Misterul din jurul celei mai vechi lespezi de pe Biserica Evanghelică, simbolul Bistriţei

Cea mai veche piesă de pe Biserica Evanghelică, lăcaşul de cult care a devenit simbolul Bistriţei, este o lespede datată în secolul al XVI-lea. În jurul acesteia şi mai ales a personajului pe care îl înfăţişează circulă mai multe legende. Una dintre ele o au în centru pe Ursula, una dintre primele femei din Bistriţa ce a avut privilegiul de a apărea în documentele oficiale ale cetăţii cu donaţii făcute bisericii

Pe faţada sudică a Bisericii Evanghelice este încastrat cel mai vechi element al clădirii, o lespede datată în secolul al XVI-lea. Aceasta este şi cel mai misterios element al bisericii, în jurul său „ţesându-se” mai multe legende.

Una dintre ele spune că pe lespede se regăseşte Ursula. Aceasta a fost o femeie foarte bogată, care a trăit în secolul al XVI-lea într-o casă din zona complexului Sugălete, situat la doar doi paşi de biserică.

Ursula este prima femeie menţionată în documentele Bistriţei. Potrivit acesteia, Ursula a fost văduva lui Paul Forster, un sas bogat ce a trăit la sfârşitul secolului XV-lea, începutul secolului al XVI-lea.

Documentele spun că aceasta ar fi făcut o donaţie în 1505 pentru restaurarea unei clădiri de Sugălete. Clădirea urma să fie folosită de „Fraternitas betae virginis” o comunitate care cuprindea clerul oraşului şi al comunelor din apropiere. Se pare că femeia a făcut numeroase donaţii şi Bisericii Evanghelice.

Una dintre ipoteze este că pe cea mai veche lespede de pe biserică apare Ursula, în haine de războinic, în semn de recunoştinţă pentru donaţiile făcute. De altfel, H. Wittstok amintea în anul 1869 că lespedea reprezintă figura unui personaj feminin ce a donat bisericii o parte din avere.

„Ea (n.r. Ursula) dărui bani pentru una dintre cele două capele zidite pe biserica principală, adică 275 de florini, un heleşteu mic împreună cu o pajişte, două vii lângă cetate, căsuţa de lângă măcelăria lui Lorinţ împreună cu brutăria şi trei case cu chiriaşi,” precizează H. Wittstok.

O altă legendă spune că o femeie al cărei copil, grav bolnav, s-a însănătoşit miraculos a făcut bisericii o importantă donaţie. Locuitorii cetăţii i-ar fi mulţumit figurându-i chipul pe această piatră.

Mai aproape de realitate este însă ipoteza potrivit căreia pe lespede se regăseşte un cavaler, cu un blazon compus din trei ciocane îmbinate stelar. Acesta este un personaj important al oraşului, aflat cel mai probabil în legătură cu monetăria sau cu minele de argint. Personajul este de origine străină comunităţii locale.

Vă mai recomandăm:
 

Biserica Evanghelică, singurul monument istoric cu lift din România, se pregăteşte să intre în circuitul turistic internaţional

Primăria Bistriţa alocă peste 45.000 de lei pentru o expertiză care să indice lucrările de care mai are nevoie Biserica Evanghelică pentru a putea fi inclusă în circuitul turistic internaţional. Aceasta ar urma să fie gata în toamna acestui an.

Sugăletele şi Biserica Evanghelică, dovada măiestriei arhitecturale a saşilor bistriţeni

Cele mai multe bijuterii arhitecturale de care încă se poate bucura municipiul Bistriţa sunt lăsate de saşi. Printre acestea se numără şi ansamblul de clădiri odinioară comunitare cunoscut sub numele de „Sugălete” sau Biserica Evanghelică, stranele sale reprezentând o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania.