Povestea fascinantă a românului George Purdea, o somitate în lumea academică din Austria. Seara - hamal într-un hotel de lux, ziua - student la filosofie în Viena
0George Purdea (64 de ani) este o somitate în lumea academică austriacă – deşi e mai puţin cunoscut în propria ţară. Drumul către statutul respectabil de astăzi n-a fost uşor, l-a purtat printr-un regim comunist de nesuportat, printr-un hotel din Austria, prin institute de cercetare şi prin muzee dedicate lui Freud. E un film în culori nu mereu luminoase. Astăzi, profesorul de filosofie s-a refugiat în cercetare, în turism şi în casa părintească.
Discret, optimist şi foarte glumeţ, aşa l-am găsit pe George Purdea în casa sa părintească din comuna săsească Lechinţa, pe care a renovat-o şi unde se refugiază când nu mai vede scăpare în altă parte. Recunoaşte că vine şi bate dealurile din Lechinţa de cel puţin două ori pe an, dar de multe ori îşi caută tot felul de pretexte pentru a se întoarce în România. Zice că subconştientul îi spune în vis când este cazul să se întoarcă acasă, iar până acum nu s-a întâmplat ca ardeleanul să nu asculte chemarea pământului.
DIN FIU DE ŢĂRAN, STUDENT LA FILOSOFIE
Destinul şi schimbările de macaz de care a avut parte profesorul universitar pot compune cu uşurinţă un roman sau un film. George Purdea s-a născut în 1953, în Lechinţa, într-o familie simplă, de ţărani, care se chinuiau să crească patru copii din agoniseala pământului şi cu cele câteva animale din bătătură. A ajuns la şcoala de muzică din Târgu Mureş, unde s-a specializat în corn.
În clasa a IX-a, a fost nevoit să schimbe prima dată macazul, după ce a fost lovit cu genunchiul în zona gurii de un coleg, în timpul unui meci de handbal. Această accidentare, care a implicat şi o operaţie delicată, l-a determinat să se reprofileze şi să se întoarcă la Bistriţa, unde şi-a încheiat studiile liceale la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu“, la profilul real.
Mânca matematica pe pâine, dar degeaba. George Purdea s-a hotărât să urmeze Facultatea de Filosofie din Bucureşti.
„Eram fiu de ţărani. Tata – cu vacile pe câmp, mama – acasă, gospodină, creştea patru copii. Înainte de examen (n.r. – de admitere la Facultatea de Filosofie), când îi auzeam pe restul candidaţilor despre ce vorbeau, despre tot felul de texte din filosofia franceză, m-am cam speriat. Dar am fost admis, totuşi, filosofia a fost pasiunea mea. Am fost încăpăţânat şi nu m-am lăsat uşor, iar acest lucru m-a ajutat şi în Vest. Şcoala românească, cel puţin pe vremea aceea, a fost foarte serioasă, deşi mulţi mi-au spus că dacă emigrez, străinii nu dau doi bani pe facultatea mea de filosofie“, rememorează George Purdea.
La Lechinţa, profesorul universitar este aşteptat de o grădină şi de casa părintească, renovată (Foto: Bianca Sara)
FREUD ŞI CETĂŢENIA AUSTRIACĂ
În ’89, dezamăgit de lipsa de perspective şi de refuzul categoric şi repetat al statului român de a-l lăsa să-şi continue studiile peste hotare, George Purdea şi-a luat inima în dinţi: împreună cu soţia a fugit în Austria. Acolo nu voia să poposească decât o perioadă scurtă, până reuşea să obţină actele necesare pentru a ajunge în Canada sau în Statele Unite ale Americii. Planurile s-au mai schimbat între timp.
Impresionat de atitudinea austriecilor şi de faptul că aceştia erau dispuşi să îi transforme statutul de refugiat politic în cetăţenie plină, profesorul din Lechinţa a hotărât să-şi încerce aici norocul.
Cetăţenia austriacă a venit, însă, pe căi nebănuite. După ce autorităţile de la Viena au aflat că profesorul tradusese în română o serie de texte ale reputatului medic Sigmund Freud, i-au acordat cetăţenia „pentru merite culturale deosebite“. Mai mult, în ’90, George Purdea a vizitat muzeul dedicat lui Freud şi a donat una dintre cărţile traduse de el instituţiei.
Impresionaţi de gestul său, dar şi de cunoştinţele vaste pe care românul le avea despre părintele psihanalizei şi pentru că vorbea foarte bine alte limbi străine, conducerea muzeului i-a oferit profesorului un loc de muncă. A fost angajat al Sigismund Freud Museum între 1994 şi 1997.
„SUNTEŢI UN EXEMPLU, NU O POVARĂ“
Însă, înainte de aceasta, mai întâi şi-a continuat studiile superioare la Institutul de Filosofie din cadrul Universităţii din Viena. În acea perioadă, a muncit ca hamal şi paznic de noapte la un hotel de lux din Viena. Vreme de patru ani a cărat bagajele în hotelul vienez.
Cât despre studiile sale, George Purdea recunoaşte că nu prea le vorbea colegilor angajaţi la hotel despre asta – pentru a nu-i face să se simtă prost şi pentru că, mărturiseşte el, este unul dintre aceia care preferă discreţia.
Acesta îşi aminteşte şi de reacţia reprezentanţilor statului austriac atunci când le-a spus cu ce se ocupă:
„Le-am spus oficialilor de acolo: «Cum îmi acordaţi cetăţenia pentru merite culturale deosebite, când eu sunt cărător de bagaje într-un hotel de lux?». Altceva n-am găsit să fac bani. Atunci, ei mi-au răspuns: «Ăsta este un merit. Pentru că nu aşteptaţi nimic de la statul austriac, pentru că v-aţi angajat, pentru că sunteţi de un an aici şi munciţi împreună cu soţia, sunteţi un exemplu, nu o povară». Am venit în ţara aceasta ca un marginalizat şi am fost medaliat şi felicitat pentru ce am făcut în ţara natală, în care eram marginalizat. Sună cam incredibil, nu?“, mărturiseşte profesorul.
Începând din 1998, după ce şi-a finalizat doctoratul, George Purdea este profesor universitar la Institutul de Filosofie din cadrul Universităţii din Viena. În ultimii ani, românul s-a concentrat mai mult pe cercetare, dar, în paralel, a dezvoltat o nouă carieră, speriat de criza economică mondială care s-a resimţit destul de puternic şi în Austria: s-a făcut ghid turistic.
A urmat şi un curs de profil, dar limbile străine cunoscute, sutele de conferinţe susţinute şi cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor l-au ajutat să devină unul dintre cei mai căutaţi ghizi turistici din Austria. Românul bate oraşele austrice alături de turişti şi îi poartă prin cultura şi istoria locului, presărând printre informaţii şi detalii filosofice sau arhitecturale.
O PROMISIUNE FĂCUTĂ LUI CONSTANTIN NOICA
George Purdea a fost un apropiat al lui Constantin Noica, celebrul filosof român, iar acestea nu sunt vorbe în vânt, cum se mai întâmplă uneori când unii găsesc oportună alipirea de câte un ins faimos. Bistriţeanul i-a fost alături lui Noica până şi în ultimele sale clipe de viaţă. Iar acum câţiva ani, când era deja la vârsta la care majoritatea seniorilor se refugiază pe lângă nepoţi, George Purdea învăţa şcolăreşte latina şi greaca.
„La urma urmei, ce filosof e ăla care nu cunoaşte aceste limbi?“ Totuşi, în spatele acestui avânt tineresc stătea, în spirit, Constantin Noica: „Fără Noica, n-aş fi făcut-o! N-aş fi dus-o la capăt, pentru că la universitate, latina şi greaca s-au făcut pe bune, profesorii mei m-au şi picat de câteva ori la examene. Dar a fost un soi de promisiune făcută lui, pe care am reuşit s-o duc la îndeplinire“, spune profesorul Purdea.
Şi, până una alta, mai în glumă, mai în serios, George Purdea îndeamnă la exerciţii de latină la orice vârstă, căci, susţine el, aşa se combate uitarea, dar şi ridurile şi, în general, bătrâneţea – tratament anti-aging cu latină, cum ar veni.
Se încarcă comentariile...
