Noii daci liberi. Povestea fascinantă a românilor care i-au antrenat pe străini în călătoria nebună pe drumuri netrecute de sute de ani
0
Şase iubitori ai drumeţiilor călare au avut parte înainte de Paşte de aventura vieţii lor. Aceştia au refăcut un traseu vechi de mii de ani, în parte, folosit chiar şi de dacii liberi. Cei şase s-au întâlnit cu urşii, cu lupii şi au dat de troiene de zăpadă care le ajungeau la brâu.
Şase iubitori de munte şi de drumeţii călare au refăcut un drum vechi de mii de ani. Parte din traseul luat în calcul de călăreţi a fost folosit în urmă cu mii de ani de dacii liberi.
Aceasta era denumirea dată triburilor geto-dace, care nu au fost înglobate în provincia romană Dacia.
Iniţiatorul acestui proiect unic în România este Simion Crăciun, un bistriţean care deţine o fermă de cai şi o pensiune în localitatea Şieu Sfântu, la nici 25 de kilometri de Bistriţa.
Acesta organizează drumeţii călare de ani de zile, care atrag ca un magnet străinii ce vor să ne vadă munţii. Tocmai cererile repetate ale străinilor au dat naştere la această idee.
„Tot aveam cereri de la străini, care vor să vină să ne vadă munţii. De doi ani ne tot gândim cum să planificăm această drumeţie, iar acum, înainte de Paşte am pus-o în sfârşit în practică. Munţii Călimani, pe unde am ajuns noi erau folosiţi de dacii liberi, care se ascundeau acolo. Istoricii au găsit mai multe inscripţii dacice în unele zone unde am ajuns şi noi”, ne explică Simion Crăciun, promotorul drumeţiei.
Călăreţii au pornit de la Şieu Sfântu, de la ferma lui Simion Crăciun şi au trecut prin Bistriţa, ajungând la Dealul Negru şi la Valea Stegea şi Trei Hotare . Practic, cei trei au ajuns în Parcul Naţional Călimani, unde se întâlnesc judeţele Mureş, Bistriţa-Năsăud şi Suceava.
Călăreţii au întâlnit lupii, urşii şi zăpadă de un metru
„În Parcul Naţional Călimani au venit şi urşii la noi şi ne-au speriat caii. Şi cu lupii ne-am întâlnit. Am avut zăpadă de anul trecut, netopită, cum e mai rău. În unele locuri zăpada ne ajungea până la brâu. Am trecut destul de greu în unele zone, a trebuit să fac eu urmă cu picioarele, să nu fie gropi sau copaci tăiaţi”, povesteşte bistriţeanul.
Cei 6 s-au apropiat de 2000 de metri şi şi-au petrecut nopţile la cabanele ocoalelor silvice. Până la locurile de cazare se deplasa cu ei şi o maşină de teren, care transporta mâncarea cainilor, gardurile electrice, trusele medicale şi tot de ce aveau nevoie în sălbăticie.
Traseul are 160 de kilometri şi a fost parcurs în 5 zile. În prima zi, temerarii au parcurs 45 de kilometri, ulterior rezumându-se la maxim 30 de kilometri zilnic. Potrivit organizatorului drumeţiei, care vrea să pună pe harta excursiilor călare şi „drumul dacilor”, unele locuri prin care au ajuns cei şase nu au mai fost călcate de picior de om şi de sute de ani.
Foto: Simion Crăciun
Deşi animalele păreau a fi cel mai mare pericol care i-a pândit preţ de 5 zile pe cei 6 călăreţi, aceştia s-au temut mai mult de condiţiile meteo şi de cele de drum, mai ales că era prima dată când ajungeau acolo.
„Animalele nu au treabă cu noi. Dacă cunoşti un pic cum stă treaba cu natura nu ai probleme. Lupii au fost curioşi, au venit să vadă ce e acolo şi ce e cu noi, dar atât. Mai frică ne-a fost de natură, să nu cădem cu caii în prăpastie sau să rămânem împotmoliţi. Dacă aveam probleme nu avea cine să ne ajute. Ne era frică să nu-şi rupă un cal un picior, pentru că acolo rămânea. De asta ne era mai frică, nu de lupi şi urşi”, completează Simion.
Cei şase s-au întors acasă chiar în noaptea de Înviere. În ciuda oboselii acumulate, călătorii au luat parte la slujba de Înviere, într-o localitate din apropiere de Vatra Dornei, unde au şi rămas peste noapte.
Acesta este doar începutul proiectului care va purta numele „Drumul Dacilor”. Simion Crăciun vrea să transforme acest traseu într-o drumeţie cu repetiţie, prin intermediul căreia să-i determine pe străini să ne vadă bogăţiile ţării călare.
„Totul a fost monitorizat pe hărţi. Am înregistrat fiecare părticică, cu ajutorul GPS-ului. Acum vrem să îl punem pe hărţi şi să facem un cost aproximativ”, completează bistriţeanul.
Peisajele de care au avut parte cei şase sunt spectaculoase (Foto: Simion Crăciun)
Fiecare dintre participanţi a cheltuit aproximativ 1500 de lei pentru această călătorie. Deşi drumeţia s-a lăsat cu febră musculară şi cu oboseală cronică, niciunul dintre participanţi nu o regretă nicio clipă. Începând de anul viitor, doritorii vor putea să parcurgă, contra cost, „Drumul Dacilor”.
„A fost foarte greu, dar ne-a plăcut la toţi la nebunie! Au fost nişte locuri, printre nişte creste, unde nu a mai umblat nimeni. Ne-am simţit ca nişte adevăraţi daci, condiţiile, pot spune, au fost similare. La un moment dat am crezut că nu mi putem trece, pentru că erau căzuţi copaci. Aveam la noi macete şi securi şi l-am tăiat. Nu se compară cu nimic pe lume liniştea aceea şi peisajul acela. Nu se compara cu nimic în lumea asta. Avem o ţară atâta de frumoasa”, completează organizatorul.
Un francez de 72 de ani, printre cei care au luat parte la această aventură
Printre cei care au luat parte în premieră la această aventură se numără şi un francez de 72 de ani, viticultor de meserie, care deţine un teren întins de viţă de vie în sudul Franţei. În ciuda vârstei înaintate, acesta a făcut faţă cu brio acestei călătorii, mişcându-se chiar mai bine decât un tinerel, dacă e să-i dăm crezare lui Simion Crăciun.
Alături de Simion au mai luat parte la această călătorie un turist neamţ, un bistriţean şi doi moldoveni. Toţi cunosc foarte bine caii şi au antrenament în această zonă. Antrenamentul este obligatoriu pentru a face faţă unei asemenea aventuri.
„Pentru a face faţă unei asemenea călătorii trebuie să călăreşti cel puţin o dată la două zile. Trebuie să faci sport constant, pentru că dacă nu faci sport nu vei face faţă. Eu călăresc zilnic, dar tot am făcut febră musculară la picioare în prima zi, pentru că nu eram obişnuit nici eu cu pante aşa abrupte”, completează Simion Crăciun.
Vă mai recomandăm:
Trăieşte departe de civilizaţie şi consumă doar ce cultivă şi creşte în propria bătătură. Mai mult, în creierii munţilor şi-a amenajat o mini- grădină zoologică cu zeci de specii de animale. Singurul elemente care ne aduc aminte de secolul în care trăim sunt curentul, cablul şi internetul. Este povestea fascinantă a lui Leontin Acul, un bistriţean care a fugit de oraş.
La nici 25 de kilometri de Bistriţa, într-un loc aproape sălbatic, întâlnim ceea ce defineşte perfect liniştea. Satul Neţeni are doar 13 locuitori, nu are magazine, utilităţi sau mijloace de transport, însă îţi oferă o comuniune cu natura cum rar ţi-e dat să vezi.
Se încarcă comentariile...
