Adevăratele motive ale construirii Marelui Zid Chinezesc. Lucrările au durat peste 1.400 de ani şi au murit 3 milioane de oameni pentru ridicarea lui

Adevăratele motive ale construirii Marelui Zid Chinezesc. Lucrările au durat peste 1.400 de ani şi au murit 3 milioane de oameni pentru ridicarea lui

Marele Zid Chinezesc

Una dintre cele mai spectuloase creaţii inginereşti ale umanităţii a fost marele zid chinezesc. O mega-structură care se întinde pe câteva zeci de kilometri şi pentru construcţia căreia au murit foarte mulţi oameni. Dincolo de mituri şi false interpretări, zidul chinezesc a fost mai mult decât o structură de apărare şi a fost ridicat dintr-o necesitate politică şi militară imediată.

Ştiri pe aceeaşi temă

Marele Zid Chinezesc este una dintre cele mai impresionante construcţii ridicate de om de-a lungul istoriei. Are 21.196,18 kilometri şi străbate nordul Chinei de la trecătoarea Jiayuguan şi până la munţii Hushan în provincia Liaoning, terminându-se în apropierea golfului Bohai. 
 
Este un zid uriaş, cu o grosime neuniformă, care variază între 4 şi 10 metri, cu turnuri de apărare la intervale de câteva sute de metri, la rândul lor înalte de 12 metri şi cu lăţime de 6.5 metri. Evident, zidul are un drum de rond lat, dar şi locuri de semnalizare. În drumul său Marele Zid Chinezesc străbate 11 provincii şi două regiuni autonome. Totodată, de-a lungul zidului au fost consemnate peste 43.721 situri arheologice foarte importante pentru patrimoniul mondial. 
 
Din anul 1987, Marele Zid Chinezesc face parte din patrimoniul UNESCO. În jurul acestei uriaşe structuri s-au construit numeroase poveşti, legende şi mituri. Se crede că a fost realizat de un singur împărat, că poată un blestem şi că a fost salvat de o serie de acţiuni magice. Totodată s-a perpetuat ideea că poat fi văzut de pe Lună. Dincolo de mit şi legendă, adevărul istoric arată că de fapt Marele Zid Chinezesc nu a fost o construcţie unitară, din motive diferite, rezultând în cele din urmă, abia în evul mediu, un zid continuu de la un capăt la altul. Zidul a constituit simbolul temerilor chinezilor faţă de un invadator brutal şi feroce împotriva căruia a luptat timp de secole. 
 
China sfâşiată de războaie şi un simbol al puterii absolute
 
Povestea Marelui Zid Chinezesc începe în anul 500 îHR, adică acum 2.500 de ani. China, un vechi leagăn al civlizaţiei umane, era un teritoriu împărţit în mai multe regate rivale care se războiau. Pe lângă conflictele dintre statele combatante, mai erau şi nomazii din stepele Mongoliei, care atacau ori de câte ori avea ocazia prosperele comunităţi agricole şi urbane din China. Practic războiul civil a început odată cu prăbuşirea puterii dinastiei Zhou în Est, cea care controlase toate regatele şi comunităţile din China antică încă din anul 771 îHr. Din anul 500, un nobil chinez din neamul Qi a ridicat prima parte a zidului. Mai precis a construit o fortăreaţă cu turnuri de apărare, pentru a controla zona şi pentru a se apăra de rivali. 
 
Din anul 476 îHr a început războiul între regatele combatante ale Chinei. Acest conflict devastator a durat peste 200 de ani şi s-a încheiat în anul 221 îHr cu victoria regatului Qin, cel al cărui conductori au ordonat ridicarea primei fortăreţe pe coasta de nord-est a Chinei. Cel care a condus armatele regatului Qin a fost prinţul Ying Zheng. Învingătorul a cucerit toate celelalte regate şi a unificat China luându-şi numele de Qin Shi Huangdi, care înseamnă ”primul împărat”. 
 
El a fost cel care a ordonat construirea marelui zid, pornind de la fortăreaţa strămoşului său. Înainte de asta a dărâmat toate zidurile de apărare ale celorlalte regate. Iniţial marele zid a fost de fapt un simbol al puterii absolute, un simbol al unificării Chinei sub o singură stăpânire, aceea a lui Qin Shi Huangdi. Construcţia zidului a început în anul 220 îHr. Evident nu este zidul care poate fi şi astăzi viziat în China. Era o structură de apărare din lemn, argilă şi piatră.
 
Marele zid împotriva călăreţilor războinici
 
Domnia lui Qin Shi Huangdi a fost una autoritară, despotică pentru alţii, dar încărcată de realizări ştiinţifice, culturale şi economice. Prosperitatea Chinei era ameninţată însă de triburi nomade din stepele Mongoliei. Războinici călări, feroce şi dornici de pradă organizau incursiuni devastatoare în teritoriile chinezeşti. Erau greu de interceptat, greu de învins şi implicit greu de prevăzut invaziile, fără un sistem de apărare bine pus la punct. În acel moment Qin Shi Huangdi a decis să extindă marele zid şi să facă efectiv o barieră în nord care să delimiteze clar China de pustiurile Mongoliei. Cea mai cumplită ameninţare şi un adevărat coşmar pentru chinezi o reprezentau populaţiile Xiongnu, din stepele Mongoliei. 
 
Călăreţi războinici specializaţi în capturarea oamenilor şi animalelor din goana calului, dar şi a războiului ecvestru, Xiongnu provocau pagube uriaşe marelui imperiu. Unii specialiştii îi identifică pe aceşti Xiongnu cu neamurile hunilor, înainte de plecarea lor către Europa. Construirea zidului chinezesc şi imposibilitatea acestora de a mai ataca China i-au făcut să se reorienteze către vest. Alţii specialişti însă cred că Xiongnu nu aveau nicio legătură cu hunii. Cert este că împăratul Qin Shi Huang Di a grăbit lucrările la zid. Construcţia a devenit un adevărat cimitir. Era o muncă grea, silnică, la care erau trimişi condamnaţii sau pur şi simplu ţăranii săraci luaţi cu forţa la muncă. 
 
Erau obligaţi să muncească pe ploaie, grindină sau zăpadă. Munca la zid echivala cu o condamnare la moarte. Există şi o legendă târzie cu o tânără care a plâns moartea soţului în timpul construcţiei zidului. Lacrimile sale ar fi făcut o breşă în zid. Important este faptul că Qin Shi Huangdi şi-a atins obiectivul, a stopat atacurile Xiongnu. Deşi experţi în lupta călare aceştia nu au reuşit să treacă de zid. Odată cu prăbuşirea dinastiei Qin în anul 206 îHR, China a fost din nou răvăşită de război civil. Generalii Xiang-Yu al dinastiei Chou şi Liu-Bang al dinastiei Han s-au înfruntat pentru putere. În cele din urmă Liu Bang a învins în bătălia de la Gaixia din 202 îHr şi a devenit primul împărat al dinastiei Han. Prima sa grijă a fost întreţinerea zidului construit de predecesorii săi. 
 
Zidul, factor al civilizaţiei şi comerţului
 
Odată cu Liu Bang şi dinastia Han, marele zid al împăratului Qin, mai mic ca întindere decât cel care poate fi văzut astăzi în China, a avut un dublu scop. Dincolo de rolul de apărare, marele zid a devenit un loc al confluenţelor. Mai precis de-a lungul său a fost stabilită o rută a Drumului Mătăsii şi totodată au fost inaugurate târguri. Era o zonă a comerţului, dar şi a schimburilor culturale. Populaţiile de o parte şi de alta a zidului se întâlneau pentru a face schimburi economice, dar şi tehnologice. De exemplu populaţiile din câmpia centrală a Chinei veneau la zid pentru a vinde grâu şi stofe, triburile nomade din marile stepe de dincolo de fortificaţii. 
 
La rândul lor călăreţii nomazi vindeau chinezilor cai sau piei. Totodată promova integrarea diferitelor populaţii şi menţinerea păcii. Cea mai bună dovadă este o întâmplare din timpul dinastiei Tang, adică din secolul al VIII lea d Hr. O armată a neamului Tujue a fost învinsă de împăraţii Tang. Cei învinşi nu au fost ucişi, ci lăsaţi să trăiască în apropierea marelui zid. Aici au luat contact şi au acceptat cultura imperială. Revenind la dinastia Han, acum 2200 de ani în urmă, împăratul Liu Bang a avut grijă să extindă o parte a fortificaţiilor pentru a proteja drumul mătăsii. Mai precis pentru a ”înveli” coridorul Hexi, puternic atacat de triburile de stepă. Cu toate precauţiile, marele zid nu era încă o structură compactă. Drept dovadă, în anul 304 hunii reuşesc să treacă de fortificaţii şi fac prăpăd în teritoriile chinezeşti. 
 
Coşmarul chinezilor şi una dintre mega-structurile omenirii
 
Timp de secole chinezii au întreţinut marele zid al împăratului Qin, extins de împăraţii din dinastia Han. Cu toate acestea populaţiile de stepă găseau mereu breşe pentru a pătrunde în bogata câmpie centrală. Nomazii stepelor Mongoliei erau coşmarul împăraţilor chinezi. Erau din ce în ce mai puternici, mai rapizi, mai prădalnici şi mai greu de oprit. În secolul al XIV lea, nomazii făceau legea. Mongolii erau o forţă uriaşă care dicta regulile jocului în Asia şi nu numai. Totodată China era înconjurată şi de alte neamuri de călăreţi războinici precum neamurile Oirat, Jurchen, Rouzhi sau Qiang. În această perioadă, China era condusă de împăraţi din marea dinastie Ming. Pentru a scăpa de teroarea triburilor de călăreţi războinici aceştia au început construcţia Marelui Zid Chinezesc. Împăraţii Ming au abandonat fortificaţiile nordice ale împăraţilor dinastiilor Qin şi Han. 
 
Nici nu mai foloseau la nimic, fiindcă mongolii şi triburile Oirat deja le penetraseră de mult. În aceste condiţii au construit un zid uriaş de la est la vest care efectiv să apere China de la un capăt la celălalt. Este Marele Zid Chinezesc care poate fi admirat şi astăzi. Ca şi în cazul împăratului Qin Shi Huangdi, şi dinaştii Ming au folosit munca silnică pentru construirea zidului, sute de mii de ţărani, condamnaţi şi alţi meşteşugari murind de epuizarea sau în urma accidentelor de muncă. De această dată zidul era construit din cărămizi rezistente, iar munca era cumplit de grea. Se estimează că pentru construirea acestuia de la început şi până în timpul dinastiei Ming au murit nu mai puţin de 3 milioane de oameni. Noul zid avea o înălţime ce varia între 5 şi 8 metri şi era dotat cu nu mai puţin de 25.000 de turnuri de observaţie pe toată lungimea sa. Mai mult, dinaştii Ming au reuşit să construiască un zid şi în jurul centrului lor agricol, provincia Liaoning.   
 
O comunicare uluitor de rapidă
 
Una dintre cele mai interesante aspecte privind funcţionalitatea zidului este modul uluitor de rapid de comunicare între diferitele posturi de observaţie. Era de fapt baza eficienţei acestui sistem de apărare. De-a lungul zidului existau posturi de semnalizare, evident cu ajutorul focurilor. Cel mai avansat post semnaliza rapid prezenţa inamicului. Celelalte transmiteau rapid informaţia de la unul la celălalt, iar maşinăria de luptă de la Marele Zid se punea în mişcare. În anul 1991 s-a făcut un experiment privind eficienţa acestui sistem. Două grupuri de oameni l-au testat. Un grup a procedat asemeni chinezilor din vechime şi au transmis informaţia cu ajutorul semnalelor din posturile de observaţie. Al doilea grup a plecat cu maşina pentru a transmite informaţia. 
 
Distanţa aleasă a fost 11.27 kilometri de-a lungul zidului. Mesajul transmis de pe ziduri, cu ajutorul vechiului sistem de transmitere a fost livrat în numai 7 minute şi 26 de secunde. Cu maşina durat mai bine de 9 minute. Dincolo de acest sistem uluitor de transmitere a informaţiilor, marele zid funcţiona ca un sistem complex de apărare. De-a lungul structurii de apărare existau fortăreţe pline cu soldaţi. Între aceste fortăreţe existau pasaje secrete şi amplasate strategic. Atunci când o parte a zidului era ameninţată, atunci întăririle erau trimise în timp record. Totodată aprovizionarea era foarte bine organizată. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
citeste totul despre: