Un bistriţean de 94 de ani şi ororile războiului: „Vagonul se încălzea de la respiraţia prizonierilor care lingeau bruma de pe pereţi, de sete“

Iacob Marian are aproape un secol şi, cu o luciditate demnă de invidiat, îţi poate povesti amănunţit întâmplări prin care a trecut acum jumătate de veac. Bărbatul a trecut prin cel de-Al Doilea Război Mondial, unde a fentat moartea de nenumărate ori, dar şi prin colectivizare şi acum prin democraţie.

Iacob Marian s-a născut în anul 1921 în localitatea Gledin.Toata viaţa sa a fost agricultor, însă experienţa de viaţă, memoria de elefant şi luciditatea îl transformă într-o adevărată enciclopedie ambulantă.

Tetea Iacob, cum îl numesc localnicii din Gledin unde-şi duce traiul şi acum, a fost încorporat în armata ungurească în anul 1942. Îşi aminteşte şi acum cum i-a surprins pe ungurii de la Bekesgyula, unde a fost înrolat, cu straiele tradiţionale.

Despre acea perioadă nu are amintiri neplăcute. Spune că ungurii îi obligau să meargă la şcoală de două ori pe săptămână, unde învăţau limba, dar şi cum să îndeplinească anumite sarcini de armată. Recunoaşte însă că instrucţia nu a fost uşoară şi că a ajuns, alături de alţi concetăţeni, să îndeplinească sarcini pe care nu s-ar fi gândit vreodată că le va duce la bun sfârşit.

„Ne legau la ochi şi ne puneau să asamblăm armele la loc. Era greu. Erau tăt felul de şorube şi componente mici. În scurt timp am putut face şi asta. Demontam arma şi o puneam peolaltă cu ochii legaţ. Îşi mai şi băteau joc de noi. Ne schimbau componentele sau le mutau la alţii. Dar noi le ştiam pe simţ şi atâta căutam aşa legaţ la ochi până găsam pesa”, povesteşte Iacob Marian.

Disperarea se citea pe feţele soldaţilor

Câteva luni mai târziu, la începutul verii anului 1943, tetea Iacob s-a trezit în drum spre front. Primul contact cu ororile războiului l-a avut chiar pe drum.Trenul care-i transporta a fost oprit de bubuitul obuzelor. Bărbatul îşi aminteşte cum s-a dat jos din tren, s-a ascuns după un bolovan şi a început să se roage. În jur era doar sânge şi fum, iar disperarea se citea clar pe feţele soldaţilor, rememorează tetea Iacob.

A ajuns lângă Moscova, acolo unde s-a văzut în fruntea unui grup de 7 oameni, condamnaţi la închisoare, care-şi ispăşeau pedeapsa pe front, unde munceau la tranşee.

„După ce se oprea frontul, trebuia să curăţăm locul de morţi, să îi ducem, îi puneam în maşini şi îi duceam, nu îi lăsa acolo, îi îngropa. Care era rănit îl ducea la spital, nu conta ce era rus, neamţ, îl îngrijeau, aşa era ordinul”, îşi aminteşte bistriţeanul.

Tetea Iacob a ajuns de lângă Moscova, în Polonia şi din Polonia în Cehoslovacia. A fost capturat de ruşi la doi paşi de Austria. De lagăr nu a scăpat nici bistriţeanul, care a ajuns într-un astfel de loc cu 1500 de prizonieri de război în anul 1944, chiar de Crăciun. 

„Te controla piste tăt, în pantaloni, să mă scuzaţi, şi în fund te căta şi în gură. Unii băgau inele în gură. Ăia ne-o zâs, nu încercaţi! Care încearcă, pentru el încearcă. Îi băteau de le săre inelul din gură ori din fund. Doamne fereşte! Şi acolo îşi băga bijuterii”, descrie tetea Iacob cum se făceau controalele la intrarea în lagăr.

Respiraţia prizonierilor, singura care încălzea vagoanele cu care erau transportaţi

Drumul în vagoane, ca animalele, şi-l aminteşte perfect şi acum: „Afară era foarte frig, vagonul se încălzea de la respiraţia prizonierilor, care lingeau de pe pereţii vagoanelor bruma formată, de sete”.

A fost eliberat din lagăr, iar în 12 martie 1945, chiar de ziua sa a ajuns în apropierea satului natal. Murdar, slab şi cu barba mare, tetea Iacob nici nu a fost recunoscut de părinţi, care nu se aşteptau să-l mai vadă vreodată.

Tot în 12 martie, 70 de ani mai târziu, la Bistriţa se lansa o carte semnată de Dorin Arsinte numită „Iacobu` Petreştilor, gledinarul care a îmbătrânit odată cu istoria”. Aici gledinarul se spovedeşte şi rememorează cele mai marcante evenimente din viaţa sa.

Vă mai recomandăm:

Viaţa de film a generalului Ioan Birişiu: a fost coleg de şcoală cu Regele Mihai şi a fost trecut în rezervă din cauza unor afirmaţii care au picat prost comuniştilor

Ioan Birişiu are 89 de ani şi o poveste de viaţă demnă de un film. Generalul a adunat amintiri din perioada interbelică, atunci când l-a cunoscut pe Regele Mihai I, din perioada comunistă, când a fost trecut în rezervă din cauza unor afirmaţii care i-au supărat pe socialişti, dar şi din democraţie, când viaţa i s-a mai „domolit”.

Valea Ilvelor şi „urmele“ celui de-Al Doilea Război Mondial. Cum şi-au amenajat maghiarii cazemate în inima munţilor

Puţini ştiu că „semne“ ale celui de-Al Doilea Război Mondial pot fi încă observate în Munţii Rodnei. Maghiarii şi-au construit aici, chiar în inima munţilor, zeci de cazemate pentru apărare şi atac. Deşi acestea trebuiau distruse tocmai de cei care au comandat amenajarea lor, retragerea în grabă a horthyiştilor a lăsat aproape intacte unele dintre buncăre.

Sovieticii, în al Doilea Război Mondial: un ostaş rus a împuşcat doi cai pentru că au îndrăznit să-i apară în faţă, un altul a călcat cu maşina o vacă din plictiseală

Comportamentul violent şi uneori absurd al ostaşilor sovietici în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a lăsat răni adânci în sufletele bistriţenilor de pe Valea Someşului şi de pe Valea Ilvelor. Potrivit notelor informative redactate de jandarmi, unul dintre soldaţi a împuşcat doi cai pentru că au îndrăznit să-i apară în faţă, iar un altul a omorât o vacă din plictiseală.