FOTO VIDEO În drumeţie pe tărâmul minelor de mult uitate care i-au îmbogăţit pe nobilii din Transilvania. Legenda Stâncii Dracului din Rodna
0
La puţin peste 70 de kilometri de municipiul Bistriţa ne aşteaptă ascunse bine sub Munţii Rodnei, minele care odată au îmbogăţit nobilii din Transilvania. Misterul lor este completat de un peisaj pitoresc ce-ţi taie respiraţia, dar şi de un complex care are una dintre puţinele pârtii de schi din judeţ şi singurul parc de aventuri.
Două drumuri proaste, DN 17C şi mai apoi DN17D, ne poartă spre un adevărat colţ de rai. După aproximativ 70 de kilometri parcurşi din municipiul Bistriţa, ajungem în satul Valea Vinului, o localitate pitorească ce ţine de comuna Rodna, în trecut una dintre cele mai importante localităţi miniere din ţară.
Micuţa localitate şi-a primit numele de la culoarea râului care o traversează, care, din cauza minereurilor din mine s-a făcut arămiu-gălbui. De asemenea, localnicii asociază numele localităţii şi cu savoarea apei minerale care se găseşte în zonă, la fel de gustoasă ca şi vinul.
Zeci de kilometri de galerii miniere se ascund sub Munţii Rodnei, acum toate închise. Nici nu este de mirare dacă luăm în considerare faptul că comuna Rodna, de care aparţine şi satul Valea Vinului, era considerată una dintre cele mai importante localităţi miniere din ţară.
Istoricii spun că minele din jurul comunei Rodna au îmbogăţit mai mulţi nobili maghiari din Transilvania şi chiar domnitori, care au profitat de bogăţiile din Munţii Rodnei. O perioadă mare de timp în zonă s-a găsit şi aur şi argint, metalul preţios din inima Ardealului ajungând în ţările din sud şi sud-vest, unde au început să fie apreciate şi căutate mult mai devreme.
De altfel, mineritul a avut încă din antichitate un rol important în viaţa economică a localităţii Rodna. Unii istorici au dovedit chiar şi prezenţa romanilor la Rodna, după asemănarea dintre galeriile miniere rodnene şi sistemul galeriilor din Munţii Apuseni, despre care se ştie sigur că au fost exploatate de romani.
În perioada în care întreaga vale a Rodnei a fost stăpânită de către domnitorii moldoveni, din 1529 şi până în 1552, se ştie că aceştia au exploatat aurul şi argintul din zonă, desemnând chiar şi un „aurariu domnesc” la Rodna pentru a supraveghea exploatările. În acea perioadă, minele rodnene aveau o valoare însemnată, dovadă fiind faptul că acestea au devenit un mijloc de garanţie sau ipotecare utilizat de diferiţi conducători ai Transilvaniei şi Moldovei.
Cum a dispărut aurul şi argintul din galeriile rodnene?
Răspunsul ni-l dă o legendă care circulă de sute de ani prin satele din care este compusă comuna. Aceasta are în centru strâmtoarea „Stânca Dracului”.
Potrivit legendei, demult, când Rodna era locuită de păgâni, în zonă trăia un principe care voia să-i creştineze pe locuitori. Neavând bani pentru a construi biserici, care să-l ajute în acest scop, principele a plecat în căutarea aurului.
Alături de însoţitorii săi a cercetat toate pădurile şi stâncile, dar n-a găsit decât plumb. Odată, plimbându-se la poalele Vârfului Ineu, zăreşte un castel strălucitor, iar pe coridoarele castelului o femeie fermecătoare torcând.
Principele observă imediat că firul pe care-l modela femeia era din aur, manifestându-şi atunci dezamăgirea cu privire la faptul că nu reuşeşte să găsească aur. Auzindu-i nemulţumirile, femeia îi spune că îl va face bogat cu condiţia ca niciodată să nu întrebe cine este şi dispare, arătându-i principelui „stânca dracului”.
Principele şi cu cei care-l însoţeau au început să sape şi au găsit atât aur încât abia l-au putut transporta. Zilnic principele se întorcea la femeia fermecătoare şi-i povestea despre bisericile pe care le zideşte folosindu-se de aurul găsit.
Curios cu privire la cea care îl vrăjise cu frumuseţea ei, principele începe să se intereseze despre ea prin zonă. O femeie îi spune că frumoasa este Zâna Dealurilor, Izora.
Văzând că numărul bisericilor creşte cu fiecare zi, dracii, care nu suportau mirosul de tămâie şi nici glasul clopotelor, încep să îi pună beţe în roate principelui. Încep prin a-i închide drumul cu stânci. Principele văzând că drumul este închis a crezut că aceasta este răzbunarea zânei, pentru că s-a interesat despre ea, deşi îi interzisese acest lucru.
Dezamăgit principele a plecat din zonă, iar zâna a crezut că principele a părăsit-o şi şi-a distrus palatul strălucitor, dar şi minele în care se găsea aur. Localnicii cred că blestemul zânei s-a împlinit, în minele din zonă nemaigăsindu-se aur şi argint de zeci de ani.
O altă bijuterie care aşteaptă să fie descoperită în satul Valea Vinului este „Casa Scriitorilor”, compusă din două clădiri şi un foişor, sub care se păstrau la rece băuturile cu care erau stropite întâlnirile de la Valea Vinului.
Şi nu au fost puţine, având în vedere faptul că pe acolo au poposit Liviu Rebreanu, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu sau Lucian Blaga. Clădirile au fost construite în jurul anilor 1900, localnicii susţinând că acestea ar fi aparţinut Casei Regale a României. De asemenea, locaţia ar fi fost preferată şi de către Dimitrie Gusti, părintele sociologiei româneşti, care ar fi locuit în casa cu pricina, pe perioada desfăşurării cercetărilor de la Şanţ.
Deşi nu este păzită, accesul fiind totuşi restricţionat, cel puţin în interiorul clădirilor, acestea pot fi admirate din curte, unde se poate ajunge foarte uşor. Clădirile, cu o importantă încărcătură istorică, sunt alte nimănui, alterându-se cu fiecare an.
Iubitorii de munte şi de trasee montane vor fi mai mult decât bucuroşi să ajungă în Valea Vinului, asta pentru că satul este plasat strategic, întretăind mai multe trasee care te conduc pe crestele Munţilor Rodnei.
Izvorul Băilor, una dintre minunăţiile din Valea Vinului (video Florica Dura)
Se poate lua „la târntă” din Valea Vinului, Vârful Ineu, al doilea ca înălţime din masiv, Vârful Omului sau Vârful Corogişu, care ascunde un lac glaciar dar şi o poiană ocrotită de lege, numită „Poiana cu Narcise”, o adevărată splendoare primăvara.
Poiana cu narcise, Muntele Saca (video diosnagy)
Cazarea nu este o problemă în această zonă, existând mai mulţi localnici dispuşi să primească gazde pe care să le omenească cu bucate tradiţionale şi să le povestească legendele născute între crestele munţilor. Există şi câteva pensiuni care, pentru doar 40-50 de lei pe noapte, oferă un pat curat, un loc pentru pregătit grătarul, o terasă, un foişor sau un spaţiu de joacă pentru copii.
Pretenţioşii se pot caza la hotelul de patru stele, Ineu, din centrul comunei Rodna. Acesta dispune de 30 de camere single şi double, precum şi de un restaurant, unde se pot servi mâncăruri tradiţionale, care păstrează specificul locului.
Tărâmul minelor, la concurenţă cu aventură la cota 1100
La câţiva kilometri de Rodna, în comuna Şanţ, ne aşteaptă un drum anevoios neasfaltat plin de curbe parcă sculptate prin pădure şi printre stânci. Aici, la complexul turistic Valea Blaznei găsim una dintre puţinele pârtii de schi din Bistriţa-Năsăud şi singurul parc de aventuri din judeţ.
Complexul este situat la cota 1100, iar peisajul oferit îţi taie răsuflarea. Vara turiştii sunt întâmpinaţi cu drumeţii montane la Poiana cu Narcise, Poiana cu rhododendroni, Lacul Lala, Peştera Cobaşe sau Vârful Roşu, precum şi cu băi dacice, o piscină şi chiar şi un centru SPA.
Ca o noutate, complexul Alpina Blazna şi-a pus la punct singurul parc de aventuri din judeţ. Acesta conţine poduri suspendate şi mişcătoare, la peste 10 de metri de la sol, dar şi o tiroliană, care le dă senzaţii tari chiar şi celor mai curajoşi turişti.
Pentru fiecare distracţie trebuie să scoateţi din buzunare câte 20 de lei. Atât costă şi căţărările pe panoul special amenajat sau intrarea la pisicină. O noapte de cazare trece de 100 de lei, în funcţie de condiţii.
Cei mici nu sunt nici ei uitaţi, fiind pregătit un spaţiu special amenajat pentru ei, precum şi un cerb, care se lasă hrănit de binevoitori cu orice ocazie.
Nu vă veţi plictisi la Valea Blaznei nici iarna, complexul fiind în apropierea unei pârtii de schi de 1500 de metri, cu grad de dificultate mediu şi greu. La dispoziţia schiorilor stă şi un teleschi, care se întinde pe 1480 de metri.
Cu parapanta în Valea Blaznei (video Ştefan Adam)
Dacă doriţi ceva mai pitoresc, dar şi mai accesibil ca preţ, vă puteţi caza şi la pensiunile sau la localnicii din comuna Şanţ, care a făcut obiectul cercetării lui Dimitrie Gusti. În locul mâncărurilor sofisticate, însă, veţi fi serviţi cu balmoş, mămăligă cu brânză sau caş proaspăt.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie
similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau
vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi
scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina
noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Vă mai recomandăm:
FOTO Moştenirea grofului Bethlen şi viile împărăteşti de la Lechinţa
Se încarcă comentariile...
