Anchetă. Cum se face educaţie la şcoala la care niciun elev nu a trecut Evaluarea naţională. Media de 2,81 este doar vina elevilor?
0În şcolile de la ţară, din nordul extrem al României, puţini elevi de clasa a VIII-a au reuşit să ia măcar un 5 la examen, cei mai mulţi fie au absentat, fie au luat numai 2 şi 3. Un astfel de exemplu este satul Nichiteni, unde media pe şcoală a fost de 2,81. Localnicii dau vina pe sărăcie, dar şi pe sistemul educaţional românesc.
Judeţul Botoşani este pe ultimul loc în regiunea Moldovei la Evaluarea Naţională de anul aceasta. Numai 67.7% dintre elevii de clasa a VIII-a au luat nota 5 la examen. Dacă majoritatea şcolilor de la oraş au reuşit să aibă rezultate decente, chiar şi în condiţii de pandemie, la ţară, sistemul s-a prăbuşit efectiv. O parte a elevilor din mediul rural fie nu s-au mai prezentat la examene, conştineţi că nu vor face faţă, fie au luat note foarte mici. De exemplu, la şcoala din satul Nichiteni, comuna Coţuşca, niciun elev nu a reuşit să obţină nota 5 la Evaluarea Naţională. Oamenii din Nichiteni s-au aşteptat însă la această contra-performanţă a elevilor de la ei din sat şi spun că, la ţară, copiii au ajuns o victimă a unui sistem social educaţional care nu reuşeşte să-i mai motiveze şi să le ofere condiţii pentru o educaţie adecvată.
„Să te naşti la ţară este cea mai mare neşansă“
Localnicii din Nichiteni, sat aflat la 60 de kilometri de municipiul Botoşani, nu departe de malurile Prutului, trăiesc exclusiv din agricultură şi creşterea animalelor. Cei mai norocoşi sau cei mai gospodari au reuşit să pună pe picioare mici ferme cu vaci de lapte, aşa că de mici învaţă să muncească pe brânci pentru a avea ce pune pe masă. Alte oportunităţi nu există. Iar într-un loc unde sărăcia se îmbină cu lipsa de perspectivă, şcoala a devenit o chestiune facultativă, unde mulţi copii merg din inerţie.
De aceea, rezultatele slabe obţinute aproape an de an la Evaluare Naţională nu sunt o mare surpriză nici pentru profesori, nici pentru săteni. Autorităţile locale au făcut şi o şcoală nouă la Nichiteni, unde să înveţe şi elevii din satele alăturate, însă nici asta nu a ajutat la examene. Cu media 2.80 pe şcoală la Evaluarea Naţională, sătenii nu dau vina nici pe elevi, nici pe profesori, ci pe societate în general.
Mariana trăieşte în Nichiteni de-o viaţă. Are peste 45 de ani şi a purtat în şcoală doi copii. Cel mai mic este în clasa a X-a, iar cel mare a terminat un liceu de prestigiu din municipiul Botoşani. S-a întors însă la Coţuşca cu diploma de Bacalaureat în mână şi a realizat că nu are ce face cu ea. Ca să se angajeze, trebuia doar să ştie cum să mâne vacile sau să dea cu sapa. A preferat să plece, după 12 de şcoală, să muncească într-un abator din Germania. Mariana spune că asta este soarta fiecărui copil din Coţuşca şi că, de fapt, notele mici reflectă lipsa de motivaţie. Nu au pentru ce să înveţe.
Mariana spune că la ţară este greu pentru un copil să facă şcoală FOTO Cosmin Zamfirache
„Nu avem copii răi în comună. Ştiţi că la ţară sunt copii cu potenţial mai mare decât cei de la oraş? Dar nu au niciun fel de motivaţie să înveţe. Un copil cu 12 clase nu poate să facă nimic în comună. Că are 12 sau 5 tot aceea este. Sunt copii buni, dar ce să facă? Cadrele didactice, la fel, sunt bune. Nu sunt motivaţi de un viitor mai bun. Nu-i aşteaptă nimic. Îi întreabă copiii pe părinţi, «dar de ce să învăţ?». Şi ei ce să răspundă? Să înveţe ca să meargă la prăşit sau în străinătate la căpşuni? Este cea mai mare neşansă să se nască la ţară“, spune Mariana.
Gabriel Purice FOTO Cosmin Zamfirache
Femeia mărturiseşte că oamenii sunt prea săraci ca să-i ajute să ajungă în oraşe mai mari, unde să încerce să se angajeze sau să înveţe. „Nu avem şanse, nu avem locuri de muncă, noi nu avem un venit sigur aici. Nu există nicio şansă. Nu avem nici noi loc de muncă şi o stabilitate ca să dăm aripi copiilor. Trăim cu durerea asta cruntă în suflet“, adaugă femeia.
„Mai mult muncesc decât învaţă“
Pe lângă sărăcie şi lipsă de perspectivă, copiii de la ţară, recunosc şi sătenii, sunt nevoiţi să muncească aproape toată ziua pentru a-şi înteţine alături de părinţi gospodăria. „Mai mult muncesc decât învaţă”, mărturiseşte Mariana. Această situaţie este cunoscută şi de conducerea Liceului Tehnologic din Coţuşca, unde este arondată Şcoala din Nichiteni. În comună, sunt foarte mulţi copii cu părinţi plecaţi în străinătate şi, în lipsa lor, sunt nevoiţi să-şi întreţină fraţii şi gospodăria, să-şi ajute bunicii sau rudele la câmp. Cartea rămâne ultima lor grijă. „Nu vorbim doar de elevi de liceu, ci de elevi de clasele V-VIII. Încercăm să-i consiliem, dar uneori aceşti copii clachează. De aceea, este şi foarte greu pentru ei să obţină nota 5 la Evaluarea Naţională. Profesorii se străduie, toată lumea se străduie, dar realitatea cu condiţiile ei din satele româneşti bate toate aceste eforturi“, spune Sandu Marinică, directorul Liceului Tehnologic Coţuşca.
Copii cu start ratat
Pe lângă muncile câmpului şi lipsa de motivaţie a elevilor intervine şi sistemul educaţional. În şcoala Nichiteni, de exemplu, elevii din clase diferite învaţă în aceeaşi încăpere. „Vă daţi seama, profesorul să predea, în 50 de minute, pentru clasa a V-a şi a VI-a simultan! Materii diferite, elevi cu nevoi diferite. Este un start dificil în aceste condiţii“, precizează Sandu Marinică.
Satul Nichiteni FOTO Cosmin Zamfirache
De vină, scăderea populaţiei şcolare şi refuzul părinţilor de a-i duce pe copii la şcoala din centru. „I-aş lăsa să înveţe, dar cu cine să fac treabă la oi? Abia ne descurcăm. Mă gândesc să-i zic, «ţi-ai făcut tema?», dar el deja o căzut la datorie. La şcoală, învaţă amestecat, nu pricepe nimic. Vai de capu ei de lume şi de tot“, este concluzia lui Nicolae, un sătean din Nichiteni.
Situaţie gravă şi la Bacalaureat
Doar doi-trei elevi dintr-o generaţie întreagă promovează examenul de Bacalaureat. „Mai contează şi ambiţia elevului“, ne spune Gabriel Purice, un tânăr de 23 de ani din Nichiteni, care a învăţat la şcoala din sat, iar apoi la liceul din Coţuşca. A fost însă un elev bun, iar acum este student la Mecanică în Iaşi. Este pasionat de maşini şi vrea să-şi deschidă propriul atelier. „Eu am stat singur, părinţii au plecat la muncă în Germania, dar am avut ambiţia asta. Elevii trebuie să se pregătească mai bine, să-şi găsească o pasiune, un rost să lupte pentru asta. Este adevărat că fără susţinerea părinţilor nu fac nimic. Eu am fost norocos din punctul ăsta de vedere“, spune Gabi Purice.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
