Lacul Colibiţa, locul de basm din inima Transilvaniei care ia tribut cel puţin o viaţă în fiecare an. Secretele satului de sub apă
0Situat la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la poalele Munţilor Călimani, lacul Colibiţa fascinează cu frumuseţea sa sălbatică, dar şi cu zecile de legende care circulă în legătură cu această zonă. Oamenii locului spun că lacul este blestemat şi că îşi ia an de an tribut cel puţin o viaţă.
Lacul Colibiţa este situat la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la o înălţime de 800 de metri. În locul care acum fascinează turişti din toată ţara şi de peste hotare, în 1850 erau doar 14 locuitori, care în 1869 şi-au amenajat şi o biserică. În acelaşi an s-a construit şi un drum care lega Colibiţa de Mureşenii Bârgăului pentru a sprijini transportul de material lemnos.
Lacul care se întinde pe 5 kilometri a împrumutat practic denumirea localităţii care a fost inundată pentru ca el să ia naştere. Numele vine de la „colibe”, locuinţele temporare amenajate de primii ciobani care au transformat locul pitoresc într-un sat.
Cel care a văzut potenţialul turistic al acestei zone a fost tâmplarul de origine germană W. Ianitchi, care a construit mai multe case de vacanţă pentru saşii din Bistriţa în 1918.
Proprietăţile curative ale aerului de la Colibiţa au făcut cunoscută zona
Nu doar potenţialul turistic al zonei a atras bistriţenii la Colibiţa. Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883, atunci când o tânără din Bistriţa se spune că s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon. Sanatoriul a rezitat preţ de câteva decenii, după care a fost incendiat.
„O regiune excelentă pentru a-şi adormi oricine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curiei natural”, spuneau jurnaliştii publicaţiei „Frăţia Românească”, în anul 1927.
De proprietăţile aerului de la Colibiţa a auzit şi asociaţia „Caritatea” de la Cluj, care a început în 1923 amenajarea unui sanatoriu pentru tratarea studenţilor cu probleme pulmonare.
Blestemul foştilor locuitori...
În 1979 se ia decizia de strămutare a satului Colibiţa pe dealurile din apropiere, în localitatea numită Miţa, pentru a se amenaja în vale un lac de acumulare, menit să asigure alimentarea cu apă a întregii zone.
Deşi inginerii care au lucrat la acest lac şi la baraj asigură că zona a fost curăţată foarte bine înainte, fiind scoşi inclusiv copacii, localnicii sunt convinşi că pe fundul lacului încă se mai regăsesc clădirile.
Una dintre legendele care circulă în zonă se referă la fosta biserică din lacul scufundat. Aceasta spune că atunci când scade apa, se poate observa crucea de pe biserică.
„Şi eu ştiu că o parte din sat, cu tot cu biserică, e tot în lac. Mai mulţi feciori care au intrat sub apă au spus că au văzut turnul bisericii. Mulţi povestesc că sunt peşti mari în lac ce mănâncă oamenii care mor înecaţi”, explică tanti Maria, care locuieşte de când se ştie în Miţa.
De asemenea, locuitorii mai bătrâni ai localităţii spun că cei care au fost nevoiţi să-şi părăsească casele şi să se mute pentru a fi amenajat lacul au blestemat zona, motiv pentru care, lacul Colibiţa şi-a luat an la rând tribut vieţi omeneşti.
Cel mai tulburător caz de la Colibiţa care este amintit şi acum deşi au trecut 10 ani de atunci a implicat o tânără de 18 ani din Bistriţa, care a plonjat cu maşina în lac şi s-a înecat. În maşină se afla şi fratele său, care însă a reuşit să se salveze. Trupul fetei a fost găsit la aproape o lună de la dispariţie, de către un grup de scafandri speologi.
Preţ de 20 de zile cât au durat căutările fetei s-a vorbit despre peşti uriaşi care s-ar hrăni cu trupurile celor care îşi pierd viaţa în lac. Dispariţia în apele lacului din anul 2008 a unui tânăr din Reghin nu a făcut altceva decât să dea apă la moară acestor legende ale „blestemului”.
Pescarii susţin şi acum cu tărie faptul că lacul chiar ar găzdui peşti uriaşi care ajung la câţiva metri buni, care stau pe fundul acestuia.
Vă mai recomandăm:
Cum a dispărut şi renăscut una dintre cele mai vizitate localităţi din Bistriţa-Năsăud
Localitatea Colibiţa este situată la 38 de kilometri de municipiul Bistriţa şi îşi are începuturile în anul 1850. În anul 1979 satul este strămutat în apropiere, la Miţa, pentru a face loc unui lac de acumulare. Noul lac de acumulare, care avea scopuri cu totul practice, nu face altceva decât să înfrumuseţeze zona, care începe să fie tot mai populată.
Un sanatoriu pus pe picioare în satul Colibiţa din Bistriţa-Năsăud de Olivia Deleu, soţia unui fost primar al Clujului din perioada interbelică, a ajuns în preajma celui de-al doilea Război Mondial oaza de sănătate a studenţilor, elevilor şi orfanilor din întreaga Transilvanie. Sanatoriul „Caritatea” şi-a încheiat activitatea în anul 1944, când a fost incendiat.
Una din cele mai odioase crime petrecute vreodată în judeţul Bistriţa-Năsăud trezeşte şi acum lacrimi în colţul ochilor. Deşi au trecut 23 de ani de la tragicul moment, familiile îndoliate ale celor trei bărbaţi ucişi cu bestialitate de cinci soldaţi beţi nu au beneficiat nici până în prezent de compensaţiile materiale, stabilite de magistraţi după ani lungi de procese.
Se încarcă comentariile...
