, însă nu mai ieşeau niciodată pe porţile castelului. Seniorul Gilles de Rais avea o poftă aparte pentru crimă şi sânge şi a început să terorize întreaga regiune, care suferea în tăcere. 

„Trebuie să ne imaginăm aceste sacrificii şi copii morţi care se înmulţeau continuu. Să ne imaginăm o domnie a terorii aproape tăcută care nu se mai termina. De teama represaliilor, părinţii victimelor preferau să tacă”, arată Bataille. Erau ţărani simpli, uşor de pus la punct de seniorul de la castel şi trupele sale înarmate. Ceea ce se petrecea dincolo de ziduri depăşea orice imaginaţie.

Copii erau selectaţi de câţiva servitori anume selectaţi de seniorul Gilles de Rais. Prefera băieţii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Obligatoriu trebuiau să fie frumoşi şi cu un trup armonios. Unul dintre cei care îi aducea cei mai mulţi copii era Poitou, servitorul personal al lui Gilles de Rais, care-i împărtăşea apetitul pentru crime. Jean Benedetti, în lucrarea sa ”Adevăratul Barbă Albastră”, descrie modul cum erau primiţi băieţii la castel. 

Castelul Machecoul, castelui groazei, unde Gilles de Rais îşi chinuia victimele FOTO trekearth

„Copilul era spălat şi îmbrăcat în cele mai bune haine. Mai bune decât avusese vreodată. Urma apoi o masă îmbelşugată, unde era servit şi cu hippocras, o băutură stimulantă. Apoi copilul era dus sus în camerele lui Gilles de Rais. Acesta era secondat doar de însoţitorii săi intimi. Aici, copilul vedea pentru ce a fost adus. „Teroarea care pune stăpânire pe copil îl incinta pe Gilles de Rais”, spune Benedetti. După care urma un ritual sadic. Ajutat de Poitou, Hariet-un alt servitor şi de vărul său Gilles de Sille. Poitou mărturisea în faţa tribunalului că uneori copii erau ucişi de Gilles de Rais, alătdată de servitorii săi. Fie erau decapitaţi sau ştrangulaţi, dar de cele mai multe ori erau evisceraţi de vii, cu membrele amputate într-o uriaşă agonie. Poitou mărturiseşte că stăpânului său îi plăcea să spânzure pe copii cu o funie de un cârlig şi să se masturbeze pe burta sau pe coapsele copilului. 

Tot Poitou mărturisea  că Gilles de Rais rupea efectiv organele sexuale ale victimelor şi se satisfăcea. Chiar Gilles de Rais în confesiunea sa prezentată de Bataille, spune că îi plăcea să-i eviscereze de vii şi în timp ce agonizau se satisfăcea, stând pe stomacul lor în sânge. Îi plăcea să-i vadă murind. „Plăcerea sexuală conta mai puţin la el. Mai mult îi plăcea să vadă cum îşi face moartea efectul. Îi plăcea să vadă”, adaugă Bataille. Avea o infinitate de metode de a-i ucide sau de a le comanda moartea. Scăpa de cadavre arzându-le cu tot cu haine în căminul camerei sale. 

A fost prins după ce a intrat în conflict cu episcopul de Nantes, căruia i-a răpit un preot. Acesta a deschis o anchetă cu ajutorul altor seniori şi al regelui şi a aflat tot. A găsit la castelul lui Gilles de Rais încă nearse peste 43 de cadavre de copii, măcelărite şi batjocorite. În total, se presupune că a omorât 1.500 de copii, începând să ucidă încă de când avea 25 de ani. A fost spânzurat şi ars pe rug, alături de complicii săi. Culmea nu s-a opus arestării deşi putea rezista aproape un an în castelul său. A deschis porţile şi s-a predat.

Dedicat diavolului

Se presupune că practica şi magia neagră, invocând diavolul în momentul crimelor. Cel care l-a iniţiat în satanism a fost culmea un cleric, Prelati din Florenţa. Cu ajutorul lui, Gilles de Rais chema un demon numit Barron. Acesta i-ar fi cerut sacrificii lui Gilles de Rais, demonul preferând copii îi spunea Prelati. 

De fapt seniorul criminal dorea ca demonul să-i ofere bani, mai precis să-l ajute să transforme totul în aur, pentru a-şi satisface spiritul cheltuitor. Deşi practica de ani buni ritualuri satanice, în momentul morţii a cerut să fie îngropat creştineşte şi s-a spovedit. A fost un catolic fervent înainte de a-l cunoaşte pe Prelati, fiind unul dintre apropiaţii Ioanei D’Arc. 

Ce l-a determinat pe Gilles de Rais să omoare

Specialiştii încearcă să găsească explicaţii pentru transformarea seniorului de Rais. Acesta a fost erou de război, un om credincios şi apropiat al unei femei-eroine sanctificate. A îndeplinit funcţii în stat, cu succes încă de la 22 de ani şi a contribuit la eliberarea Franţei în timpul războiului de 100 de ani. Bataille a studiat biografia lui şi spune că încă din copilărie suferise un şoc şi mai apoi au fost carenţe în educaţia oferită de tutori. 

Efectele s-au văzut însă abia când Gilles de Rais avea 25 de ani. A rămas orfan de mic, tatăl său Guy II de Montmorency-Laval murind când avea 9 ani, iar mama sa Marie de Craon când avea 11. Personal ţinuse multe la mama sa, moartea acesteia fiind un adevărat şoc. Ajunge în grija marelui senior Jean de Craon. 

Acesta era un cavaler brigand care i-a oferit o educaţie îndoielnică. Mai precis nu l-a ghidat în niciun fel, lăsându-l spune Bataille să facă ce vrea. Mai mult decât atât l-a învăţat avariţia, violenţa şi comportamentul războinic. ”Este însărcinat să-l educe pe Gilles, dar acesta îşi bate joc de educaţia lui. Îşi lasă nepotul să facă toate relele pe care şi le doreşte. Intervine doar pentru a-l instrui cum să fie deasupra legii”, spune Bataille. Aşa s-a întâmplat şi cu Gilles de Rais, ajunsese să simtă deasupra legii pământeşti. 

Totodată, viaţa războinică pe care a dus-o începând de la 16 ani, comiţând atrocităţi pe câmpul de luptă i-ar fi stârnit pornirea naturală către crimă. Avea deasemenea o pasiune pentru copii, neajutoraţi asupra cărora avea control suprem. Specialiştii spun că dorea să se simtă asemeni lui Dumnezeu. De el să depindă viaţa şi moartea tuturor, să sfideze toate legile pământeşti. Se presupune că factorul declanşator al crimelor a fost şi moartea Ioanei D’Arc pentru care se spune că avea o simpatie aparte şi un respect deosebit. Ar fi fost dezamăgit de divinitate în numele căreia lupta Ioana şi care nu a putut-o salva de la rug. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Mama care şi-a omorât copilul şi a fost lăsată liberă de procurori a dispărut de acasă

Copilul abuzat sexual cu un ardei iute, de "mama criminală", va fi despăgubit. Alina Ardeleanu a fost condamnată