Tibi Uşeriu la Yukon Arctic: are probleme cu stomacul, degetele îl dor îngrozitor şi e crâncen de frig. Reacţia atletului: „Vezi-ţi de treabă, că e OK!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tibi Uşeriu este pe locul II după 290 de kilometri din Yukon Arctic. FOTO: Arhivă personală
Tibi Uşeriu este pe locul II după 290 de kilometri din Yukon Arctic. FOTO: Arhivă personală

Sunt aproape 100 de ore de când Tibi Uşeriu a luat startul în nebunia de la Yukon Arctic Ultra. Nu are raclete pentru zăpadă, a avut probleme cu stomacul, are o degerătură, îl dor degetele, e un frig crâncen, iar elveţianul cu care s-a luptat mai toată cursa are un avans serios. „Îi ok!”, a spus Tibi în ultima convorbire telefonică.

E aşa de frig încât Tibi Uşeriu nu poate să facă nici măcar focul.„Sunt pe o nebunie de asta de fluviu şi nu pot face focul, aştept să ajung în pădure pentru asta”, îi spune fratelui său bistriţeanul aflat pentru a doua oară la unul dintre cele mai dure maratoane din lume - Yukon Arctic. Tibi este pe locul II în competiţie după 290 de kilometri. 

„Am dormit vreo 3 ore şi după aia mi-am luat nişte mâncare să-mi schimb porţia. Cum am avut probleme cu stomacu n-am putut să mânânc ce aveam io. Am fost la un magazin de aici şi mi-am luat altceva de mâncare. Nişte suc de portocale ca să pot să-mi revin cu stomacul şi îs OK. Umflat un picuţa, da no, oboseala asta îmi face treaba. În rest, aştept să nu mai fie aşa frig, mă, că zice că de mâine n-ar mai fi aşa frig. Îi crâncen”, explică sportivul. 

„Merge ca ceasul elveţian”

„Îs ok, îs ok, că aici am stat un pic şi mi-am revenit un pic”, dă asigurări Tibi. Fratele lui îi aminteşte de elveţianul aflat în faţa lui:

„Ca ceasu elveţian merge, dar mai avem încă. Mai avem încă, o să vedem ce-o fi. Se tot duc, tot câte unu. Când m-am pus la somn mai eru 10. Acum mai suntem 8 numa. Acuma vedem că mi-am revenit un pic şi pe următoarele două puncte să văd ce mai pot să fac. Dacă nu, vezi de treabă că îi ok. Anul trecut pe vremea asta eram în spital, mă uitam eu cum merg alţii”, a mai spus Uşeriu. 

Degetele astea mă omoară 

Tibi nu a scăpat de problemele la degete, anul trecut, la Yukon Arctic acestea fiind motivul pentru care a trebuit să renunţe. Cu mari eforturi ale medicilor a reuşit să-şi păstreze degetele degerate.

„Degetele aste mă omoară, mă, am avut treabă cu ele. Trebuie să am numa grijă la ele, atâta-s de sensibile. Numa un pic dacă n-am grijă, deja-i gata. Deja încep să mă doară aşa de rău. Deci îi ceva... Am o degerătură micuţă, dar nu îi aşa gravă, dar trebuie să am grijă de ea. Le degetu mare”, a mai spus sportivul. 


Raport de cursă - ziua 4

Cei de la Tăşuleasa Social au transmis un nou raport de cursă: 


„Dragilor, eu încerc să vă povestesc ce se întâmplă acolo, dar cuvintele-s tare goale şi oricât aş încerca ... ştiu sigur că nu am cum să reuşesc.

Tibi e un om simplu. Nu cere nimic de la nimeni, îşi vede de drumul lui. Rar îl auzi plângându-se de ceva. E obişnuit să ducă greul fără să spună, fără să ceară ajutor.

Cu siguranţă aţi ascultat telefonul lui de azi noapte. Cu o simplitate incredibilă ne-a povestit prin ce trece, după care, cu un calm de neînţeles pentru noi, încheie aşa: “Un foc îi fericirea aicea ... atâta tot !”


Vedeţi voi ... pentru astfel de momente merge el acolo. Indiferent cât de puternic crezi că eşti, acolo vei afla că nu este aşa. Cu fiecare pas pe care îl faci afli cât de mic, cât de slab şi cât de neajutorat eşti, până ce nu mai rămâne nimic din ce credeai tu despre tine.

Iar când ajungi în astfel de momente, singura cale de a merge mai departe este ... să te obişnuieşti cu ideea asta, să accepţi că eşti un fulg de zăpadă în vânt şi să găseşti cumva o cale de a mai face încă un pas.

Dacă mai ţineţi minte de anul trecut, la întrebarea “De ce mergi acolo ?” a răspuns : “Vreau sa văd cum o să fac să merg mai departe ....”

Nu ştim câte grade au fost noaptea, dar ştim că ziua au fost -34. Doar 8 au mai rămas în cursă...

Tibi zice doar atât : “Măi ... îi cam frig ...”, semn că încă nu s-a ajuns la “Tulai doamne cât e de frig”, deci un semn tare bun pentru noi.

Imagine indisponibilă

E tot pe locul 2, a ajuns la Carmacks la kilometrul 277 cu 4 ore în urma elveţianului, deci a recuperat o ora de la punctul anterior.

Din păcate stomacul lui e tot praf, nu poate mănca nimic. Carmacks e un orăşel, aşa că s-a dus la un magazin şi a cumpărat multă mâncare şi sucuri de fructe, aşa că s-a îndopat foarte bine în punctul ăsta. Ia şi cu el câte ceva, aşa că măcar o vreme va fi mai bine.

Tocmai s-a luminat de ziuă la el, aşa că a pornit iar la drum. Fizic şi mental e ca o stâncă. Vorbeşte cu un calm de neînţeles pentru noi. Parcă acum ar fi pornit în cursă. Incredibil.

E decis să işi joace şansa până la capăt, dar în acelaşi timp, de fiecare dată când ne sună îl laudă pe elveţian .... Da, este o luptă acolo, dar nu este o lupta între ei, este o luptă cu ei înşişi. 

Indiferent care dintre ei va ajunge primul la final, ceva imi spune că se vor îmbraţişa ca nişte fraţi după cursă. Un asemenea efort poate doar să unească, nu poate să despartă.

Oameni dragi, oameni frumoşi, de îndată ce ne sună, vă anunţăm ! Vă mulţumim din suflet că sunteţi alături de Tibi şi de noi.

 Împreună parcă e mai uşor ... ”

Raport de cursă - ziua 3

„Dragilor, sunteţi cu noi de mulţi ani, aşa că ştiţi cum stă treaba în cursele astea:  de fiecare dată se întâmplă câte ceva. ...

Să le luăm pe rând ...

Temperaturile au scăzut azi noapte la -39 grade Celsius aşa că numai 10 au mai rămas în cursă. Cursa s-a transformat treptat într-una de supravieţuire. Puţini reuşesc să îndure frigul şi dificultatea traseului, aşa că e un mare lucru să ajungi la final.

După cum aţi auzit în ultimul telefon, Tibi se plânge că e foarte frig, dar atâta vreme cât nu zice “Tulai doamne cât o fost de frig” ... e semn că e totul în regulă. El credea că au fost vreo -20 grade noaptea dar de fapt fuseseră -39. E un semn foarte bun - cu frigul se descurcă foarte bine.

Vântul bate cu putere şi viscoleşte zăpada, care pe alocuri ajunge până la genunchi, aşa că înaintarea este extrem de dificilă. Din pacate Tibi nu are rachete de zăpadă la el, aşa că în zonele cu zăpadă mare se afundă până la genunchi în zăpada pufoasă, iar înaintarea este un adevărat calvar.

Elveţianul s-a gândit la treaba asta şi are rachete de zăpadă la el, aşa că a reuşit să avanseze faţă de Tibi, înaintează mult mai uşor prin zăpada mare.

Din păcate de aici şi până la final tot aşa va fi, potecile sunt acoperite de zăpadă proaspătă, iar vântul aduce şi el tot timpul zăpadă pe traseu.

useriu tibi bistrita yukon ultra. foto arhiva personala

Tibi zice : “Acuma nu am ce face, dar nu mă las !”, şi asta e tot ce vrem să auzim de la el.

O altă problema este stomacul. Tibi nu poate mânca cum trebuie de la începutul cursei şi din păcate nu-i trece. Trebuie să facă pauze mai multe decât şi-ar dori, dar, aşa cum îl ştim, merge mai departe.

Tibi a ajuns la kilometrul 222, deci aproape de jumătatea cursei. Este pe locul 2, după elveţian. Elveţianul are un avans de 5 ore în acest moment, dar a stat 10 ore în ultimul punct de control. Tibi nu stă mult în puncte, nu are nici o problemă să doarmă pe traseu.

Dragilor ... Tibi face ce face şi ne dă emoţii, ne ţine aşa la foc uşor, să ne perpelim, dar noi simţim că asta este partea cea mai frumoasă a lucrurilor : în felul acesta ne aduce pe toţi împreună, gândindu-ne la el,  şi e tare frumos ce se întâmplă aici, lucru pentru care nu avem cuvinte să vă mulţumim ...

Dacă vremea va permite Tibi va suna iar, cel mai probabil când se lumineaza de ziuă la el.

Oameni dragi, oameni frumoşi, vă mulţumim din suflet că sunteţi alături de Tibi şi de noi !”

Citeşte şi

VIDEO Probleme grave pentru Tibi Uşeriu la Yukon Arctic Ultra: „Efectiv nu mai pot să mânănc nimic“


Tibi Uşeriu pleacă iar în Yukon Arctic Ultra, cea mai dură cursă din lume. Anul trecut a fost salvat cu elicopterul: „Am o treabă de rezolvat. De încheiat o afacere“

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite