Tabără ca în vremurile de demult: fără tablete şi telefoane mobile. Lecţia pe care au învăţat-o copiii despre viaţa reală
0
Cum se face un foc de tabără, cum te orientezi în pădure, cum salvezi pe cineva care e pe cale să se înece şi cum te poţi apăra folosind mişcări de judo. 170 de tineri vor afla toate acestea într-o tabără inedită organizată la Sângeorz-Băi.
De bună voie şi nesiliţi de nimeni peste 150 de tineri din toate colţurile ţării au renunţat la beri şi sucuri pe terase, la zile întregi petrecute la piscină sau lipiţi de laptopuri şi tablete pentru o experienţă inedită.
Aceştia s-au înscris la o tabără militară „de supravieţuire”, care se întinde pe o săptămână şi se desfăşoară în oraşul-staţiune Sângeorz-Băi. Tabăra este organizată de Ministerul Sportului şi Tineretului şi, exceptând transportul, nu implică niciun cost din partea participanţilor.
Pentru a putea participa la selecţie, tinerii trebuiau să aibă între 10 şi 35 de ani, să urmeze o formă de învăţământ, să aibă voluntariat la activ şi note bune la şcoală, respectiv facultate.
Preţ de o săptămână, tinerii sunt treziţi cu sunet de goarnă la ora 6:30 dimineaţa, sunt puşi să defileze coordonaţi de un militar înainte măcar să apuce să-şi verifice Facebook-ul, după care sunt purtaţi prin munte, învăţaţi să se orienteze după muşchiul de copac, soare şi stele, să facă un foc şi chiar să se apere folosindu-se de elemente din judo.
Tableta şi telefonul, înlocuite cu busola şi binoclul
De asemenea, tinerii învaţă să folosească busola şi binoclul, să instaleze un cort, să salveze un om de la înec, dar şi cum să înoate astfel încât să obosească mai greu. Toate aceste activităţi reuşesc să îi ţină la distanţă pe tineri de telefoane şi tablete, care adesea sunt uitate în camere.
Chiar dacă pare greu de crezut, aceste activităţi i-au entuziasmat pe tineri, care se supun fără să ofteze ordinelor militarilor în rezervă, care joacă rolul de instructori. Nu fac figuri nici când sunt puşi să meargă 5-6 kilometri pe 35 de grade şi nici când sunt trimişi în cameră pentru că au uitat să-şi pună pe cap şapca ce face parte din „echipament”.
Toate acestea păreau imposibile în urmă cu trei ani, când până şi jurnaliştii şi autorităţile judeţene ridicau din sprâncene la auzul acestei activităţi puse la cale de Direcţia de Sport şi Tineret Bistriţa-Năsăud, care o şi coordonează. Au început timid cu doar câţiva zeci de elevi şi au ajuns în al treilea an la două serii cu 170 de tineri în total.
De ce lasă totuşi tinerii confortul de acasă pentru trezitul cu goarna şi instructaj militar?
„Aici sunt câteva lucruri pe care nu le învaţă nici în şcoală şi nici în altă parte. Sunt lucruri pe care nu le găseşti în viaţa de zi cu zi şi mai mult decât atât, sunt lucruri folositoare în viaţă. Aici sunt trageri cu armament cu aer comprimat. Fac deplasare pe tiroliană, fac supravieţuire pe munte o zi”, explică instructorul Marin Iancu, militar în rezervă.
Marin Iancu îi învaţă pe tineri cum să se orienteze în pădure ghidându-se de muşchiul de copac
Instructorul spune că deşi părerile nu sunt tocmai bune despre generaţia tânără, cei care iau parte la aceste tabere se acomodează destul de repede cu programul ce pare la prima vedere draconic.
„Miercuri de exemplu ne vom trezi la sunet de goarnă, ne vom lua bagajele şi mergem pe munte. Rămânem toată ziua acolo şi acolo vom învăţa despre tot ce e necesar vieţii: aer, apă, hrană şi adăpost. Vom învăţa cum să improvizăm un adăpost dintr-un copac căzut de exemplu, învăţăm tipurile de focuri şi cum să aprinzi focul dacă nu ai brichete sau chibrit, cu procedee foarte vechi ce includ pietre. Învăţăm cum să facem capcane pentru procurarea hranei, dar şi de unde şi cum să procurăm apa”, completează fostul militar.
Chiar dacă din a treia zi de tabără, tinerii par deja obişnuiţi cu ce au de făcut şi nu se revoltă, la fiecare ediţie există rebeli, despre care Marin Iancu spune că sunt două posibilităţi: „ne educă ei pe noi sau îi educăm noi pe ei”, iar de cele mai multe ori se pune în practică a doua variantă.
Întrebat dacă se aplică şi pedepse în cazul celor mai puţin „disciplinaţi”, fostul militar spune: „Aplicăm pedepse, însă acestea sunt mai mult stimulative. De exemplu cine nu vine la termenul stabilit la adunare şi avem o deplasare cu un mijloc de transport, parcurge această distanţă pe jos. Este benefic pe undeva, dar nu le convine, aşa că încearcă să se adapteze”.
Tabăra i-a determinat pe unii să se îndrepte spre cariera miliară
Această tabără nu oferă numai o experienţă inedită, ci pe unii i-a determinat chiar să ia în calcul o carieră miliară. Este şi cazul lui Gheorghe Florin, un tânăr de 17 ani din Bucureşti.
„La început nu am fost aşa încântat, mă gândeam că nu vom avea voie să facem nimic, însă a început să-mi placă. Am fost şi în alte tabere, unde totul însemna numai distracţie, însă am vrut ceva diferit. Aici este foarte multă disciplină, care mă ajută să mă dezvolt, să fiu mai matur, să învăţ nişte chestii care mă ajută în viaţă. Chiar iau în calcul o carieră militară după experienţa aceasta”, spune tânărul.
Tot pentru experienţă într-o viitoare carieră a ales şi Ştefan Ionela să lase Bucureştiul pentru mai pitorescul Sângeorz-Băi, care spune că nu ar scoate de pe lista activităţilor nici măcar trezirea de dimineaţa cu goarna.
„Mi s-a părut că pot să învăţ ceva de la nişte oameni care se pricep. Am făcut cursuri de prim ajutor şi mi s-au părut interesante. Eu vreau să fac medicina şi mă gândesc că poate o parte din aceste activităţi mă vor ajuta. Mi s-au părut interesante orientarea în teren şi instrucţia militară”, completează adolescenta de 17 ani.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
