Vrăjitoria, „boala“ Evului Mediu. Cum putea o persoană să fie considerată vinovată pentru secetă, foamete, epidemii sau îmbolnăviri subite
0
Unele surse istorice spun că, pe parcursul Evului Mediu, zeci de mii de vrăjitoare din întreaga Europa au fost ucise, fiind arse le rug. Vrăjitoria este considerată „boala” Evului Mediu. O singură persoană era adesea considerată răspunzătoare de secetă, foamete, epidemii sau îmbolnăviri subite.
Potrivit istoricului Mihai Florin Hasan, care dedică un studiu magiei şi vrăjitoriei publicat în Revista Bistriţei, în Ungaria şi Transilvania, în decurs de două secole au fost înregistrate nu mai puţin de 2000 de procese de vrăjitorie.
Vrăjitoria, care-şi avea vânătorii săi, este considerată cea mai mare „boală” a Evului Mediu. La nivel european se estimează că zeci de mii de femei au fost arse pe rug, fiind bănuite de vrăjitorie. În nicio epocă nu se vor întâlni persecuţii sistematice de o asemene amploare. Câteva mii de ruguri erau ridicate în pieţele publice din Europa. Acestea ar fi existat inclusiv în Transilvania, unde vrăjitoarele, după ce erau judecate, erau arse pe rug în centrul cetăţilor, sub privirile tuturor.
Un martor, suficient pentru o condamnare la moarte a vrăjitoarei
Pentru ca o vrăjitoare să fie condamnată nu era nevoie de foarte multe probe. De cele mai multe ori, erau suficiente una sau două mărturii. De asemenea, dacă femeia bănuită de vrăjitorie, nu era apropiată de biserică, a fost auzită blestemând sau făcând incantaţii se întruneau condiţiile suficiente pentru ca aceasta să-şi găsească sfârşitul arsă pe rug.
Dacă una dintre persoanele „blestemate” de vrăjitoare se îmbolnăvea subit, acea femeie cel mai probabil ajungea în faţa unui judecător, care fie o condamna la biciuire, fie chiar la moarte, în funcţie de gravitatea faptelor. Acestea se foloseau de ierburi, pietre, ape, cadavre pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunile „malefice”. Acuzate de vrăjitorie au fost şi femeile mai retrase, care trăiau singure şi izolate la marginea satelor şi a oraşelor şi adesea refuzau contactul uman.
Despre ritualurile vrăjitoarele, martorii proceselor susţineau că includeau călcatul în picioare al crucifixului şi profanarea tuturor obiectelor considerate sacre. Nici nu era foarte greu de acuzat şi condamnat o persoană pentru vrăjitorie, având în vedere faptul că descântecele şi farmecele erau practice curente în Europa medievală.
Procesele la care erau supuse vrăjitoarele erau perfect legale. Judecătorii care aveau sarcina de a le lăsa libere sau condamna la moarte se bazau pe „tratate de demonologie”, creaţii ale oamenilor bisericii, dar şi a laicilor, care au apărut în secolul al XV-lea.
Despre vrăjitoare se credea că sunt capabile să comită crime oribile cu ajutorul spiritelor şi a demonilor. Tot cu ajutorul acestora, vrăjitoarea putea să sporească de exemplu potenţa bărbaţilor sau să cauzeze nenorociri.
Isteria vrăjitoarelor şi mai ales teama faţă de puterea acestora a cuprins întreaga populaţie din Europa, indiferent de statut social sau educaţie. Populaţia şi reprezentanţii bisericii ajunseseră să creadă că vrăjitoarele erau răspunzătoare şi de diversele epidemii, de secetă sau foamete. De asemenea, în momentele în care calamităţile naturale sau epidemiile făceau multe victim, se intensificau brusc şi procesele care aveau în centru vrăjitoarele.
Se încarcă comentariile...
