Răscoală „în scris“: ce au cerut ardelenii Curţii de la Viena în 1860, cât de mult îi deranjau germanizarea şi respingerea literaturii române

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ardelenii încercau să se „lupte” cu oficialii de la Viena cu ajutorul memoriilor FOTO: al33cs.blogspot.com
Ardelenii încercau să se „lupte” cu oficialii de la Viena cu ajutorul memoriilor FOTO: al33cs.blogspot.com

Încercarea Curţii de la Viena de a impune limba germană, religia catolică şi de a limita libertăţile ardelenilor i-au determinat pe aceştia să reacţioneze în nenumărate rânduri. Unele memorii trimise la Senatul austriac sunt semnate chiar de preoţii ortodocşi, care încercau să obţină mai multe drepturi prin astfel de documente.

În timp ce încercau să obţină mai multe beneficii pentru ei, românii din ţinuturile Bistriţei şi Năsăudului nu i-au uitat şi pe ceilalţi ardeleni, acţionând pentru realizarea unor obiective generale, comune tuturor românilor din Transilvania. 

Deşi pare greu de crezut, tactica de „luptă” folosită de bistriţeni şi năsăudeni a fost cu precădere cea a petiţiilor şi memoriilor de altfel, destul de numeroase în Transilvania către sfârşitul perioadei neoabsolutismului austriac. 

Unul dintre cele mai inedite memorii cunoscute din anul 1860 aparţine comunelor din fostul protopopiat ortodox român Valea Bârgăului. Memoriul care a fost redactat în 24 iulie 1860 încă poate fi citit la Arhivele Naţionale din Bistriţa. Acesta a fost semnat de fruntaşii celor 19 sate care alcătuiau protopopiatul respectiv. El este adresat Senatului Imperial şi este scris în limba română, cu caractere latine. Memoriul prezintă 18 păsuri ale românilor. 

Prima revendicare vizează fondurile grănicereşti năsăudene, în timp ce celelalte 17 puncte au caracter general şi privesc toţi românii transilvăneni. 

Bistriţeii, supăraţi că statul austriac determină conflicte între români

Una dintre marile probleme ce-i preocupă pe românii transilvăneni este politica de germanizare şi de respingere a limbii române, a literaturii şi presei româneşti. Semnatarii memoriului se pronunţă, de asemenea, împotriva politicii religioase promovată de statul austriac, fiind respinsă confesiunea ortodoxă. Cei care semnează acest memoriu susţin că statul austriac „îi aţâţă pe români unul contra celuilalt”.

Un spaţiu important este afectat de către semnatarii memoriului problemelor politice. Printre altele, ei se pronunţă pentru autonomia Transilvaniei, pentru constituirea unui organ legislativ şi a unor organe de stat locale din care să facă parte şi românii.

Memoriul cere, de asemenea, libertatea tiparului şi ia atitudine împotriva prigonirii fruntaşilor români din Transilvania. Limbajul folosit în document se încadrează epocii, cu multe cuvinte latinizate şi numeroase arhaisme. „Deşi nu există dovada trimiterii lui la Senatul imperial, el reflectă starea de spirit a naţiunii române din ultimul an al perioadei neoabsolutiste austiece şi, totodată, el este un act de responsabilitate naţională pentru semnatarii memoriului, fapt ce ne face să-l prezentăm în întregime”, notează arhivistul Ioan Sigmirean în Revista Bistriţei. 

Vă mai recomandăm:

Relaţia specială pe care o aveau strămoşii noştri cu piatra. Cum a ajuns o mică localitate din Bistriţa-Năsăud să-şi facă o cooperativă cu 100 de pietrari

Sarea, leacul miraculos al ţăranilor ardeleni. Cum se tratau cu băi cu apă sărată

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite