„Superoamenii“ din Antichitate. Cât de puternici erau, de fapt, războinicii şi vânătorii - explicaţiile specialiştilor

„Superoamenii“ din Antichitate. Cât de puternici erau, de fapt, războinicii şi vânătorii - explicaţiile specialiştilor

Războinicii erau consideraţi cei mai puternici oameni FOTO: Adevărul/Arhivă

Legendele despre puterea unor războinici din Antichitate fascinează şi astăzi şi chiar inspiră seriale urmărite de milioane de oameni. Cât de puternici erau în realitate aceşti oameni? Potrivit arheologilor, condiţiile de trai şi mediul i-au determinat să-şi dezvolte abilităţi care în zilele noastre nu prea mai sunt întâlnite.

Istoricul Pliniu cel Bătrân spunea despre gladiatorul Athanatos, numit şi „Nemuritorul”, că era atât de puternic, încât ridica de la pământ o căruţă plină cu vase cu vin şi că putea opri dintr-o mişcare un cal de curse care alerga. 
 
Echipamentul pe care îl purta acest „super om” ajungea să cântărească peste 150 de kilograme, în condiţiile în care armura folosită de soldaţii romani avea doar 35-40 de kilograme. 
 
Cât din ce spune Pliniu cel Bătrân despre acest războinic este adevărat? Arheologii şi antropologii susţin că un sâmbure de adevăr este în relatările istoricilor vremii. Asta pentru că condiţiile de mediu şi de viaţă îi obliga să dezvolte abilităţi şi capacităţi, care par extraordinare pentru omul contemporan.
 
„Cei mai puternici cred că erau războinicii, elitele din armată. Aceştia se antrenau serios aproape zilnic şi erau familiarizaţi cu nişte reguli, respectau inclusiv anumite regimuri alimentare în timpul luptelor. Se respecta o conduită inclusiv de igienă, mai ales la luptători, care obişnuiau să-şi cureţe corpul înainte de lupte. Inclusiv acest ritual de curăţare a corpului contribuia la rezistenţa lor”, explică arheologul Radu Zăgreanu. 
 

Rezistenţa omului antic era construită

 
Potrivit arheologului Radu Zăgreanu, această rezistenţă a omului antic era construită şi determinată de activităţile sale de atunci. Cei care luptau dezvoltau o serie de abilităţi în acest sens, în timp ce cei care vânau dezvoltau alte dexterităţi care îi ajutau să-şi procure hrana. 
 
„Vânătorii doborau un animal cu arcul sau cu o lovitură de secure. Ori astfel de lucruri nu prea le mai vezi în zilele noastre, poate doar cu exerciţiu serios se mai poate. E clar că oamenii de atunci erau în nişte parametrii la care omul modern nu mai poate ajunge, eventual doar cei care fac exerciţii fizice serioase. Îşi construiseră şi o rezistenţă. Rezistau fără apă, fără mâncare în păduri când se pierdeau”, explică arheologul.
 
Acesta mai spune că omul antic cunoştea foarte bine tehnicile de supravieţuire. Ce prezintă drept spectaculos acum emisiunile de profil pe diferite posturi TV era ceva normal pentru vânătorul antic. 
 
Abilităţile dezvoltate nu difereau numai în funcţie de ocupaţia respectivelor persoane, ci şi de condiţiile meteo şi clima locurilor în care trăiau. 
 
„Nu putem spune că o anumită civilizaţie era mai puternică decât alta. Romanii de exemplu erau mai mici de înălţime, în timp ce celţii erau înalţi. Nordicii erau mai înalţi şi mai rezistenţi fizic la temperaturile scăzute. Cei care trăiau într-un mediu friguros dezvoltau o rezistenţă la frig, iar cei care trăiau în Africa de exemplu, nu ar fi putut supravieţui la -30 de grade”, completează arheologul.
 
În ceea ce priveşte eroii cu super-puteri prezentaţi de diverse izvoare istorice, ei bine, jumătate este adevăr, iar jumătate exagerare. Aceştia se diferenţiau cu siguranţă de semenii lor prin forţă sau rezistenţă, însă legendele care au în centru asemenea personaje sunt mult exagerate. 
 

Vă mai recomandăm:

 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: