Lecţie de responsabilitate: şase fraţi orfani dintr-o comună bistriţeană se cresc unii pe alţii şi refuză să abandoneze şcoala

Într-o căsuţă mică cu două camere de pe o uliţă din localitatea Uriu îşi duc veacul 6 fraţi, cu vârste cuprinse între doi şi 22 de ani. Deşi abia au ce mânca, fraţii Coşergar fac tot posibilul să nu abandoneze şcoala, aceasta fiind ultima dorinţă a mamei lor care s-a stins în urmă cu un an.

Pe o uliţă din localitatea Uriu, într-o casă mică încă în construcţie îi găsim pe fraţii Coşergar. De mai bine de un an, cei şase fraţi au rămas singuri pe lume, după ce şi mama lor a murit de cancer de col uterin. Primul care s-a prăpădit a fost tatăl lor, care a murit în urmă cu 10 ani de cancer la plămâni.

Cei  şase i-au fost alături mamei lor până s-a stins, iar după au făcut tot posibilul să nu se despartă şi să-şi continue şcoala. Cea mai mare dintre surori are 22 de ani şi are şi ea doi copii deja de doi şi respectiv patru ani. Cel mai mic dintre frăţiori are doar doi ani şi este de departe sufletul casei.

Iulian este unul dintre cei mai veseli şi plini de viaţă copii pe care i-am întâlnit. La nici doi ani se „lipeşte” efectiv de oricine trece pragul căsuţei din Uriul, iar pe fraţii săi îi priveşte ca pe nişte părinţi, amintirile cu mama sa fiind aproape inexistente.

Zâmbetul nu lipseşte niciodată de pe faţa micuţului Iulian (Foto: Bianca Sara)

Nici înainte să moara mama lor nu au avut parte de o viaţă uşoară. Femeia făcea eforturi considerabile să le pună ceva pe masă copiilor ei, muncind cu ziua prin localitate. Tocmai din acest motiv, cea mai mare dorinţă a femeii a fost ca copiii săi să-şi termine şcoala, pentru a avea mai mari şanse la o viaţă mai bună.

Deşi le este foarte greu, fraţii Coşergar fac tot posibilul să îşi termine şcoala şi să îndeplinească astfel ultima dorinţă a mamei lor. Sergiu, Iulia şi Iosif învaţă la o şcoală de meserii din Bistriţa şi locuiesc în internat de luni până vineri. Au ales această variantă pentru că era singura care le oferea un pat cald şi mesele zilnice. Sergiu şi Iosif se pregătesc pentru un job în construcţii, în timp ce Iulia pentru bucătărie.

Alexandra, care are 11 ani, învaţă în Ilişua, unde şi locuieşte pe parcursul săptămânii. Preventoriul TBC Ilişua a fost singura unitate de învăţământ care i-a putut oferi fetei şi masa şi cazare, dar şi educaţie.

„Şcoala e foarte importantă, nu am lăsat-o pentru nimic, deşi am mai întrerupt un an sau doi. Puteam să plec la muncă în Franţa, dar nu am plecat, am vrut să termin şcoala mai întâi”, povesteşte Sergiu.

Iulia şi Sergiu încearcă să suplimenteze veniturile familiei muncind cu ziua (Foto: Bianca Sara)

Mihaela, de 22 de ani, care are şi ea doi copii mici, este cea care are grijă de frăţiorul său mai mic Iulian.

La final de săptămână, fraţii se întâlnesc la Uriu, iar căsuţa cu două camere, din care până acum câteva zile doar una era locuibilă, prinde viaţă. Deşi abia răzbat de la o zi la alta, cei 6 nici nu iau în calcul posibilitatea de a se despărţi.

Responsabilitatea de care dau dovadă Sergiu şi Iulia te copleşeşte de la primele discuţii. Sergiu, Iulia şi uneori şi Iosif profită de vacanţe şi zile libere pentru a presta diverse munci care să le permită să pună ceva pe masă fraţilor lor.

„De ziua mea când am făcut 18 ani eram la o fermă de vaci, la lucru. M-am bucurat că am ce munci, ce să mai vorbim de cadouri şi sărbătoriri”, spune Sergiu, de 18 ani.

Banii pe care reuşesc să îi facă se duc pe mâncare, întreţinerea casei şi mici reparaţii. Mama lor nu a apucat să termine casa înainte să se stingă, astfel că doar una dintre camere era locuibilă până în urmă cu câteva zile.

Aceasta esta a doua casă în care cei 6 locuiesc, prima care era din chirpici, fiind luată de ape în urmă cu câţiva ani, când inundaţiile aproape că au ras o comună din apropiere.

Prin acoperiş plouă, pe jos nişte covoare încearcă să „îmblânzească” cimentul rece, iar aparatura electrocasnică lipseşte cu desăvârşire. Până înainte de Crăciun, fraţii Coşergar aveau tras curentul de la vecini, asta pentru că nu îşi permiteau branşarea care îi costa 3000 de lei.

Veniturile lor lunare nu trec de câteva sute de lei, fiind compuse în principal din alocaţiile copiilor. Cea care le face viaţa mai uşoară şi le dă o mână de ajutor cu orice ocazie este preoteasa Manuela Pop, care i-a luat sub aripa sa protectoare în urmă cu câteva luni.

„Am avut zile în care nu am avut ce să punem pe masă. Şi acum de când suntem singuri, dar şi când a trăit mama. Nu ştiam ce-i ăla Crăciun, nu cred că am avut vreodată un brad de Crăciun şi nici nu cred că a venit Moşu”, precizează Iulia.

Moş Crăciun nu i-a uitat pe fraţii Coşergar. Mai mulţi oameni de afaceri din Bistriţa-Năsăud au ţinut să le fie alături şi să le facă sărbătorile de iarnă mai frumoase. Fraţii Coşergar au primit o maşină de spălat, un aragaz, un frigider, dar şi o sobă care să îi ajute să încălzească şi cea de-a doua cameră.

De asemenea, reprezentanţii Electrica s-au asigurat că de Crăciun curentul ajunge până în căsuţa lor. Un restaurant din Bistriţa le-a oferit celor 6 fraţi bucatele de Crăciun, dar şi veselă, tacâmuri şi pahare noi.Cei mai mari dintre fraţi au şi promisiuni de angajare odată ce-şi vor termina şcoala.

Reacţia lui Sergiu, care a rămas bărbatul casei,  când s-a văzut în faţa acestei minuni de Crăciun a fost: „Am înţeles urarea «Crăciun fericit!», dar ăsta îi prea fericit!”.

Vă mai recomandăm:

FOTO Românii din lumea a treia. Viaţa tristă a oamenilor uitaţi de Dumnezeu într-un sat din Bistriţa-Năsăud

La mai bine de 50 de kilometri de Bistriţa, în satul Pintic, comuna Teaca unde proporţia de romi trece de 50% am găsit o stradă care parcă este ruptă de mileniul acesta. Peste 100 de persoane trăiesc doar din alocaţiile copiilor, în condiţii greu de imaginat.

FOTO Drama unei familii cu patru copii, nevoită să trăiască din mila vecinilor după ce i-a ars casa

De un an de zile o familie din satul bistriţean Pintic trăieşte pe la vecinii, care mişcaţi de drama celor patru copii şi a părinţilor lor le-au oferit un acoperiş deasupra capului. Asta după ce, în urmă cu un an, cămăruţa în care locuiau a luat foc. Situaţia familiei Ciurar e atât de critică încât nu-şi permite să-şi trimită doi dintre copii la şcoală.