Satul cu aerul pur ca-n Alpi, declarat de Guvernul României staţiune
0
În cadrul şedinţei de joi, Guvernul României a ridicat mai multe localităţi din ţară la rangul de staţiune. Printre ele se numără şi Colibiţa, despre care specialiştii spun că are printre cel mai pur aer din ţară.
Cu aerul pur ca-n Alpi şi cu privelişti ce-ţi taie respiraţia, localitatea Colibiţa, numită şi „Marea de la munte”, a fost declarată şi de către Guvernul României staţiune turistică, în cadrul şedinţei de joi.
În cadrul şedinţei localităţile Borsec din Harghita şi Suceviţa din Suceava au fost declarate staţiuni turistice de interes naţional. Alte 10 localităţi au fost declarate staţiuni turistice de interes local. Colibiţa se numără printre staţiunile turistice de interes local.
Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883. Atunci, legendele locale spun că o tânără din Bistriţa s-ar fi vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon.
Studii recente au confirmat acest lucru, după cum a dezvăluit şi preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud Radu Moldovan, cel care le-a şi comandat. Mai mult, localitatea are privilegiul de a fi una dintre puţinele din România, unde aerul concurează la puritate cu cel din Alpi.
„Rezultatele studiului confirmă că nivelul de ozon din Colibiţa este similar cu cel din Munţii Alpi, la cote de peste 2.000 de metri altitudine. Valoarea concentraţiei de ozon măsurată în Colibiţa este de 90 de micrograme/m3. Valoarea medie în România este de 72,6 de micrograme/m3“, a explicat preşedintele de Consiliu Judeţean Radu Moldovan.
Numele vine de la „colibele” ciobanilor
Localitatea Colibiţa, situată la o altitudine de 800 de metri, a luat naştere în urmă cu peste 150 de ani. În anul 1850, pe locul unde acum se află lacul de acumulare, puteam număra doar 14 locuitori, care şi-au amenajat acolo un gater şi o biserică. Aceasta din urmă a fost ridicată în 1869. În acelaşi an se construieşte şi un drum care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, pentru a favoriza transportul de material lemnos. Numele de Colibiţa vine de la „colibe“, locuinţele temporare construite de primii ciobani care au transformat, fără voia lor, acest loc pitoresc într-o localitate.
În jurul anului 1918, în micuţul sat de la poalele Munţilor Bârgăului şi Călimani vine tâmplarul de origine germană W. Ianitchi, care vede potenţialul localităţii şi construieşte aici mai multe vile pentru saşii din Bistriţa. Prima vilă este construită în 1922, aceasta punând bazele unei staţiuni din ce în ce mai căutate.
Vilele şi casele de vacanţă sunt completate de aşezăminte construite de către locuitorii văii Bârgăului, aşa se face că, în 1966, localitatea are deja 689 de locuitori, pentru ca în 1974 să ajungă la 818. Locul este luat în calcul pentru relaxare şi tratament încă din 1925, când o asociaţie de medici din Cluj construieşte un sanatoriu care a funcţionat până în anul 1944, când a fost incendiat. În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, Colibiţa ajunge oaza de sănătate a studenţilor, orfanilor şi elevilor din întreaga Transilvanie.
„O regiune excelentă pentru a-şi adormi orişicine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultraviolete“, scriau jurnaliştii de la „Frăţia Românească“ despre Colibiţa în anul 1927. În anul 1979, satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi apariţia lacului de acumulare. Mai exact, pe râul Bistriţa Ardeleană se construieşte un baraj şi astfel ia naştere actualul lac Colibiţa, cu scopul de a alimenta cu apă localităţile de pe Valea Bârgăului.
Strămutarea nu a dus la dispariţia totală a satului, ci din contră la dezvoltarea acestuia în noua locaţie. După construirea lacului de acumulare apar primele vile de vacanţă pe malurile acestuia, iar Miţa, localitatea care îi adăposteşte pe cei strămutaţi, începe să fie numită Colibiţa. Locuitorii spun că şi acum, când e secetă, se poate observa în lac turla bisericii din vechiul sat inundat.
Vă mai recomandăm:
„Colţul de rai” din Bistriţa-Năsăud, cu aer pur ca-n Alpi
Se încarcă comentariile...
