Unul dintre cele mai importante ONG-uri dedicate copiilor cu autism îşi anunţă închiderea din cauza modificărilor fiscale

Unul dintre cele mai importante ONG-uri dedicate copiilor cu autism îşi anunţă închiderea din cauza modificărilor fiscale

Anul acesta, asociaţia condusă de Ana Dragu împlineşte un deceniu FOTO: Bianca Sara/Arhivă

Modificările fiscale care se anunţă fac mult mai grea existenţa ONG-urilor, cărora le va fi mult mai greu să obţină acea donaţie de 2% din impozitul pe venit. Asociaţia „Micul Prinţ” din Bistriţa-Năsăud, unul dintre cele mai importante ONG-uri din ţară care sprijină copiii cu autism, îşi anunţă închiderea tocmai din cauza acestor modificări.

Culmea, anul acesta, asociaţia respectivă trebuia să sărbătorească 10 ani de activitate. Aceasta a fost pusă pe picioare de scriitoarea şi jurnalista Ana Dragu, din necesitatea de a-i oferi fiului său terapia şi grija de care are nevoie pentru a se dezvolta normal.
 
„Anul ăsta ar fi trebuit să sărbătorim 10 ani de la înfiinţarea Asociaţiei şi a Centrului care a oferit servicii sociale, psihologice şi de recuperare pentru sute de familii din Bistriţa-Năsăud şi judeţele limitrofe. Zece ani în care am avut două spaţii, le-am renovat, le-am amenajat pe banii părinţilor copiilor cu autism, am angajat personal de specialitate pe banii părinţilor şi cu sprijinul unor sponsori, puţini, dar inimoţi din firme mici. Am lansat singura revistă de autism din România, am format zeci de terapeuţi şi sute de cadre didactice, am derulat programe de evaluare psihologică şi terapie gratuită: logopedie, kinetoterapie, terapie prin muzică, aquaterapie, programe de desensibilizare stomatologică, terapie ecvestră. În schimb, în loc să vă invităm la festivităţile de sărbătorire a celor 10 ani de activitate, e foarte posibil să primiţi invitaţii la festivităţile de închidere a Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism Bistriţa”, precizează Ana Dragu într-o scrisoare deschisă.
 
Potrivit preşedintelui asociaţiei, motivele principale sunt modificările Codului Fiscal, care se adaugă la lipsa sprijinului financiar din partea autorităţilor locale şi judeţene, care asigură un spaţiu fără plata chiriei şi cam atât şi la refuzul statului român de a deconta serviciile psihologice oferite de asociaţie şi plata pentru însoţitorii şcolari.
 
Aşa se face că asociaţia se baza pe declaraţiile de 2% din impozitul pe venit, colectate de părinţi şi depuse anual la administraţiile financiare. 20% din venitul asociaţiei a fost format din sponsorizări de la firme mici, iar 80% din fonduri provenite din declaraţiile de 2% din impozitul pe venit. 
 
„Ei bine, s-a terminat, bugetul nostru începând cu acest an este privat de sponsorizări de la firme, căci datorită modificărilor fiscale pentru a mai beneficia de facilitatea de a-şi deduce din impozit, firmele trebuie să aibă o cifră de afaceri de peste un milion de euro. Cele mici trec la microîntreprinderi şi nu mai plătesc deloc impozit pe profit. Adio, aşadar, prietenilor şi antreprenorilor care ne-au sprijinit sporadic, cu cât şi-au permis, când şi-au permis. Adio 20% din buget.(...)  Părinţii copiilor cu autism din toată ţara adunau anual formulare 230 de la rude, prieteni, cunoştinţe, colegi, diferiţi cetăţeni implicaţi. Acestea se centralizau în cadrul ONG-urilor şi se depuneau cu borderouri la fiecare AFP din ţară. Ce s-a trezit Guvernul să facă? Ei bine, ONG-urile mai pot depune formularele 230 în numele contribuabililor decât cu procuri notariale pe fiecare formular. Nu are sens să spun că o procură notarială este mai costisitoare de multe ori decât suma virată în baza unui formular”, mai spune Ana Dragu. 
 

A pus bazele Asociaţiei, după ce fiul său a fost diagnosticat cu autism

 
 
Centrul de la Bistriţa, un adevărat exemplu de bune practici are cei mai mulţi copii integraţi în învăţământul de masă din România, în condiţiile în care a nivel naţional, cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu autism urmează şcoli speciale. În 2015, la lansarea unei cărţi în care vorbeşte despre provocările de care a avut parte, Ana Dragu spunea că nu a dat încă peste vreun copil care să fi făcut mai multe ore de terapie decât fiul său. 
 

Ana Dragu alături de fiul său (Foto: Cosmin Bumbuţ)
 
Numărul orelor de terapie trecea cu lejeritate de 40 pe săptămână. Tocmai acestea i-au permis să se integreze şi să urmeze o şcoală de masă, studiind, în prezent, la Liceul de Muzică „Tudor Jarda”. Mai mult, acesta se numără printre puţinii elevi din istoria liceului care are auz absolut. 
 
„Un copil din bucăţi. Cam asta plimb eu prin parc, pe străzi, la piscină. Îşi scutură mereu mâinile pentru că nu şi le simte. Se învârte în cerc în încercarea disperată de a-şi simţi întreg corpul. Dacă îşi rupe vreun os, ca astă iarnă, nu simte durerea, însă dacă încerci să-l mângâi uşor pe umăr, începe să ţipe ca din gură de şarpe. La fel dacă insişti să te privească în ochi”, povesteşte scriitoarea în volumul „Mâini Cuminţi”. 
 
 

Vă mai recomandăm:

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: