„Adevărul“ l-a găsit pe un urmaş al răsculaţilor de la 1907: „Pe bunicul şi pe străbunicul i-au purtat în lanţuri pe jos 35 de kilometri“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioan Mursa, urmaş al răsculaţilor de la 1907 FOTOGRAFII Cosmin Zamfirache
Ioan Mursa, urmaş al răsculaţilor de la 1907 FOTOGRAFII Cosmin Zamfirache

Cu 110 ani în urmă, pe 8 februarie (pe stil vechi), la Flămânzi, în judeţul Botoşani, izbucnea ultima mare răscoală ţărănească din Europa. „Adevărul“ l-a găsit pe unul dintre urmaşii răsculaţilor de la 1907.

Flămânzi este o veche aşezară rurală situată pe drumul ce face legătura dintre Botoşani şi Hârlău. Transformat în oraş în anul 2004, Flămânziul este o urbe mai mult cu numele. Oamenii trăiesc din munca pământului, în case bătrâneşti şi merg la târg cu căruţa. Urmează tradiţii păstrate cu sfinţenie de sute de ani.

Flămânziul este însă o localitate cu o importanţă aparte în istoria modernă a României. Pe aceste meleaguri, acum 110 ani, pe 8 februarie, conform calendarului pe stil vechi, izbucnea ultima mare răscoală ţărănească din istoria Europei: renumita răscoală a ţăranilor de la 1907. De la Flămânzi, scânteia s-a împrăştiat în toată Moldova şi mai apoi în Muntenia şi Oltenia. Răscoala pornită de la Flămânzi avea să răstoarne un guvern, dar şi să tragă un semnal de alarmă pivind „chestiunea ţărănească“.

Pentru istorici, răscoala de la Flămânzi a reprezentat  o ridicare a ţăranilor contra abuzurilor arendaşilor şi a fost o consecinţă a lipsei de reforme în domeniul agrar. „Răscoala de la 1907, din judeţul Botoşani, aşa cum o arată documentele vremii, a fost una socială, dar şi antievreiască. Nu aveau nimic special cu Guvernul sau cu boierii pământeni. Ei doreau doar să primească pământ în arendă la preţ bun, să poată supravieţui. Revolta a fost îndreptată împotriva arendaşilor evrei, care amânau de dragul profitului încheierea unor învoieli agricole şi arendări“, a precizat istoricu botoşănean Ştefan Cervatiuc.

După mai bine de un secol, Flămânziul mai poartă cicatricile ridicării ţăranilor. Pe uliţele satului mai trăiesc încă bătrâni care ştiu din gura bunicilor adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci pe aceste meleaguri.

rascoala 1907 foto cosmin zamfirache

Cătunul Prisăcani, de unde a pornit răscoala

Bătaia de joc a arendaşului

Ioan Mursa are 73 de ani şi trăieşte de o viaţă în Flămânzi. Este fost profesor de română, iar bunicul şi străbunicul său au participat la marea răscoală de la 1907. Îşi aduce aminte şi astăzi de poveştile bunicului său. „Pe străbunicul meu îl chema Trifan Mursa, iar pe bunicul, Toader (foto jos). Au fost amândoi atunci la răscoală. L-am prins pe bunicul şi mi-a povestit cum a fost atunci, la 1907. S-au ridicat împotriva arendaşului şi a administratorului de moşie, fiindcă îşi băteau joc de ei. Le dădeau pământ în arendă la suprapreţ şi îi aduceau în pragul disperării“, spune Ioan Mursa.

rascoala 1907 foto cosmin zafirache

Variantă: problema evreiască

Tânărul istoric Gică Nistor, din Flămânzi, a reuşit să culeagă multe informaţii preţioase din arhive, dar şi din localitate, şi a reuşit să afle, susţine el, adevărata cauză a răscoalei. „Moşiile boierului Sturdza au fost arendate unor evrei veniţi din Bucovina, fraţii Fischer. În special lui Mochi Fischer. Acesta, la rândul său, dădea pământ în arendă ţăranior din satele Prisăcani, Uriceni şi Flămânzi. Pe lângă plată, conform învoielilor agricole, ţăranii erau obligaţi şi la muncă pe moşiile arendaşului. Vătaful şi administratorul moşiei se compota urât şi îi exploata pe ţărani“, spune Gică Nistor (foto jos).

În anul 1907, paharul nemulţumirilor s-ar fi umplut, spune istoricul. Arendaşul evreu amâna încheierea învoielilor agricole şi a arendării pământului către ţărani. Le amâna, spune Gică Nistor, pentru a scoate un preţ cât mai mare de la ţăranii disperaţi să arendeze. „Cu cât se amâna mai mult termenul, cu atât putea să scoată mai mulţi bani pe falcie. Amânarea încheieri învoielilor agricole era o nenorocire pentru ţărani. În funcţie de asta îşi planificau lucrările agricole. De multe ori un ţăran punea la comun plugul cu boi şi trebuia să ştie cu cine se învecinează şi aşa mai departe“, explică istoricul.



În aceste condiţii, ţăranii s-au plâns în repetate rânduri prefectului de atunci al Botoşaniului. „De mai bine de 10 ani de când ţine Fischer moşia Flămânzi noi am îndurat mari încercări, persecuţii şi am fost speculaţi şi trataţi mai rău decât robii. Angajamentul nu se respectă niciodată după cum este scris pe hârtie şi nouă ni se dă ca hrană mămăligă de păpuşoi stricaţi şi brânză iute cu viermi“, au scris ţăranii (foto jos), ajutaţi de preotul satului, prefectului Văsescu. Cel mai crunt erau însă exploataţi de administratoul moşiei, Nicolae Constantinescu, dar şi de vătaf. „Bunicul meu spunea că administatorul era cel mai rău. Era pus acolo să scoată profit de pe moşie. Înjura şi bătea la ţărani în legea cea bună. Le-a spus că or să ajungă atât de săraci că or să mănânce trei la o capră“, spune Ioan Mursa.

rascoala 1907 foto cosmin zafirache
rascoala 1907 foto cosmin zamfirache

„L-au bătut rău pe administrator“

Cu  un an 1906 secetos şi fără învoieli agricole, ţăranii din Flămânzi erau disperaţi. Nu ştiau dacă aveau ce să mănânce în anul ce urma. S-au adunat în mijlocul satului pe 6 februarie pe stil vechi şi s-au întâlnit cu administratorul Constantinescu. Acesta le-a promis că pe 8 februarie vor încheia învoielile agricole. La data promisă, oamenii din Prisăcani, Uriceni şi Flămânzi s-au dus în faţa Primăriei.

„Au stat acolo de dimineaţă până la prânz. De dimineaţă, adică de la 6.00. Era frig de crăpau pietrele şi erau flămânzi. Administratorul şi-a băut joc de ei şi nu a venit. A trecut abia pe la prânz cu sania din Hârlău şi le-a spus că întâi mănâncă şi apoi poate vorbeşte cu ei. Disperarea a pus stăpânire pe oameni. L-a şi lovit pe un ţăran. Atunci au plecat după el“, spune Ioan Mursa.

rascoala 1907 foto cosmin zafirache

Semnăturile de pe jalba ţăranilor

Ţăranii umiliţi şi revoltaţi au plecat la casa notarului din sat, acolo unde administratorul Constantinescu lua masa. „L-au prins şi l-au bătut crunt. Abia a reuşit să scape din mâinile lor. Apoi au plecat la conacul lui Fischer din deal“, continuă Gică Nistor. Servitorii şi evreii prinşi la conac au fost bătuţi la rândul lor de ţărani. Au fost chemaţi jandarmii şi prefectul a venit în persoană la Flămânzi pentru a calma spiritele.

Din rapoartele vremii, prefectul Văsescu le-a dat dreptate ţăranilor. „Plângerea ţăranilor este justă şi este de dorit ca domnii arendaşi să o îndeplinească. Ei sunt vinovaţi şi numai ei pot remedia la asemenea stare de lucruri. Ba din contră, e de prevăzut că la primavară arendaşii nevoind a da pămînturi la locuitori, aceştia din urmă le vor lua singuri şi prin acest mijloc vor provoca o stare de lucruri îngrijorătoare pentru viitor. Din nenorocire, administraţia, din cauza insuficienţei legei, nu va putea preveni asemenea dezordine“, preciza acesta.

rascoala 1907 foto cosmin zafirache

Fosta primărie a Flămânziului, unde s-au adunat răsculaţii la 1907

Oamenii nu s-au liniştit însă. Mai ales fraţii Roman, capii răscoalei, au plecat să-şi rezolve socotelile şi cu vătaful, omul arendaşului care-i bătea cu biciul. Nu l-au găsit acasă, dar i-au dat termen soţiei acestuia să plece în 8 ore din sat, dacă nu le vor da foc.



Poarta conacului arendaşul Fischer

rascoala 1907 foto cosmin zafirache

„După toate aceastea la trei zile au apărut tunurile pe dealuri. A venit armata. Nu le păsa. Cu piepturile goale s-ar fi dus contra lor. Dar i-au prins. Pe bunicul şi străbunicul meu i-au purtat în lanţuri. I-au dus pe jos până la Botoşani, 35 de kilometri“, spune Ioan Mursa. Revolta ţăranilor din această zonă s-a încheiat cu un administrator bătut, un vătaf alungat şi 41 de ţărani legaţi în lanţuri. De la Flămânzi, scânteia răscoalei s-a întins însă în tot Regatul. Toţi ţăranii din Flămânzi care au fost arestaţi în acea perioadă au fost eliberaţi ulteori, la intervenţia lui Nicolae Iorga.

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite