FOTO Cercetările lor au fost piatra de temelie a botanicii româneşti numismaticii sau ciberneticii, însă mai sunt amintiţi doar de istorici

Sunt prezenţi în cărţile demult uitate în biblioteci şi în memoria istoricilor care vorbesc cu plăcere despre ei cu fiecare ocazie. Este vorba despre cercetătorii şi oamenii de ştiinţă ai judeţului, demult uitaţi.

Florian Porcius s-a născut la Rodna şi este unul dintre cei mai buni botanişti ai ţării. De asemenea, acesta şi-a pus amprenta asupra vieţii administrative, fiind vice-căpital al districtului Năsăudului. Acesta a reorganizat şi Comitetul Fondurilor Grănicereşti, oferind, prin intermediul acestuia burse de studii la cele mai prestigioase universităţi din Europa, copiilor năsăudeni. Printre cei care au beneficiat de burse se numără: Iuliu Moisil, Virgil Şotropa, Iulian Marţian şi chiar şi Anton Coşbuc, nepotul lui George Coşbuc.

Şi-a dedicat  mare parte din viaţă şi studiului botanicii, cercetând în special flora din Munţii Rodnei, Ţibleşului, Bucovinei şi Cibinului. Numele său defineşte cinci specii de plante noi, fiind considerat unul dintre cei mai prestigioşi botanişti.Pentru meritele lui ştiinţifice, Guvernul de la Viena îl decorează în 1871, fiind ales şi membru al Academiei Române în 1882.

Recunoscut de istoricii este şi Iulian Marţian, un fost maior al armatei austro-ungare, care, odată retras la pensie profită de impresionanta avere lăsată de tatăl său , un mare moşier, în localitatea Nimigea, şi începe să colecţioneze documente referitoare la români. L-a pasionat de asemenea şi arheologia, având la activ numeroase studii cu privire la cetăţile dacice şi alte monumente şi rămăşiţe istorice ale pământului românesc.

Pasiunea sa pentru istorie, l-a făcut pe tânărul ofiţer, aflat în oraşul Podromanja din Bosnia să se apropie de profesorul universitar dr. Stratimirovici din Viena, care făcea săpături arheologice pe un platou din apropierea oraşului. Acesta a fost pentru Iuliu Marţian primul mentor în descifrarea urmelor trecutului. Este ales membru al Academiei Române în 1933, documentele şi cărţile rare pe care le deţinea impresionându-l şi pe Nicolae Iorga.

Printre piesele rare se numără şi o copie a Catehismului luteran făcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, precum şi un manuscris care datează din perioada 1586-1699, intrat mai apoi în literatura de specialitate sub numele de Codicele Marţian.

Meritele deosebite le sunt recunoscute şi membrilor familiei Moisil, originară din comunele Maieru şi Şanţ, pomenită în documente încă din anul 1758. Astfel, Constantin Moisil (1867-1958) a fost părintele numismaticii româneşti, punând bazele primei şcoli din România, care studiază monedele. De asemenea, a fost şi şeful Arhivelor Naţionale şi membru al Academiei Române.

Fiul său, Grigore Moisil, este unul dintre cei mai buni matematicieni ai României, fiind ales în 1949 preşedinte al Societăţii de Matematică. De asemenea, profesorul, convins de utilitatea introducerii în România a calculatoarelor, imperios necesare progresului ştiinţific, tehnic şi economic al ţării, luptă pentru acest lucru. A ţinut un şir de conferinţe la Monreal şi New York, punând şi bazele colaborării dintre informaticienii canadieni şi cei români.