Tânăra-vizitiu, stăpâna cailor la 17 ani
0
CURAJ Paula Nistor a călărit prima dată un cal la vârsta de 4 ani, iar la 9 ani a început să participe la competiţiile de atelaje. De anul trecut, ia parte la Campionatul Naţional de Atelaje
Într-o zi obişnuită, Paula Nistor (17 ani) pare a fi o adolescentă oarecare din localitatea Cefa, judeţul Bihor. Totuşi, ceea ce o diferenţiază de tinerii de vârsta ei este pasiunea sa care ar putea părea neobişnuită pentru o adolescentă: Paula participă la competiţii naţionale de atelaje. Pe înţelesul tuturor, conduce trăsuri trase de cai pe care îi poate stăpâni la perfecţie.
Paula mărturiseşte că este îndrăgostită de cai încă de când a învăţat să meargă. Prima dată părinţii au urcat-o pe un cal pe când avea doar 4 ani. La vârsta la care alte fetiţe se jucau cu păpuşi, Paula îşi petrecea mai tot timpul printre cai, pe care a ajuns să-i înţeleagă.
Legătura puternică cu aceste animale a determinat-o să participe la primele competiţii încă de când avea 9 ani. A început cu concursuri de categoria C, cu un atelaj, iar la 14 ani şi-a încercat norocul la Campionatele Naţionale cu un atelaj cu un ponei. De anul trecut, participă la acelaşi campionat, dar cu un cal.
Paula Nistor, în timpul probei de obstacole la Campionatul Naţional de Atelaje (Foto Bianca Sara )
ANTRENATĂ DE TATĂL EI
„Părinţii mei nu mi-au spus prea multe, m-au urcat doar pe cal, iar de acolo totul a venit natural“, precizează Paula. Întrebată dacă nu cumva pasiunea sa pentru cai şi atelaje îi sperie pe părinţii ei, Paula spune că tatăl şi mama sa au încredere deplină în ea. Cel care o antrenează şi o pregăteşte pe adolescentă este tocmai tatăl ei, Nicolae Nistor, care i-a şi insuflat pasiunea pentru cai. Bărbatul deţine o herghelie şi participă şi el, în fiecare an, la Campionatul Naţional de Atelaje.
Paula îşi aminteşte faptul că bunicul i-a interzis tatălui ei să continue cu această pasiune, însă nu a făcut altceva decât să-l ambiţioneze, astfel încât Nicolae Nistor şi-a dedicat viaţa cailor, amenajând în localitatea Cefa, în anul 2006, chiar şi o herghelie privată, populată momentan cu 70 de cai din rasele lipiţan, nonius, semigreu românesc şi ponei. Pasiunea, deloc ieftină, este întreţinută şi de o păstrăvărie situată în judeţul Bihor.
„Mai am doi fraţi, însă niciunul nu a urmat pasiunea tatălui nostru, sunt singura care participă la competiţii“, precizează Paula Nistor, care a ţinut cont de înclinaţia ei chiar şi când s-a înscris la liceu.
Ea este elevă în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic numărul 1 din Salonta, Bihor, la secţia Farmacie Veterinară. Mai mult, adolescenta şi-a propus ca mai departe să meargă la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, la fel ca şi tatăl ei. Nu se vede făcând altceva pe viitor, motiv pentru care a ales o carieră care să o apropie de animale.
EU ŞI CALUL SUNTEM O ECHIPĂ
„Contează foarte mult ce relaţie ai cu calul, trebuie să îl cunoşti foarte bine, să îi ştii toate obiceiurile. În competiţii, eu şi calul suntem o echipă şi trebuie să colaborăm foarte bine“, explică Paula. Ea mai spune că un cal poate să facă performanţă abia când ajunge la vârsta de 8-9 ani, asta după nenumărate antrenamente.
Preferată pentru atelaje este rasa lipiţan, datorită obedienţei crescute şi adaptabilităţii. De asemenea, mereu în atelaj trebuie să se mai afle o persoană, de regulă un bărbat care are rolul de asistent. El o ajută să conducă, observând mai bine traseul şi dând indicaţii.
Traian Lăpuşte, directorul Hergheliei Beclean (judeţul Bistriţa-Năsăud) şi unul din organizatorii Campionatului Naţional de Atelaje, spune că Paula începe să fie o prezenţă normală la Campionatul Naţional de Atelaje. „Din câte ştiu eu, ea este singura femeie-driver (n.r. – femeie-vizitiu) din ţară, cel puţin singura care participă şi la competiţiile naţionale. Curajul ei este demn de admirat. Este pata de culoare a competiţiei, toţi o privesc cu admiraţie“, precizează Traian Lăpuşte.
Paula devine o prezenţă obişnuită nu doar la concursurile naţionale, ci şi la cele europene. Anul trecut, Paula s-a clasat pe locul al III-lea la categoria sa la Campionatul European de Atelaje din Piber, Austria. Visul ei este să ajungă şi la Campionatul Mondial, unde să se claseze în primii 10.
Probele susţinute la competiţiile de atelaje
Atelajele au fost recunoscute de Federaţia Ecvestră Internaţională abia în anul 1970, disciplina propunându-şi să testeze competenţa şi abilitatea driverului de a conduce un vehicul tras de un cal, o pereche sau o echipă de patru cai.
Competiţiile de atelaje sunt compuse din trei probe: dresajul, unde se evaluează corectitudinea şi uşurinţa mişcărilor, obedienţa, dar şi poziţia; maratonul (care presupune parcurgerea unui traseu ce ajunge până la 18 kilometri şi include întoarceri scurte, porţiuni cu apă şi dealuri abrupte) obstacolele (probă în cadrul căreia se testează capacitatea driverului de a finaliza un traseu de 20 de obstacole într-un anumit timp şi fără greşeală).
O PASIUNE SCUMPĂ
Orele interminabile de antrenamente sunt completate cu echipamente de mii de euro, dar şi zeci de mii de euro plătiţi pentru cumpărarea unui cal. Paula recunoaşte că practică un sport foarte scump şi spune că, dacă părinţii săi nu ar avea o pescărie şi o herghelie, nu ar reuşi să îşi susţină pasiunea.
Doar hrana şi suplimentele lunare pentru un cal de competiţii scot din buzunarele proprietarilor aproximativ 500 de euro. Nici atelajele nu sunt ieftine, cele pentru doi cai ajungând şi ele şi la 10.000 de euro.
„Atelajul meu, care este pentru un singur cal, a costat 6.000 de euro. A fost făcut de un domn din Ungaria, pe comandă. Sunt şi în România, însă calitatea lasă de dorit“, explică Paula.
Nicolae Nistor, tatăl Paulei, a fost cel care a pus Cefa, micuţa localitate din Bihor, pe harta atelajelor, după investiţii serioase în cai şi în amenajarea terenului. În luna mai a acestui an, Nicolae Nistor a găzduit o competiţie internaţională pentru calificarea la Campionatele Europene de la Piber (Austria). Potrivit specialiştilor, la Cefa se află cel mai bun teren pentru atelaje din România, un teren care începe să fie cotat chiar mai bine decât unele din Ungaria, unde acest sport este extrem de popular.
Vă mai recomandăm:
FOTO Vânătoare cu parfum de femeie
Monica Labonţiu are 29 de ani şi de un an este vânător cu acte în regulă, după ce a cutreierat cu puşca în spate pădurile judeţului Harghita. Nici nu e de mirare, dacă luăm în calcul faptul că este a patra generaţie de vânători. Microbul i l-a transmis şi soţului său, şi fiicei sale, care, deşi abia se apropie de vârsta adolescenţei, se vede cu arma în mână.
Povestea doamnelor în ghete cu crampoane
Echipa feminină de fotbal ACS Heniu, din comuna bistriţeană Prundul Bârgăului, există doar de un an de zile, dar joacă deja în prima ligă. Jucătoarele au între 16 şi 42 de ani.
Petra Zăgrean are doar 23 de ani, iar din 2007 şi-a început aventura pe două roţi. Şi nu oriunde, ci tocmai în pădure. Bistriţeanca se numără printre cei în jur de 150 de rideri de downhill din ţară, fiind cea mai bună dintre fete, atestând acest lucru şi prin titlul de campioană naţională cucerit în 2012.
Se încarcă comentariile...
