Satul unde, de secole, cireşele pun pâinea pe masa a 500 de familii. Localnicii au dezvoltat 50 de soiuri, unele aduse din Rusia sau America

Satul unde, de secole, cireşele pun pâinea pe masa a 500 de familii. Localnicii au dezvoltat 50 de soiuri, unele aduse din Rusia sau America

50 de soiuri au fost dezvoltate în Cireşoaia în ultimele decenii FOTO: Bianca Sara

Raiul cireşelor este în Bistriţa-Năsăud fără discuţie. De sute de ani cireşele pun pâinea cea de toate zilele pe mesele a 500 de familii din Cireşoaia, sat care şi-a împrumutat numele de la gustoasele fructe. Mai mult, locuitorii acestui sat au dezvoltat aproape 50 de soiuri, unele dintre ele provenind din Rusia sau chiar din Statele Unite ale Americii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Duminică, satul Cireşoaia a fost în sărbătoare. Aici s-a desfăşurat Festivalul Cireşelor, sărbătoare organizată de localnicii din satul de lângă Beclean încă din anul 1983. În schimbul sumei de 5 lei, toţi cei care au trecut pragul festivalului au putut să se înfrupte pe săturate din zecile de soiuri de cireşe dezvoltate în micuţa localitate din Bistriţa-Năsăud.

Cireşele au fost donate chiar de către proprietarii de livezi din zonă, vizitatorii festivalului având la dispoziţie peste o tonă şi jumătate de cireşe. Pe scena amenajată de autorităţile locale au fost expuse cele mai bune soiuri de cireşe şi au putut fi urmărite dansuri tradiţionale maghiare, asta pentru că Cireşoaia este singurul sat din Bistriţa-Năsăud unde nu vei auzi limba română nici măcar la magazin.

Cireşele pun pâinea pe masa localnicilor din 1800

În satul Cireşoaia nu există locanic care să nu ştie cum se îngrijesc livezile de cireşi. Asta pentru că cele 500 de familii din acest sat trăiesc din 1800 de pe urma cireşelor. Au început timid cu 15 soiuri şi au ajuns să dezvolte 50 de soiuri de cireşe.

„La început au fost 15 soiuri, în timpul colectivizării au fost aduse şi alte soiuri din Ungaria şi Moldova. Comuniştii au venit şi au studiat solul de aici şi au ajuns la concluzia că este perfect pentru cireşe, aşa că au mai adus soiuri. După ce oamenii şi-au primit pământurile înapoi au continuat să planteze cireşi. Acum avem am 50 de soiuri”, dezvăluie Nemet Janos, un localnic de 75 de ani, care trăieşte printre cireşi de când se ştie.


Nemet Janos ştie toate secretele cireşelor FOTO: Bianca Sara

Domnul Janos spune că deşi din afară pare o activitate care nu este presărată cu multă muncă, lucrurile nu stau deloc aşa. Pomii trebuie stropiţi de cel puţin 10 ori pe an, trebuie pus îngrăşământ la rădăcina cireşului de două ori pe an şi abia apoi se culeg fructele. Nici această activitate nu este una uşoară, culegătorii stând pe scări, la metri buni înălţime pentru a putea culege fructele.

„Nu putem spune niciodată că nu avem de lucru. Nici măcar iarna, când tăiem crengile uscate şi punem îngrăşământ la pomi”, completează domnul Janos.

În momentul de faţă, în Cireşoaia livezile se întind pe mai bine de 300 de hectare de teren. Nu mai există localitate în ţară unde livezile de cireşe să se întindă pe o suprafaţă aşa mare.

Un hectar produce, într-un an bun, cam 7-8 tone de cireşe. Într-un an prost, ploaia şi gheaţa poate face ca să nu se poată valorifica nici măcar o cireaşă de pe sutele de hectare de livezi.

Cireşele albe de Rusia şi „buzgo” soiul adus tocmai din America

Localnicii satului Cireşoaia nu doar că au învăţat toate secretele cireşelor, ci au improvizat şi dezvoltat noi metode de a-şi creşte productivitatea şi chiar speranţa de viaţă a cireşilor.

Astfel, oamenii au observat că cireşii sălbatici sunt mai rezistenţi la condiţiile meteo şi trăiesc mai mult. Au reuşit să prelungească viaţa pomilor de la 30 de ani la 60, cu ajutorul altoirii cu cireşi sălbatici.

Cireşele albe au ajuns la Cireşoaia tocmai din Rusia FOTO: Bianca Sara


În Cireşoaia se găsesc inclusiv cireşe albe. Acestea au fost aduse tocmai din Rusia, de un rus, după Primul Război Mondial. Soiul cel mai bun dezvoltat aici este „buzgo”, care provine tocmai din Statele Unite ale Americii.

„Buzgo” este adus din America. Un cetăţean care chiar aşa se numea şi care era din Cireşoaia a plecat în America, iar în 1924-1925 s-a întors cu acest soi. A altoit 5 pomi, iar după trei ani a dat roade. Oamenii au văzut ce bune şi rezistente sunt şi le-au înmulţit. Cireşele „americane” sunt mari, cărnoase şi dulci. Sunt mai tari, au coaja mai groasă şi rezistă foarte bine, inclusiv la transport”, povesteşte domnul Janos.


Buzgo, cireşele aduse tocmai din Statele Unite ale Americii

Care este secretul cireşelor de „Cireşoaia”, localitate devenită deja un brand? În afară de cunoştinţele adunate în sute de ani şi transmise din generaţie în generaţie, unul dintre secrete este pământul, care este prielnic cireşilor.

„Aici, la noi, toată lumea ştie tot ce se poate despre cireşe. Şi copiii după ce termină şcoala sunt tot printre cireşi. Le place să muncească, mai ales că văd că se fac bani”, completează localnicul.


Localnicii au grijă de livezile lor şi investesc permanent în asta. Doar anul acesta au fost plantaţi 40.000 de puieţi de cireş.

„Nici în anii mai puţin buni, oamenii nu se descurajează, pentru că dacă nu câştigă cu cireşele, câştigă cu prunele sau cu alte fructe. Ploaia a făcut anul acesta ravagii printre cireşe, dar le face bine prunelor, de exemplu. Acesta este back-up-ul oamenilor, pierd cu cireşele, câştigă cu alte fructe. Doar 2% nu au cireşi, peste 500 de familii au livezi de cireşi. Dacă în urmă cu 25 de ani tot satul avea 20 de tractoare, acum în Cireşoaia sunt 150 de tractoare. Oamenii investesc permanent, dacă nu ar fi profitabil, oamenii s-ar angaja în fabric. De aici doar 5% lucrează în fabric, oamenii nu merg, pentru că fac bani aici, acasă”, explică viceprimarul Cornel Săsărman.

De aici, cireşele ajung în mai toată ţara, dar şi peste hotare. Până anul trecut tiruri întregi ajungeau în Rusia şi Italia. Anul acesta din cauza ploii şi a grindinei, cireşele sunt şi puţine şi crepate, motiv pentru care nu prea pot fi valorificate, nici măcar pentru industrie.



Vă mai recomandăm:

La 76 de ani, Octavian Harşianu vrea să readucă la viaţă vinul săsesc din Dumitra, recunoscut în perioada interbelică până şi de francezi

FOTO De la agricultură la artă şi înapoi. Povestea pictorului care se încăpăţânează să îmbine arta cu creşterea animalelor şi cultivarea plantelor

Economistul care a inventat coniacul „made in Bistriţa“. Secretele reţetei vinarsului ardelenesc făcut „în casă“

Cireșoaia are cea mai mare suprafață de teren cu livezi de cireși FOTO: Bianca Sara 

Imagini din aceeasi galerie
  • Cireșoaia are cea mai mare suprafață de teren cu livezi de cireși FOTO: Bianca Sara 
  • Nemet Janos a crescut printre cireși și le cunoaște toate secretele FOTO: Bianca Sara 
  • O tonă și jumătate de cireșe au fost „devorate” în timpul festivalului dedicat delicioaselor fructe FOTO: Bianca Sara
  • Dansurile tradiționale maghiare însoțesc an de an sărbătoarea FOTO: Bianca Sara 
  • Cireșele albe au fost aduse la Cireșoaia tocmai din Rusia după Primul Război Mondial FOTO: Bianca Sara 
  • 50 de soiuri au fost dezvoltate în Cireșoaia în ultimele decenii FOTO: Bianca Sara
  • „Buzgo”, soiul de cireșe adus tocmai din Statele Unite ale Americii FOTO: Bianca Sara 
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: