FOTO Viaţa satului bistriţean, dezvăluită prin fotografiile nepotului lui Coşbuc şi ale academicianului Iuliu Moisil

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ce înseamnă mărimea şi numărul penelor de păun pe un clop din zona Năsăudului? Când erau băieţii privilegiaţi şi înlocuiau opincile cu cizmele? La aceste întrebări încearcă să răspundă zeci de fotografii lăsate moştenire de personalităţi precum Anton Coşbuc, nepotul lui George Coşbuc sau academicianul Iuliu Moisil.

Câteva zeci de fotografii au fost expuse astăzi de către Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, alături de costume populare, obiecte casnice sau meşteşugăreşti. O parte au fost puse la dispoziţie de către nepotul lui George Coşbuc, care a surprins biserica în care a slujit tatăl poetului, dar şi moara familiei.

Acesta a surprins şi parte din competiţiile de oină organizate de el la Leşu, dar şi fanfara localităţii, care a câştigat diferite premii şi distincţii în perioada interbelică.

De asemenea, la colecţiile de fotografie ale Arhivelor Naţionale a contribuit şi academicianul Iuliu Moisil, fotograf dar şi colecţionar de imagini şi documente atât din zona Năsăudului, cât şi din întreaga Transilvanie.

Deputat al judeţului câteva decenii în perioada interbelică, Victor Moldovan obişnuia să surprindă viaţa satului bistriţean în toate deplasările sale. Printre imaginile puse la dispoziţie se numără şi o  sacrificare ca la carte a porcului, obicei păstrat cu sfinţenie şi în zilele noastre în majoritatea zonelor rurale din România.

Pe lângă jocul de oină care nu se mai practică, obiceiuri şi tradiţii de mult apuse au fost surprinse în fotografii: de la vâltoarea, până la cuptorul de ars oale, torsul sau celebrele poduri acoperite, care au ajuns chiar şi în Statele Unite.

Cea mai veche fotografie care poate fi admirată până în vară când îşi închide porţile expoziţia este din anul 1885, iar cea mai nouă din 1930.  Cea mai veche fotografie o înfăţişează pe Antonia Vlad, o învăţătoare din Prundu Bârgăului, torcând în costum popular. În ciuda faptului că este îmbrăcată în costum popular, coafura, dar şi postura îi trădează statutul.

Statutul poate fi observat şi în numărul penelor de păun de la clopul năsăudean, dar şi mărimea acestora. În cazul domniţelor, statutul se putea observa după numărul şi mărimea salbelor de la gât.
Şi vârsta era marcată prin vestimentaţie. Astfel, dacă cei mai mici nu aveau privilegiul de a purta încălţări, cei mai tineri deja aveau opinci, iar cei „de însurat” asortau la costumul popular cizme.

Cea mai rară fotografie este pusă la dispoziţie de Iuliu Moisil şi înfăţişează un grănicer din zona Năsăudului. La fel de rară este şi o carte care a văzut lumina tiparului în 1652.

 Este vorba despre Pravila de la Târgovişte, o lucrare de aproape 800 de pagini, care mai există doar în 2-3 exemplare în totă ţara. Aceasta reprezintă un cod bisericesc şi politic totodată, fiind tradusă din greceşte în româneşte la îndemnul mitropolitului Ştefan.

Printre cele mai spectaculoase şi exotice imagini, pe atât de speciale pe atât de greu de găsit sunt două vederi şi două fotografii care înfăţişează romii din judeţul Bistriţa-Năsăud. Potrivit reprezentanţilor Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, obiectele şi fotografiile cu romii bistriţeni sunt rarităţi.

Asta poate şi pentru că în perioada interbelică accesul la un aparat de fotografiat era cel puţin restricţionat oamenilor de rând, cu atât mai mult ţiganilor, cei mai mulţi dintre ei trăind la limita sărăciei. 


 

 

image
image
image
Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite